Fabuloasa poveste a lui Lali, ţiganul căldărar vedetă în Europa, umilit de un reflex rasist al poliţiei din România

Lali Gabor, printre puţinii ţigani căldărari din România FOTO Facebook

Lajos Gabor (51 de ani) este unul dintre puţinii ţigani căldărari care au mai rămas în viaţă în România, iar talentul său este apreciat în Norvegia sau în Elveţia, unde a fost contractat să realizeze lucrări edilitare extrem de complicate. Pe de altă parte, în ţara natală a avut parte doar de dezamăgiri

Arhitecţi şi ingineri specialişti în prelucrarea metalelor nu au fost în stare să redea întocmai, folosind tehnica de înaltă performanţă, modelul felinarelor medievale din parcurile evleţiene. Singur, Lali Gabor, aşa cum este alintat de prieteni, a reuşit să îndoaie cuprul cum nici măcar imprimanta 3D nu a putut să o facă. Doar cu foc, ciocan şi nicovală, Lali a demonstrat cât de valoros poate fi meşteşugul ţiganilor gabori apreciat în Vestul Europei, hulit în România.

De fel din comuna Crăciuneşti, judeţul Mureş, inima ţiganilor gabori, Lali locuieşte acum la Cluj, unde deţine un mic atelier. Întâmplarea a făcut ca anul trecut, în prag de Cărciun, să-l cunoască pe un anume domn Florea care exporta în ţări europene mobilier stradal din fier forjat. Omul se poticnise la un proiect important. Avea comandă să trimită în Elveţia câteva zeci de felinare din cupru, însă forma lor specială, ca un trunchi de priamidă, cu un capac octogonal nu putea fi realizată nici măcar de specialiştii care lucrau cu tehnica  3D. Trunchiul felinarului putea fi redat, însă nu şi capacul, prea complicat pentru artiştii moderni.

Lali Gabor şi unul dintre felinarele trimise în Elveţia FOTO Arhivă personală

18 felinare pentru Elveţia

„Era o discuţie acolo, că totul este foarte complicat, că nimic nu este la 90 de grade, că totul era trapezoidal, că îi bai mare. Eu mi-am văzut de treaba mea. Domnul Florea a mers la cineva care avea imprimantă 3D, dar vine înapoi supărat fără să rezolve. Şi m-apucă dracii. Aveam câteva rebuturi de tablă, măsor să văd cât e latura, cât e înălţimea de la bază la acoperiş, care ar fi înclinaţia şi, cam într-o jumătate de oră, o bucată desfăşurată am tăiat-o, am segmentat-o, bineînţeles că m-a ajutat şi geometria de la şcoală, pentru că am fost unul dintre cei mai buni, şi dau gata felinarul. Se făcuse deja acolo în atelier o bisericuţă şi, când au văzut că eu din ochi, fără niciun şablon, raportor, am mers pe vizual, pe logică şi pe tehnica mea populară, meşteşugărească, am reuşit, unuia i-a picat paharul din mână. Mi-a zis: «Mai dă-o-n p***a mă-sii de trabă, eu am terminat facultate, am fost printre primii, dar îmi dă acum ţiganul lecţii», dar nu a zis-o la modul să mă jignească. A făcut-o Lali ţiganu’. Ţiganul Lali Gabor, din neam de gabori tinichigii din moş strămoşi, vine şi dă lecţii la oameni cu şcoală şi facultăţi“, povesteşte Lali Gabor.

Aşa se face că, în ajun de Crăciun, meşterul împreună cu cei doi fii ai săi şi cu unul dintre nepoţi s-a pus pe treabă. Şi-a transformat casa în atelier şi în câteva zile a dat gata 18 felinare care au luat apoi drumul către Elveţia.

„Oamenii au fost zăpăciţi pentru că ei voiau din tablă neagră, dar eu le-am spus: «Măi oameni buni, la tablă neagră se poate numai prin sudură. Să pui 32 de nituri pe o lucrare de asta arată ca dracu’, lăsaţi după mine!». Şi am făcut după tehnica mea şi am reuşit. Când am făcut lămpile şi le-a văzut, omul aproape că a plâns, a rămas înmărmurit“, povesteşte Lali.

A salvat scaunul primarului în Norvegia

Artistul căldărar nu era la primul contact cu pretenţiile autorităţilor din Vestul Europei. În Norvegia şi Suedia, este cunoscut drept „omul cu pălărie“ şi „îmblânzitorul focului“.
 

A participat de nenumărate ori la festivaluri de artă tradiţională organizate în aceste ţări unde a aflat că plata nu se face neapărat în bani, iar zâmbetul de mulţumire al oamenilor şi mângâierile copiilor curioşi sunt cu mult mai preţioase decât coroanele suedeze. 
 

