Secretele morţii ministrului Milea, umilit la Revoluţie de Ceauşescu, dezvăluite de generalul Vlad, fost şef al Securităţii. „M-a luat în braţe, a plâns. S-a împuşcat în inimă”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Generalul-colonel (r) Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, a vorbit pentru prima dată în public despre evenimentele din decembrie 1989, după 26 de ani de la Revoluţie, în cadrul unei conferinţe găzduite de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. Acesta a povestit, în premieră, ultimele momente din viaţa generalului Vasile Milea.

Iulian Vlad a mărturisit că avea o relaţie foarte apropiată cu generalul Vasile Milea, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1980 - 1985) şi ministru al Apărării Naţionale (1985 - 1989): „Sunt dator, pentru memoria lui Milea, să vă spun adevărul. Poate că unele vor fi lucruri inedite. Am fost foarte apropiat de Milea. Am avut relaţii foarte strânse, chiar de prietenie cu Vasilea Milea. Gradele erau aceleaşi, de general-colonel, membri ai Guvernului. Eu eram membru al Comitetului Central, iar el era membru supleant al Comitetul Politic Executiv, dar eram foarte adesea chemaţi la şedinţe comune, la şedinţele Comitetul Politic Executiv. 

Ca membri ai Guvernului, petreceam mult timp împreună. Între noi s-a creat o relaţie strânsă şi deschisă. Eram ceea ce eram fiecare şi viaţa militară nu e foarte uşoară. Mă ruga ca, dacă eu ajung primul la şedinţele Comitetului Politic Executiv sau la şedinţele de Guvern, să-i ţin un loc lângă mine, iar el făcea la fel. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 1989, la cele câteva şedinţe de Comitet Politic Executiv. Dar ultima este cea mai importantă. Înainte de şedinţa Comitetului Politic Executiv, care s-a ţinut în dimineaţa zilei de 22 decembrie, după ora 8.00, eu dădusem ordinul prin care să se retragă din zonă unităţile mele“.

Milea a comandat represiunea din noaptea de 21 spre 22 decembrie 

Milea a fost numit de Ceauşescu în fruntea unui comandament care să organizeze represiunea împotriva revoltei din Bucureşti. 

„În după-amiaza zilei de 21 decembrie, după spargerea mitingului, eu eram la minister, iar Milea era la Comitetul Central, era membru al conducerii superioare a partidului şi participase la miting. După spargerea mitingului, Milea a fost numit să comande acţiunea de liniştire a lucrurilor în Capitală. A fost pus în funcţia de comandant al Comandamentului pentru liniştirea lucrurilor în Capitală şi l-a luat ca adjunct al lui, ca să conducă operativ pe teren lucrurile, pe generalul Hortopan, care nu mai este în viaţă. Ce s-a întâmplat în Bucureşti în noaptea zilei de 21 spre 22 decembrie, probabil că ştiţi. Au fost morţi şi răniţi“, a declarat fostul şef al Securităţii. 

Milea a plâns pe umărul generalului Vlad 

Încărcătura psihică la care a fost supus ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a fost imensă, povesteşte Iulian Vlad. Acesta a fost nevoit să îndeplinească ordinele lui Ceauşescu, de a se trage împotriva manifestanţilor. Generalul (r) Iulian Vlad a povestit un episod cutremurător. Generalul Milea l-a luat în braţe şi a început să plângă chiar la intrare în sediul CC.

image

Cei doi au intrat în clădire, iar ministrul Apărării a continuat să se descarce. L-a rugat să se întâlnească cu soţia şi cu fiica lui şi să le transmită că nu a fost un criminal şi că a fost nevoit să îndeplinească ordinele primite de la Comandantul Suprem. Suprimările la care participase nu-i dădeau pace.

„Spre miezul nopţii, mă aflam în faţa uneia dintre intrările în sediul Comitetului Central. Acolo era cartierul general. Ceauşescu nu a mai plecat din sediu şi noi nu am mai avut voie să părăsim zona. Eram împreună cu mai mulţi generali şi ofiţeri superiori din subordine, dar şi de la Armată. Ce puteam să discutăm decât despre ceea ce se întâmplă în ţară.

După miezul nopţii, înspre Palatul fost regal, mai exact dinspre strada Academiei, s-a arătat Milea, înconjurat de nişte generali şi ofiţeri. Când m-a văzut, a venit direct la mine, m-a luat în braţe şi a început să plângă. M-a impresionat profund gestul lui şi i-am spus: «Vă rog să intrăm în sediu. Nu se cade să arătaţi această slăbiciune ofiţerilor din subordine». Am intrat în sediu şi ne-am dus spre cabinetul I, spre biroul lui Ceauşescu. El era acolo şi ne-am aşezat pe câte un fotoliu. Undeva la o distanţă mai mare, înţepenise într-un fotoliu şi moţăia Gogu Rădulescu, membru al Comitetului Executiv. A început din nou să plângă şi să-mi spună: «Tovarăşe Vlad, vă rog foate mult să întâlniţi pe soţia mea şi pe fata mea şi să le spuneţi că eu nu am fost un criminal. Nu eu am hotărât reprimarea care a avut loc azi-noapte. Am primit ordin pentru asta».

Era un om cu o construcţie psihică şi un fel de a fi mai aparte. În ciuda aparenţelor, era un om sensibil şi blând. Am discutat mai multe lucruri din care unele de importanţă capitală, dar Milea nu mai era omul care fusese până atunci. Era literalmente prăbuşit. L-am rugat să se retragă şi să-şi ia câteva ore de odihnă, pentru că la ora 8.00, în dimineaţa zilei respective, eu primisem telefon de la Silviu Curticeanu, secretarul Comitetului partidului, ca la ora 9 să fiu prezent la aşa numita «sălică», unde Ceauşescu convoca, de obicei, la discuţii mai restrânse pe unii demnitari, pentru că acolo se va ţine o şedinţă a Comitetului Politic Executiv“, a mărturisit Iulian Vlad.

Înainte de a se sinucide, generalul Milea a fost beştelit de Ceauşescu

Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, în care principalul vizat a fost generalul Milea. Iulian Vlad a povestit că Nicolae Ceauşescu l-a străpuns cu privirea pe ministrul Apărării, căruia i-a reproşat că nu i-a ascultat ordinele şi nu a scos în stradă unităţile militare pentru a reprima revolta din Capitală. Milea a fost beştelit de Ceauşescu în fel şi chip, iat tot timpul l-a ţinut de braţ pe Iulian Vlad.

image

„Eu eram în sediul Comitetului Central, la Direcţia de Securitate şi Gardă. Am ajuns printre cei dintâi acolo, pentru că era foarte aproape. Am ocupat un scaun mai spre centrul mesei şi, în dreapta, am rezervat un loc pentru Milea. A ajuns şi Milea. Avea o figură cadaverică. Nu mai semăna a om. Se înţelege că, în noaptea aceea, Milea nu a închis ochii. L-am întrebat ceva şi mi-a dat un răspuns neinteligibil. După câteva minute, apar în cadrul uşii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu s-a oprit în cadrul uşii şi şi-a îndreptat atenţie pe direcţia în care eram. Vă murturisesc că eu nu am mai întâlnit în viaţa mea un om cu o privire atât de pătrunzătoarea. Te străpungea, pur şi simplu, atunci când avea să-ţi reproşeze ceva sau să-ţi facă o anumită observaţie. Mai ales în acel momente, te străpungea cu privirea.

Mărturisesc că eram primul vizat, mai ales că săvârşisem un şir de lucruri grele. Probabil că şi Postelnicu, care era pe aproape, s-a gândit că şi el e luat în vizor, dar, în realitate, privirile erau îndreptate către Milea. Şi a început: «Milea, ţi-am dat ordin să aduci regimentul cutare, să aduci batalionul independent cutare, să aduci nu ştiu care brigadă». Rar mi-a fost dat să cunosc un om cu o memorie aşa de prodigioasă. Ştia pe de rost, fusese şi la armată cândva şi amplasamentelele unităţilor rămăseseră cam aceleaşi. «De ce nu le-ai executat?». Milea tremura pur şi simplu. L-a beştelit cum nu este beştelit nici un soldat care sare gardul unităţii, aşa cum a făcut-o Ceauşescu cu un ministru al Apărării Naţionale, general-colonel. «Pleci, imediat. Te duci la trupe. Ia măsuri să vină unităţile cutare».

De la Ploieşti urma să vină o mare unitate, de la Piteşti, de asemenea. În tot timpul în care Milea a primit aceste observaţii, ca să fiu mai delicat, m-a ţinut de braţ. Scaunele erau prevăzute cu rezemătoare şi m-a ţinut tot timpul de braţ. În funcţie de duritatea observaţiei, apăsarea era mai uşoară sau mai dură, pentru ca, la urmă, înainte de a pleca, să mă strângă foarte puternic de braţ. Sigur, am interpretat în felurite moduri acest gest. Ce a vrut să-mi transmită? Era o descărcare, un fel de a spune «Iată, ce mi-a mai făcut şi astăzi acest om»“, a spus Iulian Vlad. 

Sfârşitul generalului Milea 

Fostul şef al Securităţii a povestit şi cum s-a sinucis generalul Milea, cu pistolul aflat în dotarea unui căpitan. Iulian Vlad crede că, dacă generalul şi-ar fi pus capăt zilelor cu arma ofiţerului de securitate aghiotant care-l însoţea peste tot, atunci el ar fi fost scos ţap ispăşitor:

„A plecat. A ieşit din sală. La uşa de ieşire din sală îl aştepta aghiotantul, un ofiţer de Securitate, era ofiţerul meu. Toţi membri conducerii partidului erau gardaţi cu ofiţeri de Securitate şi înarmaţi cu tot ce trebuia. A plecat în urma lui. La un moment dat, în drumul lui, pe lângă biroul în care lucrase cândva ca şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice, l-a întâlnit pe un ofiţer tânăr, un căpitan, inginer, nu ofiţer de front, mai puţin introdus în duritatea vieţii de soldat. I-a făcut semn să se apropie şi i-a ordonat să-i dea pistolul. Căpitanul ce era să facă. S-a supus. A luat de la centură pistolul şi i l-a dat în mână. El a intrat în biroul în care lucrase. Acolo l-a întâlnit şi pe şeful în funcţiune al Gărzilor Patriotice, dar nu i-a permis să intre în aceeaşi încăpere cu el. A avut un telefon sau două, pentru că s-a auzit vorbind, după care s-a auzit un foc de armă. 

Nu mai era nimeni în acea încăpere în afară de Milea. Era el cu el însuşi şi cu arma pe care o primise de la un subaltern de-al lui. Imaginaţi-vă dacă, prin absurd, maiorul aghiotant, care era ofiţerul meu, i-ar fi dat arma, aş fi putut spune astăzi că nu Securitatea l-a împuşcat? Nu m-ar fi crezut nimeni, pentru că aşa e mentalitatea noastră, a oamenilor, în general, de a crede mai cu seamă lucrurile care ies din normal. Milea s-a împuşcat în inimă, şi nu în cap. Se întâmplă adesea aceste gesturi de sinucidere. Din dimineaţa zilei respective, Armata a rămas fără ministru“. 

Greşelile generalului Milea

Iulian Vlad crede că generalul Milea a făcut mai multe erori, cum ar fi represiunile pe care le-a coordonat la Timişoara şi Bucureşti. Dacă asculta de ordinele lui Ceuşescu, ar fi trebuit să continue crimele, dar era conştient că regimul comunist era la final şi urma să dea socoteală pentru ceea ce făcuse. Astfel, singura soluţie pentru el a fost de a-şi pune capăt zilelor:

„În legătură cu şirul de rectificări pe care le avea Milea, trebuie să vă spun foarte clar şi deschis în legătură cu ceea ce se întâmplase în noaptea precedentă la Bucureşti că mai avea şi altele. El a fost singurul din cei trei miniştri care a dat ordin să se tragă la Timişoara, ba chiar a dat un ordin scris în sensul acesta, pentru că Milea a fost un soldat desăvârşit, la modul propriu al cuvântului. El a fost un executant model al ordinelor Comandantului Suprem. Milea nu ar fi putut să nu pună în aplicare ordinul lui Ceauşescu şi ştiţi ce s-a întâmplat la Timişoara şi prin alte părţi din ţară. S-a întâmplat ce s-a întâmplat la Bucureşti.

Dar, în aceeaşi noapte, Milea s-au trezit cu prezenţa la Bucureşti a generalului Stănculescu, care fusese chemat din ordinul lui Ceauşescu, fără ştirea lui Milea. A fost chemat din misiunea în care se afla la Timişoara, fără ca ordinul lui Ceauşescu să treacă pe la Milea, aşa prevăd regulamentele. «De ce credea că a venit?» Nu putea să gândească altfel. «Ce se va întâmpla cu mine? Voi putea să stau în faţa celor pe care din ordin i-am reprimat la Bucureşti? Voi putea să stau în faţa celor pe care din ordin i-am reprimat la Timişoara? sau «Ce se are în vedere cu mine, dacă a fost chemat Stănculescu să-mi ia locul?». În aceeaşi dimineaţă, Ceauşescu l-a investit pe Stănculescu cu calitatea de ministru al Apărării Naţionale, provizoriu. Care era ieşirea pe care trebuia s-o caute Milea? Ce trebuia să facă? E o formă de a judeca lucrurile şi de a-i da dreptate gestului pe care l-a făcut Milea. Aşa s-au petrecut lucrurile. De ce generalul Guşe care, în ordinea unei succesiuni normale, trebuia să ţină locul ministrului, dacă a dispărut, şi nu cel care se ocupa de cu totul alte probleme în Ministerul Apărării, comerţul exterior ş.a.m.d? Nu a fost preferat, bineînţeles“. 


Vă mai recomdăm:

Partea I. Secretele Revoluţiei din ’89, deconspirate de fostul şef al Securităţii, generalul Vlad, după 26 de ani de tăcere: „Nu am fost cooptat în FSN pentru că nu făceam parte din «Cupol㻓

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite