Cazul Bodnariu. Dezvăluirile avocatului norvegian renumit pentru lupta cu Barnevernet, rămas fără dreptul de a profesa. Cum a pierdut Norvegia la CEDO

Marius Reikeras, avocat norvegian rămas în 2011 fără dreptul de a profesa în Norvegia şi cunoscut activist pentru Drepturile Omului, a reacţionat după cazul Bodnariu, participând la protestele împotriva Barnevernet din Washington şi Praga. Aflat în SUA, Reikeras a vorbit despre legislaţia din Norvegia, dar şi despre cazul Bodnariu. Totodată, norvegianul a adus acuzaţii grave la adresa Barnevernet.

Până la declanşarea cazurilor Bodnariu şi Nan, „Barnevernet” era un nume aproape necunoscut în România. În noiembrie, când cazul Bodnariu a izbucnit, la o căutare pe youtube, de exemplu, a termenului „Barnevernet” găseai mai multe imagini de la proteste organizate împotriva Barnevernet. Un personaj comun al acestor proteste era Marius Reikeras, un avocat norvegian specializat în Drepturile Omului şi devenit activist anti-Barnevernet. Surse din cadrul MAE susţin că Marius Reikeras este un personaj controversat în Norvegia, pierzându-şi licenţa „pentru practici abuzive în domeniul avocăţesc”. Potrivit unor alte surse, avocatul şi-ar fi pierdut licenţa tocmai din cauza războiului declanşat împotriva Barnevernet.

Ziarul „Adevărul” a făcut demersuri pentru a-l contacta pe Marius Reikeras, dar acesta nu a putut fi contactat. Prezent, însă, în SUA pentru protestele împotriva Barnevernet şi pentru susţinerea familiei Bodnariu, avocatul a explicat în cadrul unei emisiuni pentru postul de televiziune creştin Credo TV sistemul de protecţie a copilului din Norvegia, dar şi experienţa sa cu Barnevernet. Marius Reikeras a arătat că Guvernul norvegian a înfiinţat Barnevernet în 1992, arătând că acea Comisie, care a decis scoaterea din familie a copiilor Bodnariu şi care coordonează sistemul de Protecţie a Copilului nu este la nivelul unui Tribunal, „ceea ce înseamnă că toată această structură nu se subordonează sistemului de drepturi din Uniunea Europeană”.

„Potrivit legii norvegiene, aceste comisii judeţene care se ocupă de protecţia copilului pot păstra secrete şi nu trebuie să dea socoteală nimănui. Membri acestei comisii sunt numiţi de politicieni. Ei nu sunt independenţi, aşa cum ar fi trebuit să fie”, a arătat Reikeras, potrivit căruia, în 95 până la 99 la sută din cazuri, deciziile Consiliului care hotărăşte preluarea copiilor din familii sunt în favoarea Barnevernet. „Durează luni de zile pentru prima fază de apel în Tribunalul Regional. În timpul acestui proces, serviciile sociale vor argumenta că părinţii s-au detaşat de familie lor naturale şi s-au ataşat de noii lor părinţi. Istoria acestui sistem spune că pe măsură ce trece timpul este foarte greu să îi mai iei înapoi”, a mai explicat avocatul.

Marius Reikeras a spus că a fost implicat în cazuri cu Barnevernet foarte mulţi ani, dându-şi seama de problemele pe care le crează instituţia abia prin 2010.  „Oamenii veneau la mine să îmi spună problemele şi am rămas mirat, nu am putut să înţeleg de ce aceste familii, care păreau normale în faţa mea şi care erau familii foarte bune, ar avea aceste probleme cu Barnevernet. În 2010 şi în 2011 am început să compar legile privind Drepturile Omului cu legile interne ale Norvegiei. Am luat cam 100 de decizii ale Comisiilor Regionale, am studiat aceste 100 de decizii şi mi-am dat seama că se violează drepturile omului pe care noi ne-am angajat să le respectăm”, a mai explicat Reikeras.

Norvegianul a mai spus că făcând cercetări a descoperit 4 decizii CEDO date împotriva Norvegiei pentru că „s-a încălcat dreptul de a fi considerat nevinovat înainte de a fi judecat”. „În 2007 s-a dat o decizie împotriva Norvegiei pentru că sistemul acesta a fabricat acuzaţii împotriva unei familii. În momentul în care am adunat aceste decizii nefavorabile Norvegiei, mi-a fost imposibil să înţeleg şi să accept că Guvernul Norvegiei continuă aceste încălcări. Am simţit că a devenit o misiune pentru mine să fac tot ce pot pentru ca adresând Guvernului problema acestor încălcări ale Drepturilor Omului,  să se supună acestor legi internaţionale”, a mai spus Reikeras. Întrebat dacă Norvegia a avut vreo reacţie sau a suportat vreo consecinţă după condamnările la CEDO, Reikeras a explicat. „În urmă cu vreo trei ani am pierdut gradaţia de A în Comitetul Naţiunilor Unite. Când este vorba de drepturile omului, nota pe care noi o primim este B şi nu este A. Unul dintre motivele pentru care Norvegia a fost degradată este faptul că oamenii nu au unde să facă contestaţii”.

Avocatul a mai spus că în opinia sa Guvernul ar trebui să aprecieze implicarea  sa. „Am rămas surprins să observ că Guvernul Norvegiei nu a apreciat faptul că am adus în discuţie aceste probleme. Familiile au încercat să îşi rezolve problemele pe reţelele sociale şi au venit la mine şi mi-au cerut sfaturi. Le-am spus că  au dreptul la liberă exprimare de a vorbi despre încălcări ale drepturilor şi au dreptul să se adreseze oriunde”, a declarat Marius Reikeras în emisiunea organizată în SUA, de susţinători ai familiei Bodnariu.

În aceeaşi emisiune, transmisă la Credo TV, avocatul norvegian a vorbit şi despre cazul Bodnariu. Reikeras a spus că după declanşarea cazului, s-a întâlnit cu Marius şi Ruth Bodnariu, care au vrut să îl angajeze, dar nu au putut pentru că avocarul are interzis dreptul de a profesa în Norvegia.

„Când s-au întâlnit cu mine, au venit cu foarte multe documente. Majoritatea din documente erau documentele produse de acuzarea acestui caz, care adunase foarte multe informaţii din grupurile virtuale de pe reţelele sociale care susţineau familia  Bodnariu. Este clar că acuzarea a petrecut mult timp „investigând” cazul familiei Bodnariu. El prezenta aceste hârtii la Comisia Judeţeană şi spunea că familia are foarte mare suport în afară, iar din cauză că această familie are foarte mult suport, se doreşte ca adresele în care sunt plasaţi copiii să fie secrete. Copiii sunt acum la adrese secrete. Nu este primul caz în care Guvernul foloseşte aceeaşi strategie. De aceea, foarte multor familii le este teamă să îşi prezinte cazul. Nu este numai o încălcare a art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (n.r. dreptul la liberă exprimare), fiind şi o încălcare a Constituţiei Norvegiei care oferă dreptul la libertatea de exprimare, ceea ce înseamnă că drepturile pe care le avem sunt mai mult iluzorii”, a mai spus Reikeras.

Alte declaraţii ale lui Marius Reikeras, făcute după declanşarea cazului Bodnariu:

Când văd că oameni din toată lumea se mobilizează pentru această cauză nu pot decât să mă bucur. Norvegia nu va avea decât să îşi schimbe sistemul şi cred că sistemul ales este foarte bun pentru că descoperim că după multă vreme avem recesiune economică în Norvegia, ceea ce înseamnă că trebuie să avem o relaţie apropiată cu prietenii noştri din Europa.

Sistemul acesta a afectat foarte mult reputaţia noastră şi pentru foarte mulţi oameni poate să pară ciudat pentru că mă bucur că reputaţia Norvegiei îndură aceste consecinţe, dar pentru mine ca şi avocat care luptă pentru drepturile omului nu există un sentiment mai bun decât acesta. Scopul meu nu este să fiu plăcut de Guvern. Eu am un obiectiv şi doresc să contribui cât pot eu mai bine ca Guvernul să oprească aceste încălcări şi abuzuri.

Probabil că până acum Guvernul a ignorat proteste şi demonstraţii şi personal voi profita de turnura pe care au luat-o lucrurile şi voi trage noi semnale de alarmă.

Despre posibilitatea de rezolvare a „cazului Bodnariu”

Sunt mult mai optimist că se va rezolva cazul Bodnariu, nu prin sistemul legal, ci pe cale diplomatică, aşa cum s-a întâmplat acum câţiva ani când a fost un caz din India. Atunci copiii au fost daţi imediat înapoi. Şi dacă se va rezolva cazul Bodnariu nu trebuie să uităm că sunt mii de familii care suferă. Nu putem să ne oprim şi să ne calmăm înainte să primim garanţia că Guvernul se va schimba, aşa cum dorim să se schimbe. Eu numesc la ora actuală „cazul Bodnariu” un caz pionier. Niciodată nu am văzut o familie care să se mobilizeze şi să mobilizeze atâţi oameni.

Barnevernet ţinteşte întodeauna oameni slabi şi neînsemnaţi. În cazul acesta au greşit, nu au ţintit bine. Va trebui să folosim cazul acesta pentru a arăta Guvernului că trebuie să se schimbe şi, deşi am fost reţinut, trebuie să admit şi să spun că acestea sunt crime împotriva umanităţii. Trebuie să recunosc că de-a lungul anilor am văzut oameni care,  din cauză că nu au putut suporta durerea, mulţi dintre ei au murit.

Despre modul în care este perceput Barnevernet de norvegieni

Înainte de 2008-2009, nicio familie nu avea nicio cale de a comunica în afară problema cu care se confruntă. Nu cred că o majoritate dintre norvegieni ştiau despre ce se întâmplă. Din punct de vedere economic am stat foarte bine şi Guvernul norvegian a fost foarte bun în a da poporului ceea ce eu numesc o doză de „drog economic”.

Oamenii sunt satisfăcuţi cu posesiuni materiale şi nu i-a interesat prea mult de aceste atrocităţi, dar în ultimul an a fost o adevărată revoluţie de trezire a opiniei publice. În ultimul an s-a făcut mai mult decât s-a făcut în ultimii 20 de ani. Şi acesta va fi din partea mea un mesaj pentru poporul norvegian.

Noi trebuie să ne inspirăm din modul în care v-aţi solidarizat, astfel încât oamenii să se implice mai mult în a-i ajuta pe alţii decât au făcut-o până acum. În 11 iunie 2016 vom avea o mare demonstraţie la Parlamentul Norvegiei din Oslo şi aşteptăm mulţi membri ai Parlamentului European la aceste proteste. Aş fi dezamăgit să nu participe acolo cel puţin 5.000 de persoane. Încet-încet, poporul norvegian se trezeşte.

Nu trebuie să te aştepţi ca o familie normală să ştie toate legile, dar fiecare angajat al autorităţii publice trebuie să respecte drepturile umane ale individului şi aici începe problema pentru că sunt aceste mici comunităţi în Norvegia, cum este Naudstal, unde stă familia Bodnariu. Sunt doar câteva mii de locuitori, dar ei au acolo un Serviciu de Protecţie a Copilului foarte puternic, la fel ca în celelalte regiuni. Problema este că cei care lucrează în aceste mici comunităţi nu au prea multă experienţă atunci când e vorba de drepturile omului.

