Olimpică la 11 ani. Beatrice Huştiu, cea mai tănără patinatoare din istoria Jocurilor Olimpice de iarnă

Beatrice Huştiu a reprezentat România la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Grenoble, din 1969. Fosta antrenoare de la clubul CSS1 Timişoara trăieşte acum la Viena.

Patinajul artistic este unul dintre cele mai spectaculoase sporturi de la Olimpiadă, dar România rar a avut acces pe gheţa marilor campioni. Şi totuşi, suntem în istorie. Asta datorită lui Beatrice Huştiu, care este cea mai tănără patinatoare participantă la Jocurile Olimpice.

Românca avea numai 11 ani, când a fost selectată în lotul României pentru Olimpiada de la Grenoble, din 1968. A beneficiat de faptul că era perioada în care nu exista limită de vârstă la acest sport, pentru că acum n-ar fi posibil aşa ceva, întrucât CIO a stabilit un plafon de participare. Toţi patinatorii care participă acum la Olimpiadă trebuie să fi împlinit 15 ani pănă la 1 iulie 2013.

La Grenoble, în 1968, Beatrice a terminat pe locul 21, dar a fost atracţia principală a Olimpiadei, drept pentru care a purtat drapelului României la festivitatea de deschidere. La 46 de ani de la acel eveniment, Beatrice Huştiu trăieşte în Austria, la Viena, acolo unde este antrenoare de pationaj. A plecat definitiv din România, însă nu şi-a uitat locurile natale.

Din rahitismul la patinaj

Ea s-a născut la Bucureşti, unde a şi început patinajul. „Aveam cinci ani când am început patinajul şi sufeream de rahitism, deoarece nu prea mâncam. Medicii le-au spus părinţilor să se pregătească să mai facă un copil, pentru că eu nu prea aveam şanse la viaţă. Tata era inginer silvicultor, iar mama era pasionată de sport, de schi şi de alpinism, dar şi pilot de încercare de avioane. Aşadar, m-au dus pe gheaţă în speranţa că de la frig şi mişcare o să îmi vină pofta de mâncare”, îşi începe povestea Beatrice Huştiu. 

Beatrice Huştiu, la Olimpiada de la Grenoble, în 1968 FOTO: britishpathe.com

Antrenorii de atunci au remarcat însă imediat că micuţa Beatrice avea ceva special în mişcările de pe gheaţă. La şapte ani avea deja să devină campionă naţională la categoria ei de vârstă. Spune că părinţii ei au vânduta o casă să o poată ţine la patinaj, să îi plătească antrenamentele şi stagiile de pregătire din Cehoslovacia şi Germania. 

„La 11 ani am devenit campioană naţională la senioare. Aşa am ajuns la Olimpiada de la Grenoble. A fost ceva de vis. Eram singura fată din delegaţia română. Ştiam că toată lumea mă iubeşte. La proba liberă m-am clasat pe locul 12, dar am fost mai slabă la figuri obligatorii şi am pierdut în clasarea finală”, a mai spus Beatrice Huştiu.
 

Beatrice Huştiu, campioană olimpică a României la patinaj artistic la 11 ani, în 1968

„Munceam ca la ocnă”

A practicat patinajul până la vârsta de 18 ani, chiar dacă viaţa a pus-o la grea încercare. „Eu nu ştiam ce este distracţia. Mă antrenam şi şase ore pe zi, munceam ca la ocnă. Acum tinerii cred că e suficient să te antrenezi o oră. În 1976,  eram campioană şi trebuia să particip şi la Jocurile Olimpice de la Innsbruck. A fost nevoită să renunţ, pentru că a trebuit să am grijă de mama, care a rămas paralizată la pat. Ea a murit apoi, iar la scurt timp s-a îmbolnăvit şi tata şi a murit şi el. Atunci am decis să renunţ la patinaj şi să schimb totul în viaţa mea”, a afirmat Beatrice Huştiu. 

Terminase deja Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi dorea să devină antrenoare. „La repartiţie am cerut să ajung la Timişoara, pentru că am fost chemată acolo de profesorul Desideriu Blayer. Dar, în 1981, am ajuns  la Deta, la 40 de kilometri de Timişoara, unde am fost profesoară de sport. Eram şi antrenoare la Clubul Sportiv Şcola 1 din Timişoara aşa că eram nevoită să fac naveta. A fost o perioadă interesantă şi intensă în viaţa mea”, îşi aminteşte fosta patinatoare. 
 

Beatrice Huştiu este înconjurată mereu de copii

După doi ani, în 1983, ajunge în sfârşit la Timişoara, şi devine lector la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport al Universităţii de Vest. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. 

„Am pus pe picioare o echipă puternică de patinaj la Timişoara. Eram cei mai buni din ţară şi la individul şi la perechi. Pe atunci veneau foarte mulţi copii la acest sport. Cătălin Frăţilă, poate cel mai bun elev al meu, a fost ani de zile campion naţional. A câştigat pe puţin zece titluri”, a mai declarat Beatrice Huştiu.
 

A antrenat şi în Danemarca

Patinajul din Timişoara a intrat în declin după Revoluţie, iar în 1992, Beatrice Huştiu a acceptat oferta de a antrena în Danemarca. A lucrat acolo timp de doi ani şi ar fi putut continua dacă nu exista dorul de casă. 

Din nefericire, la revenirea în Timişoara nu mai găseşte aproape nimic din viaţa patinajului. Din patinoarul din oraş s-a ales praful în urma unui incendiu devastator, iar apoi secţia de patinaj de la CSS1 s-a desfinţat. 

Batrice Huştiu îl cunoaşte pe Eugen Triebel, originar din Sibiu, care însă locuia la Viena. Urmează căsătoria dintre cei doi şi oportunitatea de a începe din nou de la zero, în capitala Austriei. 

„Am plecat la Viena şi de 18 ani antrenez la acelaşi club. Am avut şi seniori la început, dar în ultimii ani m-am axat pe copii. Am un copil care patru ani la rând este campion european la categoria sa de vârstă, 10-14 ani. Am văzut că este talentat şi l-am antrenat pe gratis”, a dezvăluit fosta campioană. 

Fosta campioană alături de Alex, de patru ori campion al Austriei

Antrenoarea nu a rupt complet legătura cu România. A cumpărat, alături de bărbatul ei, o casă de vacanţă în satul Covaci, aflat la şapte kilometri de Timişoara, unde se retrage cel puţin o dată pe an. 

Din nefericere, despre patinajul de azi din România nu are gânduri bune. „Este foarte slab, practic nici nu există. Reprezentantul nostru la Olimpiada de la Soci se pregăteşte în Elveţia. Este un sport foarte costisitor”, a încheiat Beatrice Huştiu. 
 

Beatrice Huştiu şi Roxana Luca (2002 şi 2006) sunt singurele patinatoare din istoria României care au participat la JO