Înotul, pasiunea unei vieţi trăite în apă

 În timp ce unii timişoreni se plâng de vieţile stresante, alţii îşi găsesc relaxarea făcând cât mai mult sport. Mişcarea care păstrează sănătos trupul, dar şi spiritul, a devenit o adevărată alegere de viaţă pentru mulţi timişoreni trecuţi de prima tinereţe.

Este pensionară, dar a lucrat ca inginer chimist. Are 60 de ani, copii, nepoţi şi îşi aminteşte că abia mersese la şcoală când a învăţat să înoate. De-a lungul anilor, timişoreanca Maria Haiduc a încercat şi apa mării, şi bazinul, ştrandul sau lacul Văliug, preferatul ei, dar nu s-a plictisit de înot. Din contră, continuă să vină de două ori pe săptămână, seara, pentru a se lăsa pradă apei bazinului din zona Dacia şi face parte dintr-un grup de înotători, „Masters“. A participat la concursuri de înot, la categoria sa de vârstă, şi a reuşit să câştige o medalie de argint.

„E o chestiune de plăcere, nu de performanţă. Foarte multă lume merge la fitness, eu merg la înot. Ca orice sport, te face să fii disciplinat. Şi din punctul de vedere al sănătăţii înotul m-a ajutat foarte mult. După doar două luni de înot e vizibil că ţi se îmbunătăţeşte rezistenţa la efort“, a explicat Maria Haiduc.
Radu Băncilă are 66 de ani şi este profesor la Facultatea de Construcţii din Timişoara. Povesteşte că a început să înoate în clasa a zecea, când era bolnăvicios şi i s-a recomandat multă mişcare. Pentru el, sportul în apă nu a fost doar un simplu hobby, ci a trecut rapid la performanţă, devenind vicecampion naţional la 200 de metri bras în anul 1962.

Un sport perfect

Mai apoi, a trecut la polo de apă, sport pe care l-a practicat timp de 12 ani într-o echipă de divizia A. „Sportul m-a învăţat foarte multe lucruri, în primul rând să fiu corect, să muncesc, să ştiu să pierd, ceea ce e foarte important. Mai ales la o anumită vârstă, înotul este un sport perfect. Este un sport care te cruţă, îţi cruţă ligamentele, efortul poate fi foarte bine gradat, pentru mine înseamnă foarte mult“, a mărturisit Radu Băncilă. Concursurile internaţionale în care a câştigat şi medalii au fost doar o mică parte a recompensei pe care i-a adus-o înotul. „Când intru în apă mă simt în alt mediu. Mă simt fericit. Plutesc, sunt mai uşor“, a mai spus profesorul universitar.
Marele regret al bărbatului este că tinerii, studeţii săi spre exemplu, fac prea puţin sport, fie el înot sau orice altă formă de mişcare.

Seara, timişoreni de toate vârstele se întâlnesc pe marginea bazinului

Înotul te cruţă, îţi cruţă ligamentele, pentru mine înseamnă foarte mult.
Radu Băncilă, profesor universitar