Sentinţa prin care liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte. „N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzaţiile care mi se aduc“

Sentinţa prin care liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte. „N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzaţiile care mi se aduc“

Lucreţiu Pătrăşcanu a fost executat 17 aprilie 1954 la închisoarea Jilava

Lucreţiu Pătrăşcanu, unul dintre liderii comunişti din perioada de ilegalitate şi primul comunist ajuns ministru al portofoliului Justiţiei, a fost ucis în urma unui simulacru de proces, pus la cale de Gheorghe Gheorghiu Dej, care deţinea funcţia supremă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Lucreţiu Pătrăşcanu şi alţi lideri comunişti reprezentau o ameninţare pentru obţinerea puterii absolute în cadrul partidului. Astfel, Dej a pus la cale o serie de condamnări şi execuţii politice ale celor pe care îi considera cei mai periculoşi. A fost o luptă internă pentru putere, care a început în anul 1946 prin asasinarea lui Ştefan Foriş.
 
Lucreţiu Pătrăşcanu a fost sechestrat la 28 aprilie 1948 într-o casă conspirativă pentru a fi anchetat, după ce, cu câteva luni mai devreme, fusese exclus din forurile de conducere ale partidului şi a fost forţat, astfel, să-şi dea demisia din funcţia de ministru al Justiţiei. Aşa-zisa anchetă a durat mult timp. În anul 1952, Al. Drăghici, noul ministru de Interne, este cel care preia ancheta, după ce mai mulţi membri sunt înlocuiţi. În acest timp s-a pregătit şi procesul în care urmau să fie judecaţi şi alţi comunişti cu stagii importante în ilegalitate. Acuzaţiile au început să circule şi din eroul momentului de la 23 August 1944, Pătrăşcanu ajunge „duşman al partidului şi al naţiunii“.
 
Ancheta şi pregătirea procesului au fost întrerupte în perioada 1948-1951, după care s-au reluat în anul 1951. S-au reluat în anul 1952 şi au fost amânate în martie 1953, la moartea lui Stalin. Reabilitarea lui Pătrăşcanu este considerată o ameninţare la poziţia sa din partid, iar Dej alege să continuie procesul. Decizia pentru începerea procesului s-a luat în şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 2 septembrie 1953. Dej a indicat ca procesele să fie închise, şi nu publice. 
 
Dosarul a fost trimis în instanţa de judecată la 27 martie 1954. Prin actul de acuzare nr. 3/1954 emis de Tribunalul Suprem, Colegiul Militar erau trimişi în judecată următorii: Lucreţiu Pătrăşcanu, fost avocat; Herbert Zilber, fost director al Institutului de Conjunctură Economică, Ion Mocsonyi-Styrcea, fost mareşal al curţii regale; Alexandru Ştefănescu, fost mare industriaş; Remus Koffler, funcţionar; Jac Berman, antreprenor; Emil Calmanovici, antreprenor; Victoria Sârbu, fără profesiune; Lena Constante, pictor scenograf; Herant Torosian, fost consul al României la Paris; Hari Brauner, fost director al Institutului de folclor.
 
Procesul a durat de la 6 la 13 aprilie 1954. 
„N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzaţiile care mi se aduc",
 a spus Pătrăşcanu în timpul procesului. 
 
Pronunţarea sentinţei pentru lotul Pătrăşcanu a avut loc la 14 aprilie 1954. Lucreţiu Pătrăşcanu şi Remus Koffler au fost condamnaţi la moartea, iar averile le-au fost confiscate, iar pentru ceilalţi inculpaţi au fost stabilite pedepse cu închisoarea de la 8 la 15 ani.

Sentinţa a fost publicată în ziarul Scânteia, nr. 2950, din 18 aprilie 1954:
 
„De la Tribunalul Suprem al R.P.R.
 
Comunicat
 
Între 6–14 aprilie 1954, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, compus din colonelul Ilie Moisescu, preşedinte, colonel Demeter Alexandru şi colonel Ciulei Ion, asesori populari, procurori fiind colonel Aurel Ardeleanu, colonel Rudolf Rosman, colonel Grigore Râpeanu şi maior Ion Pahonţu, a judecat procesul grupului de spioni şi complotişti în frunte cu L. Pătrăşcanu […]
 
Cercetările au dovedit că încă din 1940 Pătrăşcanu a întreţinut legătura cu directorul general al Siguranţei legionare, Al. Ghica. El a de venit unul din cei mai mârşavi agenţi ai Siguranţei şi ulterior unul din principalii agenţi ai serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste.
 
În timpul războiului criminal antisovietic, aceşti provocatori şi spioni au dat pe mâna Siguranţei un mare număr de luptători patrioţi antifascişti, dintre care mulţi au fost executaţi de autorităţile fasciste.
 
În anul 1943, L. Pătrăşcanu şi-a aranjat cu ajutorul subsecretarului de stat la Interne în guvernul fascist, generalul Piki Vasiliu, o internare de câteva luni în lagărul de la Tg. Jiu pentru a-şi acoperi astfel legăturile cu Siguranţa fascistă şi pentru a desfăşura acolo acţiuni provocatoare împotriva internaţilor antifascişti.
 
Acţionând ca duşman al poporului român, L. Pătrăşcanu s-a întâlnit, în iulie 1944, cu Ion Antonescu şi a căutat prin felurite mijloace să întârzie răsturnarea clicii fasciste de către forţele patriotice. După eliberarea ţării noastre de către forţele armate ale Uniunii Sovietice, când forţele patriotice au reuşit să doboare dictatura fascistă şi să aresteze căpeteniile antonesciene, L. Pătrăşcanu primeşte din partea serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste directiva de a păstra cu orice preţ funcţia înaltă în care se strecurase, în vederea intensificării activităţii criminale împotriva statului şi poporului român. El are în acest scop o serie de întrevederi secrete cu agenţi ai serviciilor de spionaj ale S.U.A.
 
Folosind situaţia sa în guvern, Pătrăşcanu organizează un grup complotist antistatal, având agenţi atât în aparatul exterior al ministerului de Externe, cât şi în Ministerul Justiţiei, Institutul de statistică şi în alte instituţii de stat.
 
În preajma lui 24 februarie 1945, Pătrăşcanu transmite lui Rădescu, prin spionul american L. Madison, asentimentul său pentru organizarea unei lovituri militaro-fasciste. […]
 
Tribunalul a stabilit, de asemenea, o serie de fapte care arăta totala descompunere morală a lui Pătrăşcanu şi a complicilor săi.
 
În cursul dezbaterilor procesului, a fost dovedită pe deplin vinovăţia acuzaţiilor prin documente originale descoperite de organele de cercetări, prin corespondenţa personală a acuzaţilor, precum şi prin depoziţiile unui număr de 89 martori.
 
În faţa probelor incontestabile, acuzaţii au confirmat în instanţă declaraţiile făcute la cercetări, recunoscându-şi vina pentru crimele săvârşite.
 
Tribunalul Suprem al R.P.R. a stabilit că acuzatul L. Pătrăşcanu se face vinovat de trădare de patrie, de acţiunea de paralizare a luptei forţelor patriotice împotriva fascismului, de organizarea unui grup complotist contrarevoluţionar şi antistatal, în scopul acaparării puterii şi restabilirii regimului burghezo-moşieresc şi a dominaţiei imperialiste asupra României. […]
 
Tribunalul Suprem al R.P.R. hotărăşte:
 
Condamnă pe L. Părtăşcanu şi R. Koffler la pedeapsa cu moartea; […]
Sentinţa este definitivă.
 
Sentinţa Tribunalului Suprem de condamnare la moarte a lui L. Pătrăşcanu şi R. Koffler a fost executată“.
 
Sentinţa de condamnare la pedeapsa capitală a lui Pătrăşcanu şi Koffler a fost executată prin împuşcare în 17 aprilie 1954 la închisoarea Jilava. 
 
„A murit împuşcat pe la spate chiar de anchetatorul său, Iosif Moldoveanu. Au avut de câştigat de pe urma morţii sale Dej, Gh. Apostol, Al. Drăghici, N. Ceauşescu", relata V. Frunză în lucrarea „Istoria stalinismului în România" (Ed. Humanitas).
 
Reabilitarea lui Pătrăşcanu s-a realizat la plenara din 22-25 aprilie 1968, când Ceauşescu trecuse la eliminarea vechii gărzi a Biroului Politic din perioada lui Dej. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: