Unul dintre primele cazuri de dopaj din istoria sportului. Atletul a devenit celebru şi s-a umplut de bani

Unul dintre primele şi cele mai răsunătoare cazuri de dopaj din istoria sportului a avut loc la Olimpiada din anul 1908, care s-a desfăşurat pe stadionul „White City” din Londra.

Istoricul Eugen Şendrea descrie, în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“, teribila scenă de la finalul probei de maraton, când atletul italian Dorando Pietri se prăbuşeşte la câţiva metri de linia de finish:

„Concurentul italian Dorando Pietri, la cursa de maraton, intră pe ultimii 352 de metri. Deodată, acesta se clatină şi se prăbuşeşte pe pistă. Din tribună se aud strigăte de încurajare. El se ridică şi porneşte într–o direcţie greşită. Se lasă «o tăcere plină de consternare, întreruptă doar de strigătele de încurajare ale compatrioţilor». Cade din nou. Însăşi regina Marii Britanii «îşi abandonează atitudinea solemnă, transformându–se în prima suporteră a concurentului». Scriitorul Arthur Conan Doyle, «tatăl» lui Sherlock Holmes, strigă din răsputeri să se ridice. În sfârşit, sportivul înaintează «în zig–zag, ca un robot». Mai are câţiva metri, când din urmă apare americanul Johnny Hayes. Genunchii italianului cedează din nou. Hayes e gata să–i ia victoria. Lumea e în delir. A mai rămas doar jumătate de metru, şi Dorando continuă să se clatine, gata să se prăbuşească, dar... «un judecător cu pălărie de pai îi întinde mâna şi–l trece linia de sosire», după care se prăbuşeşte ca şi mort. Este ajutat să se ridice. Unul din sporti vii care se aflau acolo, remarcă un fapt, anume că el «mirosea îngrozitor a stricnină». Cuvinte ce n–au scăpat, însă, presei. A învins Dorando? Nu! Fireşte, este descalificat; nu pentru că era dopat cu stricnină, ci pentru că fusese ajutat să câştige! Totuşi, gloria abia începea pentru el. Cu suflet mare, regina Marii Britanii îi oferă o cupă plină ochi cu lire sterline. (...) După aceasta medicii se vor ocupa de Dorando să–l salveze de efectele supradozei medicamentoase“.

Revanşa

După acest episod, faima atletul italian Dorando Pietri a crescut formidabil, mai ales că au curs articolele în presă despre ceea ce s-a întâmplat la finalul maratonului. Marele cântăreţ de operă Enrico Carusso va veni să-l întrebe de sănătate, iar Arthur Conan Doyle a fost iniţiatorul unei colecte publice. Medicii îl salvează pe Dorando Pietri, care este provocat, după ce se recuperează, la o revanşă cu americanul Hayes. „Va fi, însă, un maraton în stil american: 279 de tururi de stadion! Revanşa are loc în fata unui stadion plin ochi. Comunitatea italiană din Statele Unite – „Little Italy” e în culmea nebuniei – în stil italian când Dorando iese învingător“, relatează Eugen Şendrea. 

Sfârşitul atletului

Este invitat să participe la diferite competiţii în toată lumea, chiar şi în Argentina, ca o adevărată vedetă. Reuşeşte să câştige sume mari de bani.  Dorando Pietri ia decizia de a se întoarce în locurile natale, care se dovedeşte o hotărâre total neinspirată. „E sfătuit să bage banii în construcţia unui hotel. Cumpără un han vechi, îl renovează cheltuind jumătate din sumă. Îl termină, îl inaugurează, dar n-are clienţi. E prea scump! Banii se topesc ca zăpada sub soarele primăvăratic. Cu greu, şi aproape falit, deschide un garaj la San Remo. Este aproape uitat. Îşi vor aduce aminte, prin 1936, cei din aparatul de propagandă al lui Mussolini. Va fi numit de acesta «Cavaliere». Apoi, nimeni nu–l mai ia în seamă. În 1942 Dorando Pietri împlineşte 57 de ani. E doar o umbră a fostului mare atlet. Se simte din ce în ce mai rău. Medicii nu–l mai pot ajuta“, menţionează istoricul Eugen Şendrea.