Tainele Peşterii Muierilor. Zâna binefăcătoare care a murit din iubire şi stalagmita sub formă de falus la care femeile se rugau pentru a avea copii

Tainele Peşterii Muierilor. Zâna binefăcătoare care a murit din iubire şi stalagmita sub formă de falus la care femeile se rugau pentru a avea copii

Pestera dispune de un zonă vizitabilă de aproape un kilometru

Peştera Muierilor se află în comuna Baia de Fier, din judeţul Gorj, şi are o lungime de aproximativ 3.600 de metri.  A fost săpată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul.

Peştera Muierilor a luat fiinţă în urmă cu patru milioane de ani, ca urmare a cursului râului Galbenu, fiind situată la o altitudine de 700 metri. Atracţiile principale ale peşterii sunt: Domul Mic, care seamănă cu o cupolă gotică, Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare şi imaginea Stâncii Însângerate.
 
În Galeria Urşilor a fost găsit un adevărat cimitir de resturi scheletice de urşi, lei, hiene, vulpi, lupi, capre sălbatice şi mistreţi. În Sala Musteriana au fost descoperite foarte multe obiecte aparţinând culturilor cu mult înaintea erei noastre. Are patru niveluri şi trei intrări, ultima nefiind inclusă în circuitul turistic.
 
Peştera Muierilor are cea mai lungă galerie vizitabilă din România, de aproape un kilometru, în Europa fiind pe locul patru. Numele peşterii provine de la faptul că în timpul războaielor, când bărbaţii erau plecaţi la luptă, femeile şi copiii se adăposteau în galerii.
 
 
În peşteră vieţuieşte o colonie de lilieci, dar mamiferele înaripate sunt apariţii rare deoarece stau departe de agitaţia galeriei principale. Peştera Muierilor a fost prima electificata din România, în anul 1963, şi a devenit, imediat, cel mai vizitat obiectiv speologic din ţară. În peşteră au fost descoperite mai multe schelete ale urşilor de cavernă, ursus spelaeus, care a dispărut în urmă cu 27.000 de ani, în timpul ultimei glaciaţiuni. De asemenea, în peşteră au fost descoperite şi câteva oase umane. În anul 1952, aici s-a descoperit un craniu de femeie datat cu 30.000 de ani în urmă, al treilea ca vechime din Europa. Craniul reprezintă o trecere de la Omul de Neanderthal la Homo Sapiens. Craniul se află la Muzeul Olteniei din Craiova. Se presupune că aceasta a murit la vârsta de 40 de ani, fiind ucisă de ursul de peşteră.
 
Zâna de la Peştera Muierii
 
O altă origine a denumirii peşterii vine de la o legendă locală, potrivit căreia într-una din galerii trăia o zână care-i ajuta pe localnici, în special pe femei: le aducea bărbaţii plecaţi de acasă, femeile sterpe rămâneau gravide, iar fetele bătrâne reuşeau să se căsătoreau. Într-o zi, zâna s-a îndrăgostit de un tânăr foarte frumos care a venit să-i ceară ajutorul. S-au iubit, dar tânărul a părăsit-o în cele din urmă. Zâna a suferit mult şi, până la urmă, s-a stins. Legenda spune că a fost mistuită de o flacără venită din pământ.  
 
Falusul din Peştera Muierii 
 
În urmă cu peste 20 de ani, o echipă de arheologi au descoperit într-o zonă aflată la aproximativ 20 de metri sub galeria vizitabilă o încăpere subterană în care s-a găsit o formaţiune calcaroasă asemănătoare unui falus de aproape 1, 5 metri. Cercetarea arheologică a pornit de la descoperirea unui text scris pe o bucată de argilă şi datat în anul 176. d. H., care era parte dintr-o ofrandă pe care soţia unui demnitar roman o aducea unui zeu al fertilităţii.
 
 
Din cauza deteriorării, din numele zeului au rămas doar primele două litere: «Zi». S-a bănuit că este vorba de un zeu local, pentru că în pantenonul dac şi cel roman nu se cunoaşte un zeu al cărui nume să înceapă cu cele două litere.
 
Ritualul din altarul zeului fertilităţii 
 
Formaţiunea calcaroasă care seamănă cu un falus a fost format din depunerile din peşteră. Este vorba de o stalagmită care s-a dezvoltat pe orizontală, lucru mai puţin întâlnit. Circumferinţa stalagmitei este de aproximativ 40 de centimetri, iar înaintea lui s-au găsit urmele unui altar. În cei doi pereţi de lângă formaţiunea calcaroasă au fost cioplite de către oameni câte şapte scobituri în care se adăposteau femeile venite să se roage la zeul respectiv, în zona altarului fiind găsite podoabe şi cercei.
 
Arheologii au ajuns la concluzia că ritualul consta în aducerea femeilor nemăritate sau sterpe de către taţii sau soţii lor până la peşteră, de unde erau preluate de preoţii zeului. Acestea erau îmbrăcate în haine de sărbătoare şi treceau printr-un ritual de purificare, după care erau conduse în faţa altarului, unde îşi depuneau ofranda şi se rugau. Marele sacerdot înălţa, la final, o rugăciune, prin care zeul era implorat să-i acorde ajutorul femeii, căreia îi dădea să bea o licoare specială care conţinea analgezice şi halucinogene. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările