A adus în România o părticică din Indonezia. Un psiholog timişorean a revenit acasă după zece ani petrecuţi în arhipelagul din Asia de Sud-Est
0
Timişoreanul Dragoş Dubina a petrecut ultimii ani pe o mică insulă din arhipelagul Indonezia. A revenit în România împreună cu soţia indoneziană şi fata lor de doi ani, iar dorinţa lor este să deschidă la Timişoara un restaurant cu specific indonezian.
Dragoş Dubina (44 de ani) din Timişoara a ajuns prima dată în Indonezia în 2009, într-un concediu mai lung, de trei luni. Aventura i-a plăcut atât de mult încât şi-a dorit să revină în îndepărtatul arhipelag din Asia de Sud-Est. Aşa se face că în 2010 a aplicat pentru o bursă culturală oferită de guvernul indonezian, prin Ambasada Indoneziei din Bucureşti. Astfel, a aterizat în Lombok, insulă din Indonezia, unde avea să înceapă cursurile de limba indoneziană, la Universitatea Mataram. Iniţial bursa era pe un an, însă până la urmă s-a prelungit pe doi ani. Şi aşa a început să prindă rădăcini acolo.
Anii au trecut, între timp Dragoş s-a şi căsătorit cu o localnică, iar cei doi au deja şi un copil de doi ani şi un pic. Nu a plecat cu gândul să nu se întoarcă vreodată în România, însă o serie de întâmplări în care natura şi-a luat partea sa, suprapus cu pandemia de coronavirus, a grăbit un pic lucrurile.
Acum, Dragoş Dubina o ia de la zero, acasă, unde a adus cu el o parte din Indonezia.
“Cât timp am stat acolo mă raportam tot timpul mental la România. Ştiam că o să se termine călătoria în Indonezia. Am simţit că ajunge, nu puteam să progresez mai mult. Am investit cu prietena de atunci, acum nevasta, să închiriem un resort, să îl renovăm, să punem treaba pe picioare. Eu voiam să caut o bursă de cercetare. Resortul acesta a fost în Gili – o insulă care ţine de Lombok. E o zonă foarte turistică. Sunt 10.000 de turişti pe an, la doar o mie şi ceva locuitori. Mulţi dintre ei expaţi, ca mine. Am stat patru ani acolo. Insula e mică, are şapte kilometri în circumferinţă. Nu există autovehicule acolo. Poţi să te deplasezi doar cu bicicleta, căruţa sau pe jos. Lumea trăieşte doar din turism. Plajă de jur împrejur, e aproape de Bali. Sunt mulţi expaţi, s-a deschis şi o grădiniţă Montesori”, a povestiti Dragoş Dubina.
Sursa Dragoş Dubina
Cutremurul a distrus resortul de pe insula Gili
La câteva luni după ce a deschis afacerea, a venit un cutremur de 7,8 grade pe scara Richter, care a pus la pământ resortul de bungalouri.
Dragoş a început reconstrucţia, însă un alt cutremur, una din multe replici care au avut loc în acel an, avea să-I zădărnicească munca.
Colac peste pupăză, un vulcan aflat în strâmtoarea dintre insulele Java şi Sumatra a erupt, provocând un tsunami. În 2020 a erupt un alt vulcan, iar turismul din zonă a avut de suferit. Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, a început şi pandemia de coronavirus.
“În patru ani numai am construit şi reconstruit. Am şi redeschis în 2019, dar în 2020 a trebuit să închidem din cauza pandemiei. Nici până azi nu am mai deschis”, a adăugat Dragoş Dubina.
În 2020, Dragoş a venit cu soţia şi copilul într-un concediu în România. “Am zis să stăm două luni, chiar dacă deja era gândul să revenim, dar nu am vrut să mă întorc cu mâna goală. După o săptămână a venit lockdown-ul. Ne-am trezit că stăm cu părinţii în casă. Ne-am mutat două luni la Brebu. Până la urmă, o perioadă de şase luni ne-a prins în România. Voiam să mai punem un ban deoparte. Dar nu a funcţionat, am luat pumni din toate părţile şi nu ne-am mai ridicat. Nu mergea bussines-ul, s-a închis insula. Am pierdut toţi banii. Am venit acasă cu coada între picioare”, a completat Dragoş.
Sursa Dragoş Dubina
O nouă viaţă în România
Înainte de a pleca în Indonezia, Dragoş Dubina, de profesie psiholog, avea o firmă care făcea traininguri şi team-building-uri pentru multinaţionale. În Asia, principalul job era cel de instructor de scufundări. Acum, s-a angajat ca administrator la o firmă care produce aluminiu.
“Acum doi ani aveam timp, stăteam pe malul mării, citeam… Acum mă gândesc cu ce plătesc dacă se scumpeşte căldura. Orice aş fi făcut acasă, mă făceam şi traximetrist. Mi-am luat şi eu job-ul să putem plăti chiria. Soţia lucrează ca ajutor de bucătar la un restaurant. E greu, dau din colţ în colţ. Aveam restaurantul nostru în Indonezia. Ea a avut un bar şi un restaurant pe numele ei. Acum a luat-o de la zero”, a mai declarat Dragoş.
Sursa Dragoş Dubina
Planul lor este să deschidă un restaurant cu specific indonezian în Timişoara. Ar fi primul din tot vestul ţării.
“Mâncarea indoneziană e diferă de la o insulă la alta. Se găteşte cu condimentele proaspete, e mai aproape de bucătăria thailandeză. Sunt puţine restaurante indoneziene în Europa, pentru că dacă vrei să fie autentic, e nevoie de ingredientele accelea proaspete. Acolo e o altă climă. Nu au nevoie să conserve. Ghimbirul, turmelicul, ies non stop. Nu au mâncăruri care se conservă. Clima e umedă, mâncarea e tot timpul proaspătă. Logistic e o problemă dacă vrei să faci asta aici”, a completat Dragoş Dubina.
"Merită să te duci pentru partea asta mai sălbatică pe care nu o găseşti în Bali şi nicăieri"
În urmă cu 13 ani, când a ajuns prima dată în Indonezia, turiştii români erau foarte puţini în acest arhipelag. Între timp lucrurile s-au schimbat, românii au început să descopere şi să caute locurile exotice.
“Când am mers prima dată, îi ştiam pe toţi românii care ajungeau acolo, aşa puţini eram. Acum vin mulţi, iar cea mai cunoscută destinaţie este Bali. Ce mi se pare mişto şi pentru care merită să te duci e partea asta mai sălbatică pe care nu o găseşti în Bali şi nicăieri. Culturi colorate, mâncăruri faine găseşti în multe locuri. Indonezia, fiind o ţară atât de mare, are şi zone încă sălbatice unde se ajunge mai greu. Îţi trebuie mai mult timp şi mai mulţi bani. Dar e ceva ce nu găseşti pe Tripadvisor. Majoritatea se duc pentru turismul de Instagram, de “check-list”, pentru shopping, vile şi smoothie în “infinity pool”, să vezi apusul şi să postezi o poză pentru like-uri. Să eviţi zgomoul acesta, trebuie să fie mai interesat”, a explicat Dragoş Dubina.
Sursa Dragoş Dubina
Indonezia, practic fostele Indii Olandeze care au devenit independente în 1945, este un arhipelag cu vreo 18.000 de insule în Oceanul Indian şi Pacific. În cele aproximativ 6.000 de insule locuite există câteva sute de etnii, vorbitoare a 300 de limbi diferite şi a şi mai multor dialecte. Cele mai importante provincii sunt Borneo (Kalimantan), Sumatra (Sulawesi) şi Jawa.
Sursa Dragoş Dubina
Pe insula Lomboc, la ceremonii musulmane se citesc mantre
Având peste 238 de milioane de locuitori, Indonezia este a patra cea mai populată ţară a lumii, fiind şi ţara cu cel mai mare număr de musulmani.
“Indonezia e aşa o făcătură, fostele colonii olandeze, nu au nicio treabă unii cu alţii. Nevasta mea e balineză. Nu au nicio treabă cei din Malucu cu cei din Sumatra, cei din Papua cu cei din Bali, unde e o cultură puternică, distinctă, cu altă religie. E foarte mare insula Bali. Sunt o gramadă de locuri, ai munte, mare, multe sate legate între ele, comunităţi…
Insula următoare, Lombok, a fost colonie balineză. Poţi să stai acolo luni bune şi să nu vezi tot. Sunt patru milioane de oameni pe Lombok, dar nu există nicio fabrică, nicio industrie. Pe insula Lombok sunt musulmani acum, dar sunt musulmani mai neobişnuiţi. Au ceremonii musulmane în care citesc mantre. Nu există aşa ceva în islam. Şi scrisul pe moschee era în sanscrită, au dansuri cu măşti. Din păcate se radicalizează islamul. Se simte foarte putenic. În Jakarta am fost de multe ori, o metropolă cu peste 20 de milioane. Zona centrală e foarte modernă, clădiri de sticlă, bulevarde, dar în spatele lor e dezastru. Sunt 150 de miloane de oameni pe insula Java, cea mai populată”, a mai povestit timişoreanul.
Sursa Dragoş Dubina
Indonezia este cea mai mare ţară musulmană din lume. Din cei peste 200 milioane de locuitori, 80 la sută sunt musulmani.
“Religia e de stat în Indonezia. Sunt autorizate şase religii. Trebuie să ai una din cele şase pe certifica de naştere. Oriunde mergi te întreabă ce eşti. Pe lângă musulmani, mai sunt creştini, catolici, protestanţi, confucionişti, hindu la balinezi, dar e ceva foarte local… ei la origine au fost animişti", a adăugat Dragoş.
A cules poveştile oamenilor din comunităţile izolate
Timp de mai mulţi ani, Dragoş a făcut ture în Papa Noua Guinee, în căutarea comunităţilor al căror mod de viaţă e neschimbat de la începuturi. A întâlnit triburi primitive, unde a înregistrat poveştile oamenilor.
“Am fost mult în Papua. Sunt două, Papua indoneziană şi Papua Noua Guinee, în partea de est a insulei. În partea indoneziană papuaşii au ajuns deja minoritate. Papua Noua Guinee e mai puţin atinsă de civilizaţie. Lumea e mai deschisă, mai puţin tensionată. De acolo am început să culeg poveşti. Lucram ca instructor de scufundări, iar în fiecare an îmi luam 3-4 luni şi plecam în Papa. Bătrânii din Papua s-au născut în epoca de piatră, în epoca canibalismului şi a uneltelor cioplite. Ei zic că nu mai sunt canibali, dar există suspiciuni că se mai întâmplă asemenea practici. Deocamdată stau poveştile la mine în sertar. Pasul următor era să caut o finanţare să pot documenta partea socială şi de mediu, am video, audio şi poze. Am fost de mai multe ori în Singapore, am prezentat poveştile acolo. Experienţa asta trebuie să aibă o continuitate. Nu vreau să mucegăsească acele poveşti, de care nu m-am mai atins. Oamenii mi-au spus povştile lor şi e păcat să nu dau şi eu mai departe”, a mai spus Dragoş Dubina.
Sursa Dragoş Dubina
Civilizaţia “pop” se răspândeşte rapid şi în Indonezia şi se ciocneşte cu radicalismul islamic, spune Dragoş Dubina.
“E o maimuţăreală şi acolo. Unii aderă la o cultură pop, alţii la cultura islamică, radicalizat. Când m-am dus eu acolo nu vedeam pe stradă femei pe stradă cu burca. Acum e plin de ele. S-au creat zone rezidenţiale sharia unde nu poţi să închiriezi o casă dacă nu eşti musulman”, arată el.
Sursa Dragoş Dubina
"Planul e restaurantul"
Deocamdată, atmosfera nu e cea mai bună, dar soţii Dubina nu renunţă.
“Uneori spunem că în jumătate de an dacă nu avem ceva, plecăm înapoi, gata. Planul e restaurantul. Ea şi-a luat jobul la restaurant, să primească licenţă, pentru care are nevoie de muncă minim şase luni. Eu am adus Indonezia aici. Mai e o indoneziancă, chiar lângă noi. Soţul ei a fost detaşat în Java, s-au cunsoscut şi s-au căsătorit. Prin România mai sunt ceva indonezieni. Poate aducem noi muncitori din Indonezia. Şi la asta lucrăm”, a încheiat Dragoş Dubina.
Vă mai recomandăm:
FOTO Aventurier în Indonezia: Românul care experimentează traiul aproape primitiv al papuaşilor
Fabuloasa poveste a regelui bănăţean din Insula Timor
FOTO Bioenergeticianul român care-i tratează pe călugării budişti din Thailanda
Se încarcă comentariile...
