Testamentul lui Constantin Brâncuşi: „Las moştenire statului francez absolut tot ceea ce vor conţine atelierele mele în ziua decesului meu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ultimul testament al marelui sculptor Constantin Brâncuşi a fost scris în limba franceză în data de 12 aprilie 1956. Acesta se află în arhiva Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris.

Barbu Brezianu a prezentat pentru prima dată, în anul 1974, în lucrarea sa „Opera lui Constantin Brâncuşi în România“ o fotocopie a testamentului. Notarul care l-a legalizat se numea Claude Burthe-Mique, iar martori la întocmirea actului au fost Andre Albert Marie Rolland, judecător la Tribunalul civil al Senei, şi sculptorul Pierre Yves Le Men.

„Notarul şi martorii au constatat că testatorul era în deplinătatea fizice şi psihice. La cererea testatorului, notarul şi martorii s-au întrunit împreună cu el într-o încăpere situată la parterul atelierului din Impasse Ronsin 11, care încăpere primea lumina zilei prin două mari luminatoareşi o lucarnă. Testatorul şi-a dictat testamentul notarului Burthe-Mique. Acesta l-a scris în întregime aşa cum i-a fost dictat în prezenţa martorilor şi l-a citit integral în faţa testatorului, care a declarat că îl înţelege bine şi că îl menţine. (...) Actul a întocmit la 12 aprilie 1956, între orele 11,45 şi 12,45“, arată Sorana Georgescu - Gorjean în lucrarea „Testamentul lui Brâncuşi“.

Ce conţine testamentul lui Brâncuşi

Iată conţinutul integral al testamentului lui Constantin Brâncuşi: 

Acesta este testamentul meu, care anulează toate dispoziţiile anterioare.  Îi institui legatari universali pe domnul şi doamna Alexandre Istrati, domiciliaţi la Paris, Impasse Ronsin nr.11. În caz de predeces al unuia dintre legatarii mei universali, supravieţuitorul va adăuga la moştenire şi partea celui decedat. Las moştenire statului francez pentru Muzeul Naţional de Artă Modernă absolut tot ceea ce vor conţine în ziua decesului meu atelierele mele situate la Paris, Impasse Ronsin nr. 11, exceptând doar banii licihizi, titlurile sau valorile care s-ar putea afla acolo şi care vor reveni legatarilor mei universali. Această dispoziţie tetamentară este lăsată spre a însărcina statul francez să reconstituie un atelier care să-mi conţinţă opoerele, schiţele, mesele de lucru, uneltele, mobilele, de preferinţă în spaţiile Muzeului naţională de artă modernă. În caz că una sau mai multe din operele mele vor fi scoase din atelierele mele pentru a figura într-o expoziţie sau cu orice alt motiv, cer ca ele să fie integrate în prezenta moştenire.  Îl numesc executor testamentar pe domnul Pascu Atanasiu, domiciliat la Paris, la Institutul Pasteur. Executorul meu testamentar va avea mai ales misiunea de a colabora cu Muzeul de artă modernă în reconstituirea atelierului şi în repartizarea operelor lăsate moştenire în cadrul atelierului“. 

Conform unor informaţii, Brâncuşi oferise, iniţial, atelierul său statului român, dar comuniştii aflaţi la conducerea ţării au refuzat. 

În anul 1957, Brâncuşi, care era slăbit din cauza suferinţei, îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedeşte şi se împărtăşeşte, apoi îi mărturiseşte că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”. La 16 martie 1957, la ora 2.00 dimineaţa, Constantin Brâncuşi se stinge din viaţă, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite