Banca SF din Piaţa Unirii din Timişoara. E greu de descris. Programarea se întâlneşte cu arhitectura VIDEO FOTO
0
O bancă montată în Piaţa Unirii din Timişoara face senzaţie printre timişoreni. Locul pe care se aşează oamenii să se relaxeze este de fapt o lucrare de artă, opera artistului timişorean Octavian Proştean, care a studiat şi a trăit zece ani la Viena.
S-ar zice că e o bancă, puţin mai aparte, pusă în apropierea vicariatului sârbesc in Piaţa Unirii, ca oamenii să se poată aşeza. Este de fapt o operă de artă cu funcţionalitate practică. Oamenii sunt îndemnaţi să se aşeze pentru un repaus pe singura lucrare realizată în Timişoara care are la bază curentul parametrist.
GALERIE FOTO
De asta are o formă greu de descris şi de definit. E mai aproape de ceva SF, dar tocmai asta îi dă şi unicitate. Şi se poate face doar cu ajutorul computerului.
Instalaţia a fost gândită de artistul timişorean Octavian Proştean, care foloseşte procedee parametrice.
„Acesta este un curent nou, contemporan, în arhitectură. El se bazează pe algoritmi şi pe <computation design>. Cel mai uşor spus este când programarea se întâlneşte cu arhitectura, de fapt despre asta vorbim, şi aceste coduri ajută la dezvoltarea unor geometri, şi controlul lor în aşa manieră vechile metode de a le desena pe planşetă sau de mână nu ar mai fi suficiente pentru a atinge aceste soluţii. E greu de descris şi chiar imposibil de făcut de mână. Îţi trebuie cel puţin 3D. O parte din merit o are calculatorul în final. Asta înseamnă printre altele parametrismul. Cred că de lucrarea asta mă bucur cel mai mult, că e în Timişoara, oraşul meu natal. E şi un manifest pentru promovarea parametrismului, pentru care am observat o anumită reticienţă aici. E gândită ca un loc de relaxare, dar nu e vorba doar de funcţionalitate 100 la sută, ci şi de frumuseţe şi de estestică”, a spus Octavian Proştean.
Era mai simplu că facă facultatea la Viena
Octavian Proştean a terminat liceul Nikolaus Lenau, la clasa specială de germană. După absolvire era mai simplu să facă facultatea la Viena.
“M-am născut în Timişoara şi am trăit aici până la terminarea liceului. După care am plecat la Viena să studiz, pentru că asta era moda la Lenau, să se plece în gaşcă mare. Lenau are o secţie care îţi oferă Bacalaureatul nemţesc, şi atunci era mult mai uşor să intre la o faculate la Viena, decât în Timişoara. Nu aveam nicio şansă să intru la Facultatea de Arhitectură în Timişoara, unde era necesară pregătirea, nişte ani de zile, unul-doi, de desen, eu nu eram pregătit pentru aşa ceva. La Viena am intrat aproape pe covorul roşu din cauza acestei diplome. Ei ce fac, ei triază în primii ani de facultate. Există nişte exemene pe care dacă nu le treci te cam dau afară şi nu mai ai voie să studiezi acel domeniu în toată Austria. Nu ştiu dacă e un sistem mai bun sau mai rău, aşa funcţionează el”, a mai declarat Octavian Proştean.
A dat de birocraţia din Timişoara
După terminarea facultăţii, Octavian Proştean a mai rămas în Viena câţiva ani. S-au făcut aproape zece. Dar în 2020 a decis să revină în Timişoara.
“După terminarea facultăţii am avut această pasiune de a realiza aceste obiecte de artă sau instalaţii arhitecturale. Câştigând câteva concursuri, am reuşit să implementez câteva obiecte în Viena, după care nevasta mea a luat decizia radicală de a ne întoarce în Timişoara. M-am înscris în Ordinul Arhitecţilor din Timişoara. Acolo a fost primul meu şoc, pentru că a trebuit să-mi recunosc diploma şi procesul nu a fost deloc uşor. Mi-a luat nişte luni bune de drumuri, pe la ministerele din Austria, aveam nevoie de anumite acte, în final am fost îndrumat. După care m-am angajat într-un birou de proiectare din Timişoara şi de atunci lucrez în proiectare. Lucru care m-a şocat după ce m-am întors în Timişoara, şi încă mă şochează, este birocraţia de aici. Niciodată nu mi-am imaginat că proporţia mea de lucru va însemna 80 la sută acte şi 20 la sută implementare”, a mai povestit Proşetan, care speră că e doar prima sa lucrare care are ca bază curentul parametrist în Timişoara.
“M-am chinuit vreo patru luni la fabrică să executăm lucrarea”
Lucrarea a ajuns la Timişoara cu ajutorului omului de afaceri Lucian Perescu, cel care a comandat şi plătit piesa, după ce iniţial artsitul a pierdut un concurs de soluţii realizată în cadrul bienalei de arhitectură BETA pentru Primăria Timişoara.
“Am văzut că a pierdut un concurs de design făcut la Primăria Timişoara, dar mi-a plăcut foarte mult designul, dar mai e ceva. Întotdeauna ai nevoie de o a doua şansă, chiar dacă nu speri. Atunci am început să caut datele tânărului arhitect, l-am sunat, nici nu credea că o să o facem, şi apoi m-am chinuit vreo patru luni la fabrică să executăm lucrarea, e destul de complicat, nu s-a mai făcut, fiind şi unicat. şi acum sper să se bucure timişorenii toată vara de ea. Dincolo de faptul că e frumoasă, e şi utilă. O lăsăm cât mai mult, probabil că la iarnă o vom pune în interios, să nu se distrugă”, a spus Lucian Perescu, director Constructim SA.
Cât despre cât ar costa realizarea unui asemenea obiect, nici artistul, nici cumpărătorul nu au dorit să vorbească. Cert este că în parametrism frumuseţea costă, iar o lucrare de peste şase metri, cât are cea din Piaţa Unirii, trece de 20.000 de euro.
Fotografii Ştefan Both
Vă mai recomandăm să citiţi:
Peste 100 de artişti români şi străini de marcă, la Timişoara: „Ne poate ajută să ne vindecăm un pic sechelele acestei perioade” FOTO
Se încarcă comentariile...
