Unic în România. Pomul Vieţii din Muzeul Crucilor: în satul gorjean Măceşu sunt expuse cruci de pomenire pentru cei mai mari români

Unic în România. Pomul Vieţii din Muzeul Crucilor: în satul gorjean Măceşu sunt expuse cruci de pomenire pentru cei mai mari români

Marii români au cruci de pomenire în Pomul Vieţii din Muzeul Crucilor

Într-un sat uitat de lume, aflat pe coama unui deal, înconjurat de pădure, se află un muzeu unic în România. Muzeul Crucilor din satul Măceşu, care aparţine de oraşul Târgu Cărbuneşti a luat, fiinţă în urmă cu trei ani, la iniţiativa lui Pompiliu Ciolacu, etnolog şi director al Palatului Copiilor din Târgu Jiu, fiu al satului.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Fiecare cruce din muzeu are propria semnificaţie. Crucile de căpătăi se pun la capul mortului, iar cele de pomenire sunt făcute pentru iertarera păcatelor persoanei decedate. Crucile de jurământ sunt destinate iertării păcatelor celor care, de-a lungul vieţii, au minţit mult sau au jurat strâmb. De asemenea, curcile de iertare a păcatelor erau puse în partea răsărit atunci când murea cineva, ca să treacă purificat în lumea celor drepţi. Crucile de izvoare sunt amplasate lângă o sursă de apă bună de băut, pentru a potoli setea celui care ajunge în acel loc. 
Pomul vieţii este piesa inedită a Muzeului Crucilor. În crengile lui au fost puse cruci de pomenire în cinstea marilor români, cum ar fi: Ion Creangă , Grigore Vieru, Petre Ţuţea, Tudor Arghezi, Maria Lătăreţu, Sergiu Nicolaescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Mihai Eminescu. Pe unele sunt scrise replici sau citate celebre care au aparţinut celor pomeniţi. 
 
 
Prin crucile puse în Pomul Vieţii, aceştia sunt pomeniţi şi nu sunt uitaţi niciodată. Mesajul transmis este acela că prin ceea ce au lăsat în urma lor nu vor muri niciodată. Crucile de pomenire din Pomul Vieţii sunt realizate de copiii talentaţi care participă în fiecare la tabăra de pictură religioasă „Lumină din lumină“. Astfel, în fiecare an în Pomul Vieţii sunt adăugate noi cruci, în memoria românilor de seamă. Pentru că nu au mai avut loc pe crengile Pomului, multe cruci de pomenire au fost puse pe zidul exterior al muzeului. „Pomul vieţii cred că este ceva unic. L-am numit în acest fel prin faptul că aici sunt numai cruci de pomenire pentru marii noştri oameni de artă, de cultură, de litere, actori, regizori, cântăreţi, politicieni etc. Odată citind numelor acestor mari români, îi pomenim şi nu le uităm numele. Acesta este şi mesajul, pentru că chiar dacă trupeşte s-au dus dintre noi, ei vor rămâne veşnici prin ceea ce au făcut pentru ţara noastră, pentru noi şi trebuie să le purtăm un respect aşa cum se cuvine. Probabil că mulţi vor fi impresionate de mesajele de pe aceste cruci, care cuprinde o replică sau un citat care au rămas memorabile.  Ideea de a realiza acest pom îmi aparţine. Prin cercetările pe care le-am făcut în tot Gorjul, am constatat că judeţul nostru este un muzeu în aer liber. Mesaju crucilor este aparte şi sacru, până la urmă, pentru că oamenii au găsit de cuviinţă că pentru fiecare etapă a vieţii omului trebuie să găsească o cruce sau o semnificaţie“, ne explică Pompiliu Ciolacu.
 
„Călătorule, opreşte-te, potoleşteţi setea şu mulţumeşte-i bunului Dumnezeu“
 
Crucile de izvoare au un mesaj aparte.
 
 
„Ţăranul român s-a gândit şi la cel care va veni pentru prima dată pe aceste locuri, care atunci când găseşte o cruce de izvoare există un izvor sau o fântână din care să-şi potolească setea. De multe ori aveau mesaje foarte frumoase. Unul dintre ele m-a impresionat şi m-a pătruns până la suflet: «Călătorule, opreşte-te, potoleşteţi setea şu mulţumeşte-i bunului Dumnezeu». Un mesaj care ne fac e să fim mai buni, mai drepţi, să ne ajutăm aproapele şi să nu mai facem rău“, ne spune Pompiliu Ciolacu.  
 
Muzeul cuprinde 130 de cruci de diferite feluri 
 
Pompiliu Ciolacu a colindat tot judeţul în căutarea crucilor tradiţionale.
 
 
Multe dintre ele erau pe punctul de a fi distruse pentru că erau degradate, dar au fost luate şi recondiţionate. A reuşit să adune 130 de cruci de diferite feluri: de căpătâi, de pomenire, de jurământ, de iertarea păcatelor, de izvoare. Au fost expuse în incinta şi în curtea fostei şcoli primare din sătucul gorjean, care s-a închis în urmă cu mai mulţi ani, aflată chiar lângă biserică. Astfel a luat naştere Muzeul Crucilor, care este unic în România.  Cu ajutorul Primăriei Târgu Cărbuneşti vor fi realizate socluri din ciment pentru crucile afalte în aer liber, curtea muzeului, pentru a nu mai putrezi ca urmare a apei care se acumulează la bază. Pompiliu Ciolacu speră ca, în timp, muzeul pe care l-a înfiinţat să schimbe viaţa oamenilor care mai trăiesc în satul său natal.
 

