1 mai muncitoresc de altădată, în Timişoara. „Regimurile comuniste sovietice au transformat radical sărbătoarea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Istoricul Ioan Haţegan a povestit cum sărbătoreau timişorenii ziua de 1 mai. Defilările se făceau pe actualul bulevard al Republicii, iar apoi oamenii erau liberi să petreacă cum doresc.

Sărbătoarea zilei de 1 mai a fost timp de peste 40 de ani una dintre principalele manifestări ale românilor. Era o zi în care oamenii nu mergeau la muncă, dar ieşeau la defilare şi la miting pentru a preaslăvi Partidul Cominist şi realizările proletariatului. Apoi, aveau liber. Ieşeau la o terasă, iarbă verde, la Pădurea Verde, pe malul Timişului, la Şag sau la Albina, la mici şi bere. 

Defilările de 1 mai de la Timişoara se ţineau pe actualul bulevard al Republicii, locul obişnuit şi pentru evenimentele din 23 august – Ziua naţională. Loja oficială se afla în apropierea pasajului Jiul, acolo unde acum se află benzinăria Mol.  

“Ţin minte că în anii 50 erau acele frumoase care alegorice. Impresionau mulţimea. Totul era atât de bine dirijat încât fiecare colectiv al oamenilor muncii primea lozincile care trebuiau strigate de respective instituţie sau fabrică, în faţa lojei oficiale. Oamenii erau sătui în ultimii ani. La ultima defilare de 1 mai, înainte de căderea comunismului, îmi aduc aminte şi acum, trebuia să strigăm ceva în faţa lojei oficiale, însă noi am mers mai departe fără să mai strigăm”, a declarat istoricul Ioan Haţegan.

Interesant este că deşi se asociază cu o sărbătoare comunistă, „1 mai” îşi are rădăcinile tocmai în America.


„Începutul e la 1890, după o grevă şi revolta muncitorilor din America, se instituie Ziua de 1 mai, ziua tuturor celor care lucrează. Se făceau întâlniri aprobate în diverse oraşe, se întâlneau muncitorii adunaţi de sindicate, se rosteau câteva cuvântări, după care oamenii erau liberă să facă ce vor în ziua respectivă”, a spus Haţegan.

După câţiva ani, când mişcarea socialistă se ridică şi se alătură ideilor clasei muncitoare, apar şi discursuri politice.

„Oamenii cereau zi de muncă de opt ore, vroiau contract colectiv de muncă, condiţii. Aşa, încet, încet capătă o conotaţie politică. Dar socialismul ştiinţific de la vremea respectivă nu urmărea răstunarea ordinii burgheze prin forţă, ci lupta pentru drepturile muncitorilor şi trecerea într-o altă etapă. Era o ideologie frumoasă. Regimurile comuniste sovietice transformă radical sărbătoarea. Ţin minte, în perioada coplăriei mele, în oraşe şi orăşele se organizau defilări cu zeci de mii de oameni ai muncii. Aici, conducătorii comunişti rosteau binecunoscutele slogane. Erau discursuri destul de lungi. Oamenii mergeau cu pancarte. Erau parade alegrice cu cai, căruţe, cu autocamioane, cu tractoare, cu platforme pe care oamenii muncii îşi etalau realizările. După paradă oamenii erau liberi să meargă unde vor”, a povestit Haţegan.
 

După 1989, 1 mai a căzut în dizgraţia românilor, sătui că timp de peste patru decenii au fost obligaţi să participe la mitinguri PCR-iste, să defileze, să scandeze.  

„1 mai este o sărbătoare muncitorească frumoasă, care poate fi serbată de oricine care lucrează într-un domeniu sau altul, că e intelectual sau simplu muncitor. Are peste o sută de ani, merită să fie sărbătorită, mai ales că e la începutul primăverii”, a mai spus Ioan Haţegan.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite