Acuzaţiile aduse românului din Norvegia, rămas fără copiii luaţi de autorităţi: „I-a bătut cu pumnul şi picioarele, iar pe bebeluş l-a scuturat ca pe o cârpă”
0
Rudele românului din Norvegia rămas fără cei cinci copii luaţi de autorităţi din familie, cu Poliţia, au făcut publice noi detalii din acest caz. Potrivit unui comunicat al familiei, Marius Bodnariu este acuzat de autorităţile norvegiene că a fost agresiv cu copiii. Familia Bodnariu admite că i-a disciplinat pe copii, aplicându-le şi corecţii fizice, dar niciodată la nivelul acuzaţiilor aduse de autorităţi.
Familia românului din Norvegia ai cărui copii au fost luaţi în 16 noiembrie din familie de autorităţi a făcut publice amănunte importante din acest caz. Daniel Bodnariu, fratele românului din Norvegia, a transmis, pe pagina de Facebook realizată special pentru acest caz, ultimele date aflate în urma analizării documentelor care fac obiectul dosarului prin care autorităţile norvegiene i-au luat din familie pe cei cinci copii ai familiei Marius şi Ruth Bodnariu. Potrivit comunicatului, multe dintre date nu au fost cunoscute până acum, find aflate după studierea dosarului complet.
Astfel, potrivit datelor furnizate de familia Bodnariu, totul a pornit de la sesizarea directoarei la care învaţă fetele cele mai mari ale familiei Bodnariu, care le-a dat autorităţilor un telefon în care „işi exprimă ‘îngrijoarea’ că fetele spun că sunt disciplinate acasă”. Directoarea le-a mai oferit detalii despre fete, spunând că „sunt ‘provocatoare’ în sensul că vorbesc mult şi nu vor să se supună şcolii, dar sunt creative şi inteligente, că părinţii sunt credincioşi crestini, ‘foarte creştini’ şi bunica are o credinţă puternică că Dumnezeu pedepseşte păcatul şi aceasta creează un handicap în copii”. De asemenea, spune familia Bodnariu, directoarea le-a mai declarat autorităţilor „că fetele învaţă bine şi se remarcă prin rezultate bune la şcoală şi ea nu crede despre copii că ar fi abuzaţi fizic acasă, dar ar vrea totuşi ca aceşti părinţi să fie ‘ajutaţi’ şi îndrumaţi de Protecţia Copilului”.
În urma acestei sesizări, Protecţia Copilului a mers la şcoală, a vorbit cu fetele, iar acestea au mărturisit că se întâmplă să le ascundă părinţilor anumite lucruri pe care le fac pentru că le este frică să nu fie pedepsite. „Printre lucrurile spuse de fete a reieşit că uneori ascund de mama şi de tata unele lucruri pe care le fac pentru a nu fi pedepsite de părinţi prin tras de ureche, palmă la fund, palmă peste ceafă, dar că nu le este frică de părinţi sau frică să meargă acasă. Una dintre fete a spus un episod în care tata a venit acasă, a luat bebele în braţe şi bebele i-a luat ochelarii în mână şi atunci tata a scuturat bebele ca pe o cârpă”, arată fratele românului din Norvegia, care precizează că a discutat această problemă cu Marius Bodnariu, lucrurile stând cu totul altfel. „Marius mi-a spus cum au stat lucrurile de fapt: s-a întors de la serviciu, s-a aplecat asupra bebeluşului şi bebele i-a apucat ochelarii cu mâna. Marius s-a bucurat că pentru prima dată bebeluşul a apucat un lucru cu mânuţele lui şi l-a luat în braţe bucuros şi l-a scuturat, dar nu ca pe o cârpă. Bebeluşul l-a apucat şi de păr, cum fac copiii când apucă lucruri pentru prima oară cu manuţele lor. - Copiii uneori ne pot vedea diferit în unele situaţii şi pot interpreta eronat ceea ce se întâmplă. Uneori chiar pot fabula spunând lucruri care nu s-au întâmplat”, a mai arătat Daniel Bodnariu în comunicatul din partea familiei.
Daniel Bodnariu a mai precizat că în urma acestor declaraţii, bebeluşului i s-au făcut radiografii şi tomografie computerizată şi nu s-a găsit nicio evidenţă de abuz. „La audierea fetelor de luni, fetiţa a spus la fel, că tata a scuturat bebele ca pe o cârpă, că i-a luat ochelarii, dar mai apoi spune: ‹‹am obosit, nu ştiu ce să mai inventez!››. (…) Dacă unul dintre copii spune un lucru neadevărat sau exagerat, sau pur şi simplu cum a văzut el lucrurile unui lucrător de la PC (n.r. Protecţia Copilului) poţi fi arestat, urmând să demonstrezi ulterior că nu e adevărat. Pot fi copiii manipulaţi sau conduşi prin anumite întrebări să spună lucruri neadevărate? Da! Altfel cum vă explicaţi că lui Marius i s-a spus: copiii tăi se laudă că sunt bătuţi în fiecare zi! Nu ştiu dacă un copil bătut cu cruzime în fiecare zi se va lăuda cuiva cu asta!”, se mai arată în comunicatul familiei Bodnariu.
Daniel Bodnariu, fratele românului din Norvegia rămas fără copiii luaţi de stat a mai spus că nu îl poate recunoaşte pe fratele său în acuzaţiile aduse de autorităţile norvegiene. „Pentru cine vrea să cunoască adevărul, şi eu sunt primul care vreau să-l ştiu şi eu am fost poate primul care mi-am pus aceste întrebări, adevărul poate fi diferit de ceea ce acuză Barnevernet. Ei spun: bebele a fost scuturat de tata ca o cârpă, mama nu a luat atitudine şi bagatelizează situaţia, de aici rezultă că nu există nici un sprijin pentru copii şi că ei sunt în pericol, tata este violent şi îi bate cu picioarele şi cu pumnul. Potrivit acestor acuzaţii, Marius trebuia închis, iar eu nu-l recunosc că frate şi probabil nici cei care îl cunosc şi îi cunosc familia. Celor ce nu-l cunosc pe Marius şi nici pe Ruth nu le rămâne să creadă decât ce spune Barnevernet (n.r. Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia) ca venind din partea copiilor sau să –i creadă pe Marius şi Ruth care au vrut să aibă copii în care să se investească ei ca părinţi, pe care îi iubesc ca pe ochii din cap, dar pe care i-au şi disciplinat în dragoste”, a mai arătat Daniel Bodnariu. Redăm mai jos comunicatul integral al familiei Bodnariu, cu detalii legate inclusiv de statutul social şi profesional al Românului din Norvegia, fost inginer la ROMATSA, în prezent inginer IT la o primărie dintr-o localitate norvegiană.
Comunicatul integral al familiei Bodnariu, pe pagina de Facebook „Norway, return the children to Bodnariu Family”, care a strâns în aproaximativ trei săptămâni peste 7.500 de like-uri
„În primul rând doresc să vă mulţumesc în numele familiei pentru susţinerea necurmată în rugăciune şi post! Aşa cum am promis voi reveni cu amănunte pe măsură ce le voi avea. Vă mulţumim pentru încrederea acordată. În acest sens, vă asigurăm că nu am încercat să ascundem nimic sau să creăm o imagine subiectivă, ci dimpotrivă am încercat să fim cât mai obiectivi cu putinţă şi cât mai aproape de adevăr în măsura în care am avut acces la informaţii. În acest sens vă reasigurăm că pe măsură ce vom afla lucruri noi, le vom împărtăşi cu dumneavoastră în aşa fel încât să existe o imagine cât mai aproape de adevăr a acestei tragedii din familia noastră.
Familia din Norvegia a intrat în posesia unei părţi din actele de anchetă. Unele dintre ele le-a primit abia astăzi, cum ar fi acuzaţia Barnevernet. Din aceste acte reies unele lucruri pe care familia nu le-a ştiut până acum, legat de modul cum au decurs lucrurile.
Ceea ce ştim până la această oră, şi reiese şi din acte, este că totul a pornit de la un denunţ iniţiat de directoarea şcolii unde merg fetele, printr-un telefon în care işi exprimă ‘îngrijoarea’ că fetele spun că sunt disciplinate acasă, fetele sunt ‘provocatoare’ în sensul că vorbesc mult şi nu vor să se supună şcolii, dar sunt creative şi inteligente, că părinţii sunt credincioşi crestini, ‘foarte creştini’ şi bunica are o credinţă puternică că Dumnezeu pedepseşte păcatul şi aceasta creează un handicap în copii. Această credinţă este împărtăşită şi de unchii şi mătuşile fetelor. Denunţul spune mai departe că fetele învaţă bine şi se remarcă prin rezultate bune la şcoală şi ea nu crede despre copii că ar fi abuzaţi fizic acasă, dar ar vrea totuşi ca aceşti părinţi să fie ‘ajutaţi’ şi îndrumaţi de Protecţia Copilului.
În urma acestei sesizări lucratorii PC (n.r. Protecţia Copilului) s-au deplasat la şcoala fetelor şi au vorbit cu fetele întrebându-le despre ceea ce se întâmplă acasă. „Printre lucrurile spuse de fete a reieşit că uneori ascund de mama şi de tata unele lucruri pe care le fac pentru a nu fi pedepsite de părinţi prin tras de ureche, palmă la fund, palmă peste ceafă, dar că nu le este frică de părinţi sau frică să meargă acasă. Una dintre fete a spus un episod în care tata a venit acasă, a luat bebele în braţe şi bebele i-a luat ochelarii în mână şi atunci tata a scuturat bebele ca pe o cârpă.
Marius mi-a spus cum au stat lucrurile de fapt: s-a întors de la serviciu, s-a aplecat asupra bebeluşului şi bebele i-a apucat ochelarii cu mâna. Marius s-a bucurat că pentru prima dată bebeluşul a apucat un lucru cu mânuţele lui şi l-a luat în braţe bucuros şi l-a scuturat, dar nu ca pe o cârpă. Bebeluşul l-a apucat şi de păr, cum fac copiii când apucă lucruri pentru prima oară cu manuţele lor. - Copiii uneori ne pot vedea diferit în unele situaţii şi pot interpreta eronat ceea ce se întâmplă. Uneori chiar pot fabula spunând lucruri care nu s-au întâmplat. Îmi aduc aminte un episod cu Marius pe timpul lui Ceauşescu. La noi în vizită era venit un pastor din Suceava, şi la un moment dat la televizor s-a dat muzică populară. Marius avea pe atunci 4-5 ani şi a început să danseze pe ritmul muzicii. Fratele pastor îi spune: măi Marius da ce frumos ştii tu să dansezi. Cine te-a învăţat? La care Marius răspunde: tăticu! Aa.. spune pastorul şi tăticu dansează? Da spune el şi tăticu dansează şi mămica. De unde această fabulaţie? Pentru că părinţii nostri nu dansau? Rămâne dvs. să raspundeţi.
Ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că poţi manipula foarte uşor un copil să spună ceva ce nu este adevărat. Iar legea din Norvegia acordă credibilitate aproape totală copilului iar părintelui deloc. Unele situaţii sunt văzute diferit de copii. Mi se pare o monstruozitate să exploatezi asta în defavoarea familiei. Sunt şi multe cazuri de abuzuri în familie şi aceste cazuri bineînţeles că trebuie pedepsite, însă este o responsabilitate enormă să poţi discerne, când abuzul cu adevărat există şi când nu, pentru că poţi distruge o familie.
Nu ştiu ce este mai vinovat, legea care dă putere deplină unor oameni să intervină în familie şi să acţioneze cum cred de cuviiţă, sau unii lucrători din sistem care în numele bunăstării copilului (sau poate şi a altor interese) să distrugă familia şi implicit copilul. În cazul lui Marius şi Ruth din aceste documente reiese clar că nu sunt evidenţe ale vreunui abuz fizic, ci doar copiii au spus că sunt pedepsiţi. Cu toate acestea lucrurile nu au decurs ca atare. Dupa audierea copiilor PC a revenit la şcoală cu Poliţia să ia copiii.
Un amănunt important, pe care familia nu l-a ştiut până să poată fi descoperit în aceste documente, este că doamna directoare care a făcut denunţul când a înţeles ce se întamplă, că vor să ia copiii din familie, nu a mai colaborat cu PC, nu a vrut să arate unde sunt fetele şi nu a vrut să mai dea vreo informaţie.
De aici începe coşmarul care ne-a şocat pe toţi din familie, dar mai ales pe Marius şi Ruth, cu toate că în baza legii de acolo se poate acţiona şi aşa, dacă se consideră pericol iminent pentru copii. Bebeluşului i s-au făcut radiografii, nu s-au găsit rezultate de abuz, apoi i s-a făcut tomografie computerizată şi nu s-a găsit nicio evidenţă de abuz. La audierea fetelor de luni, fetiţa a spus la fel, că tata a scuturat bebele ca pe o cârpă, că i-a luat ochelarii, dar mai apoi spune: „am obosit, nu ştiu ce să mai inventez!”.
Făcând o sinteză a evenimentelor şi a faptelor, remarc următoarele lucruri ca şi o părere personală. În urma unui denunţ telefonic în care cineva işi exprimă îngrijorarea despre modul cum sunt trataţi copiii tăi, te poţi trezi cu PC şi Poliţia la uţă să-ţi fie luaţi copiii, urmând ca tu, ulterior, să demonstrezi că eşti un părinte bun. Un prieten mi-a povestit cum pentru o dispută legată de parcarea unei maşini, PC a venit la uşa lui pentru un denunţ făcut de vecinul care în mod subit a fost îngrijorat că işi ţine copiii in frig! După ce a demonstrat că plateşte mult la curent tocmai pentru a încălzi cât mai bine casa, a fost lăsat în pace de Protecţia Copilului. Acesta este un caz fericit, însă. Dacă unul dintre copii spune un lucru neadevărat sau exagerat, sau pur şi simplu cum a văzut el lucrurile unui lucrător de la PC poţi fi arestat, urmând să demonstrezi ulterior că nu e adevărat. Pot fi copiii manipulaţi sau conduşi prin anumite întrebări să spună lucruri neadevărate? Da! Altfel cum vă explicaţi că lui Marius i s-a spus: copiii tăi se laudă că sunt bătuţi în fiecare zi! Nu ştiu dacă un copil bătut cu cruzime în fiecare zi se va lăuda cuiva cu asta!
Ce este de reţinut, părinţii nu au negat faptul că işi disciplinează copiii, au recunoscut că le trag câte o palmă la fund, sau îi trag de urechi, dar nu aşa de tare încât să le producă semne fizice (cine dintre noi nu o face?), dar îi iubesc şi niciodată nu le-ar face rău. S-a pornit de la un denunţ cu tentă religioasă creştină, nu ştiu dacă din răutate sau din îngrijorare sinceră, (menţionez că se poate porni de la orice denunţ bazat pe “îngrijorarea” cuiva) şi s-a ajuns la un caz de abuz în familie bazat pe spusele unora dintre copii, fără evidenţe fizice în sensul acesta.
Marius îmi spunea foarte tulburat şi afectat: au spus copiii mei aşa ceva? I-am spus: Marius, nici măcar nu este sigur că aşa au spus copiii şi că nu sunt exagerări ale Barnevernet pentru a face un caz mai solid, cum de altfel făcea securitatea noastră în vremurile de tristă amintire. Părinţii arestaţi şi ulterior lăsaţi acasă pentru că nu erau violenţi, copiii luaţi în plasament fără posibilitatea de a fi văzuţi şi nu au mai fost vazuţi din data de 16 nov. Bebeluşul luat de la mamă şi supus la tot felul de analize,… un întreg calvar care pare că nu se mai termină. Şi acestea sunt doar câteva dintre abuzurile făcute de PC în baza legii de “protecţie a copilului” pornind de la nişte lucruri pe care copiii le-au spus (sau nu le-au spus).
Pentru cine vrea să cunoască adevărul, şi eu sunt primul care vreau să-l ştiu şi eu am fost poate primul care mi-am pus aceste întrebări, adevărul poate fi diferit de ceea ce acuză Barnevernet. Ei spun: bebele a fost scuturat de tata ca o cârpă, mama nu a luat atitudine şi bagatelizează situaţia, de aici rezultă că nu există nici un sprijin pentru copii şi că ei sunt în pericol. Tată este violent şi îi bate cu picioarele şi cu pumnul. Potrivit acestor acuzaţii, Marius trebuia închis, iar eu nu-l recunosc că frate şi probabil nici cei care îl cunosc şi îi cunosc familia. Celor ce nu-l cunosc pe Marius şi nici pe Ruth nu le rămâne să creadă decât ce spune Barnevernet ca venind din partea copiilor sau să creadă pe Marius şi Ruth care au vrut să aibă copii în care să se investească ei ca părinţi, pe care îi iubesc ca pe ochii din cap, dar pe care i-au şi disciplinat în dragoste.
Ceea ce putem noi să facem, este să ne rugăm în continuare pentru familia aceasta greu încercată! Legea nu protejează familia ci interesul copilului, dar prin distrugerea familiei nu realizează că distrug copilul! Lui Ruth i s-a spus de către PC să dea o declaraţie în care să spună că Marius este violent şi o bate, iar dacă va da această declaraţie îi vor da bebeluşul şi pe ceilalţi copii. După ce au insistat în sensul acesta, Ruth le-a spus că nu poate să facă asta pentru că este o minciună. Ce se urmărea prin asta, bunăstarea copilului sau distrugerea familiei? Marius şi Ruth au primit informaţii despre copii potrivit cărora le este dor de ei, au scris scrisori pentru părinţi. Barnevernet continuă aceeaşi placă. Nu este adevărat, nu le este dor de voi şi nu întreabă de voi, şi nici nu au dat părinţilor vreo scrisoare de la copii!
Aş vrea să fac câteva menţiuni legate de statutul social şi profesional al familiei Bodnariu Ruth şi Marius, pentru cei ce nu cunosc familia. Ruth şi Marius sunt implicaţi social şi realizaţi profesional în comunitatea în care locuiesc.
În România, Marius a lucrat ca profesor de informatică la Fundaţia Ajutorarea Copiilor Străzii, o fundatie cu sponsori din Norvegia, Suedia. Acolo a cunoscut-o şi pe Ruth care venise ca voluntar şi care ulterior i-a devenit soţie. După absolvirea facultăţii de Informatică Aplicată şi obţinerea licenţei de Inginer Diplomat în cadrul Univ. Politehnice din Bucureşti se angajează la ROMATSA, regia de dirijare a traficului aerian din România.
Înainte de naşterea primului copil se hotărăsc să se stabilească în Norvegia în localitatea natală a lui Ruth, având condiţii mai bune pentru creşterea copiilor. Acolo Marius s-a integrat repede şi s-a angajat ca inginer IT la primăria localităţii având ca responsabilitate întreţinerea şi dezvoltarea reţelei de calculatoare din localitate. Ruth s-a reîntors la locul de muncă, asistent medical la spital.
Marius s-a implicat şi în viaţa socială a comunităţii, fiind responsabil al comitetului de părinţi la şcoală şi la grădiniţă. În casa în care locuiesc au investit pentru a face din ea un mediu cât mai bun pentru copii. Le-au luat jucării şi tot ce au avut nevoie. Au implicat copiii în viaţa familiei, prin tot felul de activităţi prin care au încercat să le dezvolte creativitatea şi imaginaţia. Au luat o serie de instrumente muzicale: chitară, pian, baterie de percuţie prin care au încercat să dezvolte în copii şi potenţial artistic. Au făcut vacanţe cu copiii ducându-i în diverse locuri din Norvegia, Danemarca, Romania si SUA. Au ajuns şi la Disney Land în Florida (eu n-am reuşit până acum, iar copiii mei sunt deja mari).
Au încercat să le insufle copiilor atât ei cât şi bunicii şi matuşile lor modul de viaţă creştin. Ceea ce nu înţelege familia Marius şi Ruth Bodnariu, este că li s-au luat copiii, fără măcar în prealabil să li se spună că fac ceva greşit. De ce au fost trataţi ca nişte criminali, sau părinţi denaturaţi (drogaţi, alcoolici etc.)? De ce în continuare li se refuză dreptul parental, dreptul familiei, care ar trebui să prevaleze în faţa oricărui drept pe care şi-l arogă statul. Sunt multe întrebări fără răspuns, întrebări care dor şi au marcat pentru totdeauna o familie. O lege inumană pusă în aplicare de nişte oameni fără inimă care probabil au dorit să-şi experimenteze cunoştinţele de psihologie din şcoală şi să le pună în practică, sau poate pentru un interes material, fără să realizeze că au distrus vieţi, că au distrus şi părinţi şi copii! Dumnezeu să aibă milă şi de ei”.
Se încarcă comentariile...
