„Este nevoie de tine pentru a face bine!” Sloganul farmaciei spune tot despre conceptul în jurul căruia a luat naştere această idee: "Este nevoie de tine pentru a face bine!", altfel spus este nevoie de ajutorul oferit de fiecare dintre noi pentru a ajuta cât mai multe cazuri sociale, fiecare pacient ne ajută să ne atingem obiectivele sociale.
Nu sunt fatalist şi nici anti-naţionalist. Consider că avem o ţară foarte frumoasă, cu locuri unice, locuită mai ales de oameni buni şi harnici. Totuşi, de dragul patriotismului nu pot accepta să fiu buzunărit de cei care cred că tocmai au inventat „taxa de fraier”, percepută celor ce preferă să-şi facă vacanţele în România.
În urmă cu câteva zile vă anunţam că trupele americane se vor retrage
rapid şi din Irak, singura necunoscută fiind termenul limită al
prezenţei trupelor combatante care avea să fie stabilit la întâlnirea de
la Washington între preşedintele Biden şi prim-ministrul Mustafa
al-Kadhemi.
Având
în vedere faptul că suntem în plin sezon estival, ca un început
de lună „a
lui cuptor”, gândul mă duce la un film de comedie intitulat
„Atenţie
la pana de vultur”,
cu îndrăgitul actorul Bud Spencer, ce joacă rolul unui aventurier
şi care face echipă cu un indian Girolamo (Amidou)
ce supravieţuiesc în Vestul Sălbatic.
Conform sondajelor de opinii anterioare
(IRES), situaţia opţiunilor de vot ar fi
acum: PSD-36%, PNL-28%, AUR-14%, USR PLUS-11%. După un an şi jumătate de
conducere liberală, cu doi lideri: Ludovic Orban şi Florin Cîţu, aici suntem. Dacă nu se schimbă
nimic în conducerea liberală, apariţia unui nou lider carismatic şi care să recâştige
încrederea electoratului, alegerile din 2024, inclusiv cele prezidenţiale,
vor fi dominate de PSD-AUR.
Românii o duc bine. Sunt wow. În schimb, Guvernul este foarte rău. Guvernanţii o duc din ce în ce mai rău. Şi dintre ei toţi, Florin Cîţu este la pământ. Premierul este precum lucrătorii din construcţii. Au crezut că statul ii ajută şi s-au trezit cu un măr otrăvit care le-a golit buzunarele pe viitor.
E plină ţara de ziarişti, afacerişti, universitari, magistraţi sau
oameni politici care invocă misterios învecinarea lor personală cu
structurile de „intelligence.”
Numărul noilor infectări cu coronavirus creşte constant în Germania. Anul trecut, o vară relaxată a fost urmată de un nou val pandemic. Cum se pregăteşte Germania pentru un posibil val patru al pandemiei?
Reacţiile la proiectul „România Educată” au fost inegale – pendulând
între „foarte necesar” şi „platonic”. Având în vedere gradul mare de
abstracţie al proiectului şi miza sa de termen lung, e cumva firesc să
fie aşa, pentru că instrumentul cu care poţi măsura eficienţa „României
Educate” mai are de aşteptat: de la remodelarea sistemului până la
rezultatele produse asupra elevilor va trece ceva vreme.
În plină discuţie extrem de serioasă şi înverşunată pe tema „sindromului Havana“
provocat de un atac cu instalaţii cu microunde asupra unor agenţi CIA
şi diplomaţi la Havana şi Viena, vă propun, fiindcă e vacanţă, două
poveşti la fel de interesante deoarece arată că, în afara programelor
militare clasice, mai există şi cele pentru arme non-letale, extrem de
diversificate şi complexe, răspuns direct pentru o piaţă în continuă
creştere.
O.Ş.P. Să începem cu anii de formare. Aţi absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti şi aţi debutat cu rolul Schaunard din „La Bohème” de Giacomo Puccini la Opera Naţională Română Cluj-Napoca, în anul 1990. Care sunt personalităţile artistice care v-au modelat cariera artistică în primii ani?
Interviu cu Lucian Bădîrcea, Director general Iri Travel: „Cele mai solicitate staţiuni de pe litoralul românesc sunt Mamaia, Eforie Nord, Neptun, Venus, Jupiter şi Saturn. Litoralul bulgăresc atrage cei mai mulţi turişti în Nisipurile de Aur, Albena, Sunny Beach, Nessebar şi Obzor.”
În România e deja comună aşteptarea ca rapoartele altor state şi organizaţii internaţionale despre performanţa instituţiilor locale să fie critice sau foarte critice. Există mai multe motive care deja au banalizat o astfel de aşteptare.
După cum aţi observat, toate energiile politice ale actualei echipe de guvernare se concentrează asupra momentul pe care n-ar trebui să-l ratăm, adică banii europeni daţi pentru proiecte de rezilienţă şi refacere a economiei naţionale post-pandemie, parte de pomană, parte împrumut.
Cât de mult ar avea de câştigat România, dacă ar beneficia de rezultatele activităţii unei organizaţii de cercetare, care ar dezvolta - precum RAND Corporation, în SUA - soluţii la provocările politicii publice, pentru ca societatea în care trăim să fie mai sigură, mai sănătoasă şi mai prosperă?
Microsoft
a anunţat, pe 14 iulie, Windows 365, o versiune a propriului sistem de operare
care rulează în cloud şi este dedicat companiilor.
Aşa s-ar putea rezuma Ceremonia în care s-a anunţat palmaresul Festivalului de la Cannes, din 2021. După defilarea, adică parada modei, de pe covorul roşu, fireşte eco, unde au predominat rochiile albe, de mare, de vacanţă - nu mai suntem în luna mai, cea mai elegantă fiind jurata, vedetă la Tarantino şi în Concertul lui Radu Mihăileanu: Melanie Laurent-, a început dezastrul.
Toţi politicienii au fost învăţaţi că, într-un moment de maximă tensiune, vor avea întotdeauna o măsură magică la îndemână, populistă, disperată, dar al cărei efect a fost mai întotdeauna salvator pentru propriile lor cariere: panem et circenses, pâinea şi circul oferite la momentul oportun.
După premiul pentru scurtul de la Cinéfondation al Carinei-Gabriela Daşoveanu: „Prin oraş circulă scurte poveşti de dragoste”, la secţiunea Un Certain Regard, Teodora Ana Mihai a cucerit juriul prezidat de exigenta Andrea Arnold care i-a acordat premiul pentru îndrăzneală, devenit în engleză cel pentru curaj, pentru provocatorul „La Civil”.
Michel Foucault afirma că „sărăcia de masă este întâlnită în ţările prost administrate”. Într-o societate armonios articulată sărăcia este un accident social cauzat de împrejurări care-l priveşte pe cel în cauză.
O dragoste veche de mai bine de şase decenii nu se uită! Mai ales atunci
când este întreţinută în răstimpuri. Este dragostea, este consideraţia
pe care o nutreşte publicul bucureştean acestui inegalabil, acestui unic
în felul său artist, care este pianista Elisabeth Leonskaja.