„Existând atât de multe tipologii de cruci, forme şi mesaje, ar fi fost păcat să nu le expunem undeva, într-un cadru organizat, astfel încât vizitatorii să vadă cam toate tipurile de cruci care există în judeţul Gorj. Era o datorie nescrisă a noastră încât să nu se piardă această tradiţie de a confecţiona cruci. În muzeu sunt cruci de căpătâi, care sunt şi cele mai multe, de iertare a păcatelor, de jurământ , de pomenire şi de izvoare. Acum trei ani am început să strângem aceste curci. Am mers la preoţii parohi şi am făcut cerere din partea Centrului de Creaţie şi au fost aprobate. Sun convins că în viitorul apropiat acest muzeu va fi foarte cunoscut. Avem un proiect cu Primăria Târgu Cărbuneşti, pentru a fi prinse în beton ca să nu putrezească aşa de repede, ca să reziste peste timp. O să încercăm să extindem şi să aducem alte cruci an de an, astfel încât acest muzeu nu va muri niciodată. Sunt convins că acest muzeu va contribui la asfaltarea satului, cât şi la dezvoltarea gospodăriilor oamenilor “. 
povesteşte Pompiliu Ciolacu. 
 
A visat înfiinţarea muzeului 
 
Pompiliu Ciolacu a avut o revelaţie cu privire la înfiinţarea Muzeului Crucilor. A visat într-o noapte că lânga biserica din satul natal.
 
 
„Într-o  noapte am visat că lângă această biserică va fi un muzeu al crucilor care să-i facă pe oamenii din zonă mai buni, mai demni, mai credincioşi şi să aprecieze aşa cum se cuvine viaţa, pentru că mulţi uită că, totuşi, suntem privilegiaţi că ne-am născut şi ne bucurăm de tot ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu“, ne povesteşte Pompiliu Ciolacu. 
 
Muzeul va fi extins
 
În viitor, gardul care separă muzeu de biserica din apropiere va dispărea, astfel încât spaţiul de expunere va căpăta o altă dimensiune şi se va apropia şi mai mult de sacralitate. Pompiliu Ciolacu visează ca satul său de baştină să fie vizitat de cât mai mulţi turişti, iar muzeul pe care l-a înfiinţat să fie un motor de dezvoltare al localităţii. 
 

 
Muzeul Crucilor este unul viu şi într-o continuă înnoire, pentru că în fiecare an se îmbogăţeşte cu noi piese, care reprezintă o cultură aparte care se mai păstrează doar în câteva localităţi din judeţul Gorj. 
În satul Măceşu încă se mai păstrează tradiţia crucilor de diferite feluri care sunt puse în locuri specifice, în funcţie de sensul pentru care sunt făurite. Din acest motiv, dar şi pentru că provine din acest sat, Pompiliu Ciolacu a dorit să înfiinţeze muzeul în acest spaţiu în care timpul parcă a încremenit. „Pe aici am copilărit şi ţin minte că la fiecare fântână era câte o cruce de izvor“, ne spune Pompiliu Ciolacu. 
 
Cruci din toate zonele judeţului
 
Fiecare cruce aflată în muzeul de la Măceu are o poveste aparte. Au fost aduse din diferite zone ale judeţului şi conţin elemente specifice locului de provenienţă. Astfel, acestea conţin anumite teme din arta populară, cum ar fi cel al funiei răsucite, care este întâlnit şi în opera lui Constantin Brâncuşi.
 
 
Unele cruci au fost chiar salvate de la pieire, pentru că erau degradate şi erau aruncate într-un colţ al cimitirului pentru a fi arse.  „Muzeul nu va fi gata niciodată, pentru că mereu o să aducem alte cruci şi va avea o capacitate mai mare. Unele cruci au chiar şi 90 de ani. Nu ne-a interesat vechimea,  ci modelistica şi pictura“, spune Pompiliu Ciolacu. 
 
Meşterii care trebuiau să fie mai neprihăniţi şi decât preoţii 
 
Potrivit tradiţiei, nu orice om avea voie să facă cruci. Cei care furaseră sau care curmaseră viaţa unui alt om nu puteau să realizeze cruci, deoarece păcatul se transmitea până la cel de-al nouălea urmaş. Meşterii erau dintre cei mai demni şi curaţi oameni din sat, chiar mai neprihăniţi şi decât preotul. Crucile şi troiţele erau realizate din lemn de stejar. 
 
Cartea de onoare
 
Muzeul de la Măceşu are chiar şi o carte de onoare, în care cei care i-au călcat pragul şi au pătruns în universul plin de înţelesuri al simbolului credinţei creştine au lăsat câteva gânduri. Academicianul Eugen Simion şi actorul Marcel Iureş se numără printre cei care au pătruns în această lume a  simbolurilor sacre. În micul holul al muzeului există o expoziţie de pristolnice, care au fost donate de Pompiliu Ciolacu. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: