Atentat la istoria Timişoarei. Două clădiri dintr-o lovitură. Liceul Israelit şi palatul proiectat de Szekely Laszlo, arhitectul oraşului modern, sortite dărâmării
0
Clădirea în care a funcţionat Liceul Israelit, apoi Liceul de Arte Plastice, şi palatul de pe bulevardul Loga unde este astăzi Inspectoratul Şcolar ar putea fi dărâmate.
Timişoara anului 2017 ia parte la o luptă între dezvoltare şi inovaţie versus păstrarea patrimoniului istoric şi cultural. Pe de o parte, oamenii de afaceri fără scrupule, care au investit mulţi bani în terenuri cu intenţia de a construi clădiri moderne, de cealaltă este istoria Timişoarei.
Comuniştii, care au fost nemiloşi în multe localităţi din România, au dărâmat clădiri de mare valoare pentru a face loc blocurilor socialiste, s-au purtat cu mănuşi când era vorba de Timişoara. În general s-au făcut doar „plombări” în zonele istorice, nu s-a intervenit grosolan, prin dărâmarea clidirilor vechi. Aşa se face că Timişoara se poate lăuda, astăzi, cu cele mai multe clădiri de patrimoniu, din România.
În 2017, în plin centrul Timişoarei, lângă Primărie, în vecinătatea Mitropolie Banatului, într-o zonă care vorbeşte despre arhitectura interbelică românească, se pregăteşte demolarea unor clădiri de mare valoare istorică, culturală şi arhitecturală pentru oraş. Iar în loc, se vrea o clădire modernă, înaltă de zece etaje, care nu are nimic de-a face cu stilul arhitectural din zonă.
Fundaţia Caritatea a vândut, noul proprietar vrea să construiască
Clădirea de pe strada Mihai Eminescu, în care a funcţionat una din cele mai prestigioase şcoli din Timişoara, Liceul Israelit, alături de fostul internat, un frumos palat, aflat pe bulevarul C.D. Loga (care găzduieşte Inspectoratul Şcolar Timiş), sunt vizate să fie dărâmate.
Deşi se află în plin centrul Timişoarei, ele nu sunt pe lista de monumente. Ca acesta caz sunt multe în Timişoara.
Primele semnale au apărut în 2014, când Fundaţia Caritatea din Bucureşti, care ţine de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, a cerut Primăriei declasificarea (nu era inclusă pe lista de monunete, însă se află în aria de protecţie) proprietăţii.
Fundaţia respectivă adminsitrează toate clădirile comunităţii evreieşeti, ei fiind cei care se ocupă şi când vine vorba de chirii ori de vânzări. Intenţia lor a fost să vândă terenul, ceea ce au şi făcut.
Primarul Nicolae Robu s-a bucurat că după demolarea fostului Liceu Israelit şi Liceul de Arte Plastice, se va putea lărgii bulevardul de lângă primărie, la patru benzi. Pentru asta e suficient însă dărâmarea unei singure aripi din fostul liceu.
Există un gardian al patrimoniului
Fundaţia Caritatea a vândut terenul cu imobilele, iar noul proprietar are planuri mari. A angajat una dintre cele mai cunoscute firme de arhitectură din oraş, condusă de Ioan Andreescu şi Vlad Gaivoronschi (preşedintele Ordinului Arhitecţilor din Timişoara), pentru a proiecta un ansamblu modern. Primele trei proiecte au fost prezentate Direcţiei de Cultură, singura entitate care poate bloca construcţia, iar în toate cele trei variante se vorbeşte despre dărâmarea celor două clădiri: Liceul Israelit şi fostul cămin, astăzi sediul Inspectoratului Şcolar.
Direcţia de Cultură nu s-a grăbit să le dea avize. “Misiunea noastră este de a păstra, nu de a susţine punctul de vedere al unui investitor, nici măcare al administraţiei publice. Pentru că Direcţia Judeţeană pentru Cultură este un gardian al patrimoniului, în timp ce orice administraţie publică şi orice investitor doresc dezvoltare. Noi dorim păstrare. Astfel că există mereu o tensiune. În acest caz, sperăm să ieşim la un rezultat care să nu fie nepotrivit pentru oraş”, a declarat Sorin Predescu, directorul Direcţiei pentru Cultură Timiş.
Investitorii au avut deja o întrevedere la Direcţiei pentru Cultură, unde au prezenat un plan de volumentrie.
“Au venit în consultare şi ni s-a prezentat o variantă largă a unui proiect, o variantă civilizată, spun eu. Din ce am înţeles, vor să folosească materiale potrivite, cărămidă aparentă, la fel cum este la Sala Capitol şi la încă o clădire de lângă Primărie. Mi s-au părut soluţii inteligente arhitectural. Dar nu a existat aviz sau vreun act emis de Direcţia de Cultură, cu excepţia unei comunicări în care i-am rugat să vină şi cu o variantă în care se păstrează o parte din clădirile de pe acel teren, respectiv Inspectoratul Şcolar şi o parte din fostul Liceu de Artă. Este o negocere între noi şi factorul de dezvoltare, pentru a păstra caracterul unitar al acelei zone. Ni s-a promis că vor exista consultări publice, astfel încât proiectul să mulţumească pe toată lumea. Noi suntem arbitri, trebuie să îşi spună părerea şi organismele implicate, Uniune Artiştilor, arhitecţii, Primăria, oamenii din societatea civilă, cei care incearcă să construiască acolo”, a mai declarat Sorin Predescu.
Bulevardul Loga din Timişoara are o istorie post-revoluţionară zbuciumată. Multe palate de aici au fost ocupate de romii bogaţi, iar când aceştia au început să le modifice, să facă din ele “palate ţigăneşti”, tot oraşul s-a revoltat. Astăzi, lucrurile sunt mai grave.
Opera lui Szekely Laszlo, sortită dărmării
Liceul Israelit a fost construit după planurile inginerului constructor Gideon Neubauer, decedat în Israel în 1960, cu participarea unui antreprenor, Iacob Klein.
Clădirea cu două nivele, are două aripi (una pentru fete şi una pentru băieţi), iar în mijloc sala profesorilor. S-a ridicat o sală de gimnastică, clădită perpendicular pe edificiul principal. Clădirea a fost inaugurată în 1923, iar sala de sport a fost terminată cinci ani mai târziu. Tot atunci s-a dat în folosinţă şi clădirea internatului, care a fost construită după planurile celui mai celebru arhitect din Timişoara, Szekely Laszlo.
„Ambele clădiri sunt proiectate de arhitecţi timişoreni cunoscuţi şi recunoscuţi. Este vorba de Ghida Neubauer, care a proiectat liceul, şi Szekely Laszlo, care a primit sarcina să proiecteze internatul. Liceul Evreiesc avea o solicitare mare, veneau mulţi elevi din Cluj, Satu Mare, Oradea să îşi dea examenele aici, aveau nevoie de un loc unde să stea. S-a decis să se construiască internatul. Au locuit acolo şi o parte dintre profesorii tineri care nu aveau familie sau locuinţă în oraş”, spune istoricul Ioan Szekernyes, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Timişoara.
Printre numeroasele cărţi publicate despre istoria Timişoarei, Szekernyes a redactat şi o amplă lucrare despre viaţa şi operele lui Szekely Laszlo.
Palatul de pe Bulebardul C.D.Loga este o creaţie din ultima perioadă a vieţii lui Szekely, care a murit în 1934.
„A fost solicitat de comunitatea evreiască pentru că avea o relaţii specială cu ei. A proiectat mai multe case de raport pentru evrei, pentru chirii. A proiectat chiar şi casa în care a locuit preşedintele comunităţii evreieşti, Arnold Vertes. Pentru internat, a folosit un stil eclectic, sunt mai multe elemente, din secesion, din clasicism... E o soluţie caracteristică a lui Szekely, cu acel turn din partea din spate, care are ca funcţie casa scărilor, ţine de stilul său obişnuit. Mie îmi place că foloseşte şi cărămida aparentă, la fel ca şi la Casa Maghiară”, a mai spus Ioan Szekernyes.
Arhitectură interbelică a Timişoarei
Palatul lui Szekely Laszlo se încadrează perfect în această zonă, cu vilele şi stilul construcţiilor de pe stăzile Trandafirilor, C.D. Loga, Eminescu. Practic, acest întreg sit s-a construit în perioada interbelică.
„Exceptând vilele transformate deja în aşa zise palate neo-istoriceşti (n.r.locuite de romii bogaţi), toate vilele din zonă au un caracter unitar, chiar dacă fiecare avea un alt arhitect. Nu ştiu dacă o clădire înaltă, supradimensionată, din metal şi sticlă, va arăta bine sau nu. E treaba primăriei şi a proiectanţilor şi a celor care răspund de aspectul urbanistic al municipiului. Dar demolarea fi o mare pierdere. Am auzit că proiectanţii ar fi dispuşi ca cel puţin clădirea internatului să fie inclusă, în mod organic, în acest complex care se proiectează. Ar meritat să fie cruţată acestă clădire”, a concluzionat Ioan Szekernyes.
În legătură cu arhitectul Liceului Israelit, Gideon Neubauer, acesta era şi un cunoscut dirijor şi om de cultură din Timişoara. A dirijat orchestra „Amicii muzicii”, care ţinea de societatea Filarmonică.
„A lucrat cu solişti importanţi din ţară şi peste hotare, nu era un amator. Era însă procupat şi de proiectare”, a mai declarat Szekernyes.
Despre şcoala evreiască din Timişoara a scris şi Geta Neumann, fiica rabinului Ernest Neumann, în „Liceele israelite din Timişoara între 1919-1948. Între memorie şi istorie”:
„Rezoluţia de la Alba Iulia stipulează în Articolul III <Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său>, iar Tratatul minorităţilor din 9 decembrie 1919, Art. 7., declară că <România se obligă a recunoaşte ca supuşi români, de plin drept şi fără o formalitate, pe evreii locuind în ţară pe teritoriile României şi care nu pot a se prevala de nici o altă naţionalitate>...
Comunităţile din oraş se unesc, surmontează diferenţele dintre ele şi aleg un Curatoriu care înaintează o cerere de aprobare a creării unui liceu israelit. În 4 noiembrie 1919, pe baza doar a unei autorizaţii orale, Liceul Confesional Israelit îşi începe activitatea pentru cei 650 de elevi şi eleve, 401 băieţi şi 249 fete, din care 70 de copii neevrei. Entuziasmul este imens, atmosfera fiind de pionierat. Nu există localuri adecvate, lipseşte mobiliarul, materialul didactic şi multe altele. Clasele sunt repartizate în spaţii aflate în imobile situate în diferite cartiere ale oraşului Timişoara, de exemplu, în săli din Palatul Lloyd, în sala festivă a Comunităţii din Cetate, în clădirea Politehnicii, în săli puse la dispoziţie de către alte şcoli, care, cu bunăvoinţă, cedează şi table şi bănci. O fabrică de pălării din Ungaria de Sud donează un microscop. Dr. Rosenthal Marcell, un proiector. Fabrica de textile oferă materiale la preţ avantajos. Se poartă tratative cu primăria oraşului pentru eventuala achiziţie a unui teren în vederea construirii şcolii. E nevoie de o bibliotecă. Se organizeaa colecte de bani. În această forfotă se cristalizează conştiinţa înnoirii printr-o şcoală israelită superioară modernă... Remarcabilă este voinţa întregii comunităţi israelite de a înfiinţa liceul evreiesc cu orice preţ.
Din anul 1923, şcolile funcţionează
într-un imobil propriu, clădit din fonduri proprii, din colecte şi donaţii, de
Comunitatea Evreilor sub preşedinţia avocatului dr. Adolf Vértes. Arhitectul este Gideon
Neubauer, iar Jakab Klein supervizează lucrările. Imobilul liceului cuprinde 16
săli de clasă, una de gimnastică, una de desen, un laborator de fizică şi de chimie, o bibliotecă însumând
1.600 de volume, o cancelarie/sală de conferinţe şi biroul directorului. Ulterior, în
anul 1928, clădirii i se adaugă încă un etaj, acolo unde va funcţiona Liceul Comercial. Liceul
teoretic şi Gimnaziul de fete se instalează la parter”.
“Ceea ce s-a întâmplat între ziduri parte a istoriei evreieşti a Timişoarei”
Au existat câteva luări de poziţii ferme, din partea arhitecţilor, peisagistilor, artiştrilor şi istoricilor, cât şi din partea comunităţii evreieşti din Timişoara şi din diaspora.
“Fostul Liceu Israelit, devenit apoi Liceu Sportiv şi, mai târziu, Liceu de Arte Plastice – de care mă leagă amintiri foarte placute din anii şcolii – vreau să vă spun că este un reper foarte important în istoria acestei comunităţi. Aici au predat profesori ca regretatul Rabin Ernest Neumann, scriitorul Anavi Adam, muzicologul Max Eisikovits, matematiciana Marika Neumann şi multi alţii. Aici s-au format personalităţi remarcabile ca Ioan Hollender, Peter Freund, Abraham Klein, Francisc Shneider, şi alţii, care ne fac cinste în România, Israel şi în diferite colţuri ale lumii. Este importantă pentru noi istoria acestui spaţiu de cultura şi educatie în special pentru că au fost timpuri mai dificile când acesta a fost singura şansă la învăţământ a populatiei evreieşti din regiune. Nu pot să va spun multe despre arhitectura clădirii, dar ceea ce s-a întâmplat între zidurile sale este parte a istoriei evreieşti a Timişoarei şi a oraşului în general”, a declarat Luciana Friedman, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Timişoara, pentru "Adevărul", în 2014, înainte ca proprietatea să fie vândută.
“Dacă noi care locuim aici nu conştientizăm aceste valori, atunci cine?”
Liceul Israelit era considerat o şcoală de elită în Timişoara, alături de Liceul Piarist ori de C.D.Loga. Aici se putea învăţa limba ebraică, tradiţia şi cultura evreiască, iar limbile de predare au fost româna şi maghiara. În perioada interbelică, comunitatea evreiască din Timişoara număra peste 13.000 de persoane.
„A fost un liceu de mare valoare culturală-educaţională. Cei mai străluciţi dintre elevi au ajuns să studieze la Viena, Budapesta, Praga sau Berlin, din anii ’20 până în 1948. Au fost mulţi care au intrat în universităţile româneşti şi din străinătate. Unii au devenit savanţi de renume mondial. A continuat să fie singurul liceu evreiesc din Timişoara şi pe timpul <Legii Discriminării>, nu a fost închis de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. E important să se înţeleagă că este vorba de o importantă moştenire, de o imensă valoare patrimonială. Este vorba de un monument-Liceul Israelit! Liceul de Arte a avut, de asemenea, performanţe excepţionale. Dimensiunile culturale în arta plastică şi vizuală în Timişoara sunt cunoscute. Această clădire este un monument istoric şi prin ce a dat în domeniul artei. A rezultat de aici cultură de primă mână, precum grupul Sigma format din Ştefan Bertalan, Lucian Codreanu, Constantin Flondor ori Doru Tulcan. Avem de apărat o vie cultură europeană, iar Primăria Timişoara este datoare să aibă grijă de ea. Dacă noi care locuim aici nu conştientizăm aceste valori, atunci cine?”, a declarat istoricul Victor Neumann.
“Cred că ar trebui găsită o cale de mijloc, să se menţină valoarea istorică a zonei. Este o clădire istorică. Calea de mijloc este să se dărâme o parte din clădire, cea construită mai târziu. În niciun caz întregul imobil. Persoanele care au făcut acolo liceul au contribuit la dezvoltarea Timişoarei. Nu se poate să îţi baţi joc. E uşor să vorbeşti de istoria Timişoarei dacă nu eşti timişorean. Tocmai de aceea este nevoie să fie întrebată şi părerea timişorenilor”, declara, în 2014, Francis Schneider, reputat medic şi profesor timişorean, unul dintre absolvenţii Liceului Israelit.
“Terenul este al investitotului, dar oraşul este al timişorenilor”
Deocamdată, vestea bună este că nu se poate face nimic fără avizul Direcţiei de Cultură, având în vedere că imobilele, chiar dacă nu sunt clasificate ca monumente istorice, ele se află în Zona de protecţie.
“Terenul este al investitorului, dar oraşul este al timişorenilor. Oriunde în lumea, nu construieşti ceea ce vrei tu şi cum vrei, ci ce este voie, cum e voie. Pe mine mă bucură că omenii sunt atenţi la această problemă. E adevărat că nimeni nu investeşte o sumă mare de bani fără să obţină nimic. Întrebarea este ce obţinem noi ca oraş. E important să îşi păstreze caraterul, dar şi memoria locului are importanta lui. Ne interesază ce se păstrează şi ce se construieşte, cum se potriveşte cu restul oraşului, cum stă în vecinătatea Primăriei, al bulevardului. Inspectoratul Şcolar are valenţe artehturale suficiente pentru a rămâne în picioare”, a mai spus Sorin Predescu, directorul Direcţiei de Cultură Timiş.
“Au propus un monobloc. Construcţia se termină cu un turn de 38 de metri”
Construirea unui complex rezidenţial care să includă şi un bloc de zece etaje pe locul fostului Liceu de Arte Plastice din Timişoara, a început să facă vâlvă în oraş.
“Noi am constatat cu stupoare că în acea memorie justificativă se face referire la două documente, despre care eu nu aveam habar. Este vorba despre un parteneriat dintre Primăria Timişoara şi Fundaţia Caritatea. Primăria propune declasarea acestor clădiri. Ceea ce mi se pare absurd. Pe de altă parte, se face referire la noul PUG, care nu este în vigoare. Cum să faci un memoriu pe care să-l raportezi la noul PUG – care nu există? Nu s-a aprobat până acum noul PUG pentru că de două ori a fost întors din cauza unor probleme legate de zonele de protecţie. E interesant ce spune noul PUG. În loc să se mărescă aria de protejare a clădirilor istorice, ne trezim că ea se restrânge. Valoarea acestor clădiri o ştim cu toţii. Susţinem să rămână măcar parte din acest lăcaş de învăţământ. Nu dorim să se dărâme. Timişoara, capitală culturală europeană, duce lipsă de obiective culturale, dar noi ne apucă să demolăm şi ce avem, pentru că aşa vor unii. Ei vor să demoleze tot. Au propus trei variante, cu tot atâtea variante de demolare. Au propus un monobloc de cinci etaje. Construcţia se termină cu un turn de 38 de metri”, a afirmat Ilie Sârbu, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Patromoniul Timişoarei.
Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din Timişoara, între ciocan şi nicovală
Interesant este că propunerea urbanistică a fost realizată de Vlad Gaivoronchi, preşedintele Ordinului Arhitecţilor, filiala Timiş. De cealaltă parte, Gaivoronschi susţine însă că Ordinul Arhitecţilor nu este de acord să fie declasificate clădiri monument în mod abuziv.
Preşedintele Ordinului Arhitecţilor Filiala Timiş a declarat că propunerea urbanistică ajunsă în mediul online este o scăpare, fiind doar o simulare care a fost retrasă. Cu toate astea, pe gardul de lângă vechile terenuri de tenis, a apărut deja un baner cu macheta noii construcţii.
Gaivoronschi ţine însă să precizeze că se poate ajunge la o variantă echilibrată în care zona să se dezvolte, cu păstrarea elementelor vechi.
“Nu suntem de acord cu declasificarea imobilelor, decât dacă merită. În nicun caz abuzivă. Nu poţi să faci aşa ceva apriori. Trebuie să aştepţi, să vezi ce şi cum se poate face. Comisia zonală a monumentelor ne-a solicitat nişte variante – nouă celor implicaţi ca şi arhitecţi. Noi suntem de acord, ca Organizaţie, să fim organizatori, să fim parte într-o dezbatere seriosă asupra viitorului oricărui amplasament cheie din oraş”, a declarat Vlad Gaivoronschi, pentru Radio Timişoara.
Arhitectul care a schimbat faţa Timişoarei
Revenind la arhitectul Szelely Laszlo, de numele său se leagă numeroase clădiri monument din Timişoara. A proiectat atât instituţii publice, şcoli, sanatorii, clădiri industriale, conace, vile familiale şi case private, dar şi o piaţă întreagă. Este vorba de actuala Piaţa Victoriei. Piaţa centrală a Timişoarei este creaţia lui Szekely, întrucât pe de o parte lui i-a revenit sarcina de a concepe configuraţia pieţii, pe de altă parte – multe dintre clădiri au fost proiectate de el. Noul spaţiu pietonal a fost creat în 1910, după dărâmarea zidurilor fortăreţei din faţa teatrului.
Palatul Szecheny, Palatul Hilt şi Vogel, Palatul Dauerbach, Palatul Neuhausz, Camera de Comerţ şi Industrie şi Hotel Timişoara, sunt operele sale din centru. Construcţia clădirii Primăriei Timişoarei a fost începută în 1914 de Laszlo Szekely. Frontonul Palatului Weiss a fost reproiectat tot de el.
Liceul Piariştilor din Timişoara
Impunătorul complex al Liceului Piarist, format din gimnaziul piarist, convict şi biserică, este considerat opera de căpătâi a arhitectului. Proiectul este finalizat în 1907.
Una din cele mai frumoase clădiri renovate din oraş este Palatul Bruck, din Piaţa Unirii. Acesta a fost proiectată tot de Laszlo Szekely, în 1910. Şi tot în Piaţa Unirii se află Palatul Episcopal sârbesc, refăcut după planurile fostului arhitect-şef al Timişoarei.
Szekely Laszlo a proiectat şi Abatorul Comunal, Uzina Electrică, Fabrica de Ciorapi, Banca de Credit Maghiară, Palatul Neptun, Biserica ortodoxă română din Fabric, Azilul de copii din oraş, Liceul Silvic şi Palatul Emmer şi Casa Maghiară. Arhitectul moare în 1934 la Timişoara şi este înmormântat în Cimitirul din Iosefin.
Citiţi şi:
Clădirile spectaculoase ale Timişoarei au fost opera unui singur arhitect. Cum a schimbat definitiv Szekely Laszlo faţa capitalei Banatului
FOTO VIDEO Minunata Timişoara - Toate secretele clădirilor-monument şi poveştile uluitoare ale unei cetăţi imperiale
FOTO Excepţionala realizare a arhitectului-minune Szekely Laszlo străluceşte din nou în Piaţa Unirii
FOTO Casa Brück - o felie din cea mai frumoasă clădire din Timişoara
Se încarcă comentariile...
