Închisoare cu executare pentru un bărbat agresiv, pe care victima l-a iertat şi l-ar fi vrut liber
0
Un bărbat din Reşiţa a fost condamnat definitiv la doi ani şi şapte luni de închisoare cu executare pentru violenţă domestică, deşi concubina sa, victimă în dosar, a renunţat la plângere.
Curtea de Apel Timişoara a pronunţat sentinţa finală într-un dosar de violenţă domestică în care victima a cerut ca agresorul să fie lăsat în libertate. Rechizitoriul de trimitere în judecată arată că, în urma unui conflict cu concubina sa, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, bărbatul a spart uşa apartamentului în care femeia locuia cu cei trei copii ai săi dintr-o căsătorie anterioară şi cu copilul pe care îl avea împreună cu agresorul.
După ce a intrat în casă, bărbatul, care lucra ca bucătar la o pensiune din Reşiţa, a ameninţat-o pe femeie cu un cuţit, apoi a prins-o de păr, a trântit-o la pământ şi a lovit-o cu pumnii şi picioarele în cap şi stomac. Fetele de 12 şi 14 ani, care au încercat să intervină în favoarea mamei lor, au fost la rândul lor agresate.
Victima şi-a retras pângerea
„Inculpatul nu s-a lăsat influenţat de rugăminţile şi de plânsetele copiilor, lovind-o, în mod repetat, pe mama acestora de faţă cu minorii, fiindu-i indiferent modul în care aceştia ar fi putut fi traumatizaţi de cele întâmplate. Apogeul a fost atins când cele două minore au sărit în ajutorul mamei lor, văzând că inculpatul a imobilizat-o cu genunchii şi o strângea de gât”, se arată în rechizitoriu, potrivit căruia scandalurile ar fi pornit de la faptul că bărbatul i-a reproşat femeii că nu are grijă de casă, stand pe Facebook şi dormind până târziu.
Chiar dacă a fost supusă unor violenţe extreme, concubine bărbatului şi-a retras plângerea. Procurorii au decis să continue acnheta arătând că „infracţiunea de violenţă în familie are un obiect juridic complex: integritatea fizică şi psihică a persoanelor vătămate şi relaţiile sociale referitoare la respectarea vieţii de familie”.
„Nu e o chestiune lăsată la latitudinea persoanei vătămate”
„De aceea, tragerea la răspundere penală a făptuitorului nu este o chestiune lăsată la latitudinea persoanei vătămate, mai ales că această persoană se află, adesea, într-o situaţie de inferioritate faţă de agresor întrucât depinde de el, din punct de vedere material şi psihologic. Astfel de victime sunt susceptibile a-şi retrage plângerile, dispunându-se reintegrarea agresorului în mediul familial, unde există riscul ca acesta să recidiveze”, se arată în dosar.
În urma procesului, judecat în primă instanţă la Judecătoria Reşiţa şi în apel la Curtea de Apel Timişoara, bărbatul, care are la activ şi alte condamnări, fără a fi atrasă recidiva, a fost condamnat la doi ani şi şapte luni de închisoare cu executare.
„Suspendarea executării pedepsei solicitată prin motivele de apel ar fi prea blândă şi disproporţionată în raport cu gravitatea faptelor şi persoana inculpatului. Sub acest aspect prezintă relevanţă natura deosebit de agresivă a inculpatului în raport cu concubina sa şi minorii pe care îi are în întreţinere, istoricul infracţional al inculpatului, care deşi nu este în măsură să atragă reţinerea stării de recidivă, contribuie la conturarea opiniei că inculpatul prezintă în continuare un risc crescut de reluare a comportamentului infracţional şi este mai mult decât adecvată izolarea sa de comunitate în acest moment, pentru a-i fi imprimată posibilitatea de a asimila, sub efectul pedepsei, valorile sociale impuse de societate şi necesitatea de conformare la rigorile acesteia şi normelor legale”, se arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara, care este definitivă.
Judecătorii au mai arătat că „firea violentă a inculpatului este dovedită de înregistrările apelului la 112 şi de filmarea efectuată de agenţii de poliţie, precum şi de modalitatea de săvârşire a faptelor care evidenţiază că nu a fost în niciun mod impresionat de rugăminţile minorelor pentru a înceta agresiunea asupra mamei lor”.
„Aceste aspecte demonstrează că, în ipoteza menţinerii acestui climat în viaţa minorilor, traumele suferite pot afecta iremediabil creşterea şi dezvoltarea lor ulterioară. Chiar dacă în acest moment aceştia au uitat o parte din eveniment, iar inculpatul menţionează că şi-a refăcut relaţia cu persoanele vătămate, comportamentul agresiv descris conduce la opinia că prezintă un risc relativ mare de a reitera actele de agresiune şi, în lipsa unor măsuri punitive, consecinţele unor astfel de manifestări necontrolate pot fi mult mai severe”, se mai arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara.
Se încarcă comentariile...