Dacă angajaţii Barnevernet în Naudstal ar fi ştiut că Norvegia a fost condamnată la CEDO pentru încălcări ale acestor drepturi şi dacă ar fi respectat aceste condamnări, eu nu aş fi stat aici acum. Pentru mine e foarte greu să văd lucrul acesta. Îi văd pe toţi aceşti oameni implicaţi în servicii de Protecţia Copilului. Nu poţi să iei cinci copii dintr-o familie până când nu ai dus la îndeplinire toate procedurile. Eu nu pot să îmi imaginez că există o altă ţară în lumea aceasta în care se iau cinci copii din familie fără îndeplinirea procesului legal. Noi avem un sistem care permite aceste încălcări ale drepturilor omului. Un alt motiv pentru care este posibil aşa ceva, este faptul că noi nu suntem parte a Uniunii Europene. Nu individul este dator să cunoască toate legile, ci angajatul public. Dacă oamenii aceştia nu ştiu legile, ar trebui să îşi găsească altceva de lucru.

Despre sistemul de Protecţie a Copilului din Norvegia

Nu am cifre exacte, dar ceea ce ştiu este că avem o populaţie de 5.000.000 de oameni. Aproximativ 1.000.000 sunt copii sub vârsta de 18 ani. Din acest număr de 1.000.000 de copii, aproximativ 70.000 sunt în custodia Serviciilor Sociale (n.r. potrivit autorităţilor norvegiene, în fiecare an aproximativ 53.000 de copii beneficiază de diverse forme de ajutor din partea Protecţiei copilului).

Nu cred că vreo ţară din lume are un procent atât de ridicat de copii luaţi în custodie. Începând de anul trecut, am văzut cum Guvernul îşi accelerează activitatea încercând să atragă noi familii care să accepte custodia acestor copii. De exemplu au o reclamă pentru atragerea în sistem a acestor familii cu un cow – boy care are în mână în lasou. Au nevoie de mai mulţi părinţi care să se integreze. E foarte profitabil să fii un părinte care acceptă să ia copii în custodie. Poţi să faci 10-12.000 de dolari pe lună. Sunt foarte mulţi bani alocaţi acestui sistem. Foarte mulţi oameni profită de pe urma acestui sistem. Angajaţii, psihologii, avocaţii, părinţii care acceptă custodia copilului. Un fapt este că menţii rata de angajare foarte ridicată.

Experienţa cu Barnevernet

A fost un caz în care am fost implicat. S-a întâmplat într-o zonă foarte izolată. În acea mică comunitate locuiau doar 800 de locuitori. Am reprezentat această familie. Barnevernet era gata să ia copilul, dar înainte să înceapă acest proces am avut o întâlnire cu ei şi le-am spus celor trei doamne de acolo să fim corecţi pentru că în familia aceasta nu e nicioproblemă şi acţionează doar pentru a-şi justifica activitatea. Nu mi-au răspuns în mod onest, dar am avut o pauză şi una dintre doamne s-a apropiat de mine şi mi-a zis: „Îmi pare rău să îţi spun că ai dreptate, dar suntem o comunitate mică şi trebuie să ne justificăm activitatea”.

Este o profesoară trecută de 70 de ani, dar care este o favorită a partidelor socialiste. Sunt partide de extremă care aproape că favorizează comunismul. Această profesoară susţine că în opinia ei unul din patru copii ar trebui să fie în custodia statului. Deci dacă la ora actuală ai 7 la sută din copii, în custodia statului, în viziunea ei ar trebui să ai 25 la sută dintre copii în custodia statului. Mulţi politicieni sunt de acord cu ea. Văd în ea un fel de Dumnezeu. Veniţi dintr-o ţară care a avut de a face cu comunismul. Voi preţuiţi foarte mult libertatea individului. Şi eu cred foarte mult în principiul biologic, dar opozanţii noştri au o viziune opusă. Sunt unii în Norvegia care cred că luând unul din patru copii în custodia Guvernului este bine şi din păcate mulţi dintre cei care cred acest lucru au încă putere în Norvegia.