A mers în aceste ţări îndepărtate cu prejudecăţile culese din România, unde ţiganii cu „musteţi“ şi pălărie de gabor sunt umiliţi de poliţie şi de oameni, în general. Cu greu a priceput că echipajul de poliţie care-l însoţea pe străzile din Kwam (Norvegia) de fapt îl proteja şi-i deschidea calea de la parcul în care restaura o fântână până la pensiunea unde era cazat. Autorităţile norvegiene au pus ochii pe ţiganul Lali în Suedia, unde participa la un festival de artă tradiţională. Astfel, împreună cu artişti norvegieni a ajuns să restaureze o fântână arteziană care avea elemente decorative metalice. Primul proiect de restaurare eşuase, iar primarul din Kwam era la punctul de a răspunde cu funcţia dacă fântâna nu era finalizată la timp.

Lali Gabor, în Norvegia FOTO Facebook

„Când am ajuns noi, au trimis şi o televiziune după noi, convinşi că vom eşua şi noi. Eu m-am enervat, am luat tot proiectul în mână, iar ei au rămas cu toate hârtiile lor, cu tot designul lor. Au rămas doar să mă asculte şi am făcut o fântână arteziană din aramă la care 500 de oameni au aplaudat când eu am împins butonul să meargă apa şi au tras cearşaful alb de pe monument“, povesteşte Lali.

Admirat şi protejat de poliţişti

În Norvegia, meşterul gabor a simţit că oamenii sunt extrem de calzi şi că se simt cu toţii egali. „Dacă tu mergi murdar pe drum, nu se uită la tine urât. Am mers noaptea pe jos pentru că lucram până târziu. Plecam noaptea pe la două şi mergeam la culcuş pe jos când numai ce văd poliţia în spatele meu. Eram cu pălărie mare de gabor, specific ardelenesc. Mă, acum mă apucă dracii, aveam în minte comportamentul miliţiei de pe vremea lui Ceauşescu, poliţişti deghizaţi în civil care merg în spatele tău să vadă ei cam care e treaba cu tine. În fine, am zis că n-au ce să-mi facă. Dar ştiţi ce s-a întâmplat? Acei oameni ştiau de mine, îmi ziceau «omul cu pălărie» şi au venit în spatele meu să mă ocrotească pentru ca vreo maşină sau vreun TIR să nu mă lovească. Atunci când am intrat în curtea pensiunii au dat drumul la girofar şi m-au salutat cu mâna. Despre asta este vorba“, spune Lali Gabor.

După zile întregi de lovit cu ciocanul în metal, în frig, mâna lui Lali a cedat. Avea dureri crunte, iar oamenii care asistau în micul său atelier din Kwam au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-i dea o mână de ajutor. Lali a primit 17 leacuri, de la ceaiuri şi creme, până la haine, mâncare, inclusiv vizita unui bioenergetician.

„Zâmbetul dumneavoastră n-o să-l pot cheltui“

„Oamenii mi-au zis să nu mă supăr că mi-au adus cadourile pentru că nepoţeii lor au vrut să vadă omul coborât din poveste, omul cu pălăria care îmblânzeşte focul. Copiii mă mângâiau, pentru că mă vedeau mâncând şi lucrând la foc, iar pentru ei astea-s poveşti. Copiii aceştia au văzut pe viu cum se bate cu ciocanul la cald, au stat lângă mine, m-au îmbrăţişat. E, asta a fost plata. Ştiţi care e chestia? Banii merg. Dacă vă fac o lucrare, banii îi cheltuiesc, dar zâmbetul de pe faţa dumneavoastră n-o să-l pot cheltui“, spune Lali Gabor.

În România aprecierile faţă de meşteşugul ţiganului gabor s-au rezumat în reclamaţii la poliţie şi invitaţia de a urma cursurile unui liceu de arte şi meserii pentru a intra în posesia unei diplome care să-i certifice calităţile. Lali Gabor a participat în 2019 la bienala Art Encounters din Timişoara. Împreună cu artişti norvegieni şi suedezi a fost invitat să restaureze elementele metalice decorative din parcul castelului Huniade din oraşul de pe Bega.

Ruşinea păţită la Timişoara

„Şi trece o doamnă în vârstă, face o poză aşa, cum lucram la stâlp şi-l frecam cu peria de sârmă. Are atâta cap să trimită la poliţie poza cu noi. Ziua aceea nu o s-o uit în viaţa mea. Şeful poliţiei acţionează, că ţiganii fură ziua în amiaza mare stâlpul de la Castelul Huniade, şi trimite pe capul nostru un echipaj de poliţie. Ăia şi mai deştepţi. Ne fac un interogatoriu, de unde suntem, unde dormim, de ce am venit. Mi-a fost atât de ruşine, nu de mine, pentru că am păţit-o de multe ori, mi-a fost ruşine de norvegienii şi de suedezii care au venit în România pe banii lor să restaureze nişte elemente de design ale castelului Huniarde, iar poliţia vine şi-şi bate joc de noi“, mărturiseşte Lali.

Cu o meserie pe cale de dispariţie în România, dar atât de căutată în Vestul Europei, Lali Gabor atrage atenţia că, dacă România nu va şti să-şi conserve într-un fel meseriaşii tradiţionali, va fi nevoită ca în curând să ceară ajutor din Turcia sau Bulgaria.