Moş Gerilă „a murit“ în 1989

Moş Gerilă „a murit“ în 1989

In regimul comunist copiii il numeau pe Mos Craciun, Mos Gerila FOTO: arhiva

Moş Crăciun din zilele noastre este înlocuitorul perfect al lui Moş Gerilă. Moşul comunist era asteptat de toti copiii in Ajun, venea îmbrăcat în roşu, dar rareori era văzut de copii. Niciodată, însă, la televizor.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Dacă până în anul 1989, moşul comunist ne umplea sufletul cu bucurie, de atunci încoace Moş Crăciun a devenit unul aproape comercial. "Îmi amintesc pe vremea când eram copil, aşteptam cu sufletul la gură Crăciunul. Moşul era sărac, abia dacă găsea vreo jucărie pe fundul sacului. Eram fericiţi când ne aducea portocale,sucuri, mere şi nuci" îşi aminteşte Octavian Moldovan, în vârstă de 48 de ani. " Moş Gerilă mi-a adus o singură dată o păpuşă, de plastic făcută la normă. Nici nu mă lăsa mama să mă joc cu ea, trebuia să o păstrez pe pat, în camera musafirilor. Ce are în sac astăzi Moş Crăciun nici nu îmi pot imagina. Când eram mică mă bucuram de nuci şi mere, îmi amintesc de bomboanele învelite în staniol erau un deliciu. Cine avea cicolată atunci în casă? Îmi plăceau mult cele chinezeşti şi îl aşteptam pe Moş Gerilă cu sufletul la gură în speranţa că vom primi ceva ce nu aveam un an întreg" povesteşte Ioana Puşcaşiu. Nici bradul comunist nu semăna cu cel din zilele noastre. La toată casa de creştin, "pomul de iarnă",cum îl numeau mureşenii era împodobit cu nuci, covrigei, mere şi vată. Doar la casele de orăşeni erau brazi cu globuri viu colorate şi bomboane fondante.
 
Inainte de Craciun, muresenii petreceau  ore in sir la cozi
 
Cât despre dulciurile preparate în casă...o adevărată aventură! Pentru procurarea materiei prime, mureşenii stăteau la cozi interminabile. Făina, uleiul, zahărul şi oule toate erau pe cartelă. Pentru ca gospodinele să pună pe masă în seara de Crăciun cozonaci, prăjituri, pupăză sau puişori, toate preparate tradiţionale era nevoie de cel puţin  cinci ore de stat la coadă. " Asta îmi amintesc, orele multe petrecute în frig ca să mai primim în plus uleiul, smântâna sau zahărul. De multe ori la ora şase dimineaţa eram în faţa magazinului. Aşa cum era aşteptam cu sufletul la gură vremea colindelor",ne spune Gheorghe Pupăză.
 
In Ardeal, colindatorii au pastrat traditia in vremea comunismului
 
Colindătorii umbalu din casă în casă, împărţiţi în cete: cei mici ziua, cei mai mari colindau o noapte întreagă. Se întorceau acasă cu traista plină de nuci, fructe, biscuiţi sau eugenii. În ziua de Crăciun, bătrânii ştiau că nu e bine să pleci de acasă, nu e cazul să te cerţi, iar prezenţa la Biserică era obligatorie pentru orice creştin comunist.
 
citeste si:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările