Secretele istoriei: privatizarea Societăţii de Telefonie a dus la instaurarea unui serviciu de interceptări în favoarea camarilei Regelui Carol al II-lea

Secretele istoriei: privatizarea Societăţii de Telefonie a dus la instaurarea unui serviciu de interceptări în favoarea camarilei Regelui Carol al II-lea

Carol al II-lea

Afacerea privatizării Societăţii de Telefonie din perioada interbelică a însemnat profituri însemnate pentru compania americană ITT, fără investiţii în modernizarea echipamentelor, şi instaurarea unui serviciu de interceptări în favoarea camarilei Regelui Carol al II-lea.

Ştiri pe aceeaşi temă

În anul 1928, economia României era pe un trend ascendent. Salariile crescuseră, iar inflaţia era ţinută în frâu. La putere se află Partidul Naţional Ţărănist condus de către Iuliu Maniu care întrunea 78% din opţiunile electorale. Aflată în această situaţie, conducerea partidului ţărănist a decis că este timpul să-şi răsplătească susţinătorii prin posturi foarte bine plătite şi în anul 1929 au fost înfiinţate regiile autonome ale căilor ferate şi poştei, telegrafului şi telefonului, conduse de consilii de administraţie în care au fost plasaţi protejaţii PNŢ pe salarii colosale. Istoicul Anton Caragea menţionează în volumul „Istorii ascunse“ că veniturile lunare ajungeau la peste 38.000 de lei, în condiţiile în care un muncitor avea un salariu de 2700 de lei, iar un medic de peste 8000 de lei. Multe dintre unităţi nu au funcţionat pe princii de eficienţă, iar cu timpul tehnica s-a învechit. 
 
În aceste condiţii, guvernul a decis, la începutul anului 1930, privatizarea regiei de telefonie şi a început pregătirea pentru găsirea unor potenţiali investitori. Cea mai bună ofertă a fost a grupului american International Telephone and Telelegraph (ITT), care a obţinut un concesionarea şi exclusivitatea serviciului telefonic pe o perioadă de 20 de ani, în schimbul unui împrumut de opt milioane de dolari. 
 

Încheierea contractului, acoperită de revenirea lui Carol al II-lea

 
Contractul a fost semnat în luna iunie 1930. Pentru că criza se resimţea puternic în SUA şi moneda americană a cunoscut o rapidă devalorizare, suma care a ajuns să fie plătit statului român a fost în realitate de aproximativ cinci milioane de dolari. Se anunţa un scandal imens, care a fost umbrit şi stopat de venirea intempestivă la Bucureşti a prinţului Carol, care l-a detronat pe Mihai, iar în următoarele zile pe prima pagină a ziarelor au stat aceste evenimente care aveau să ducă la depunerea jurământului pe data de 8 iunie. 
 

Tarifele au crescut

 
În perioada următoare de trei ani, compania americană şi-a umplut conturile. Suma cerută pentru un post telefonic a crescut de la 150 de lei la 4000 de lei. Compania a dat dovadă şi de discrimnare, întocmind o listă cu peste 20.000 de români care pşuteau să beneficieze de dreptul de a avea un telefon, pentru că restul nu puteau să facă dovada că ar fi capabili să-şi achite cheltuielile. 
 
S-a construit Palatul Telefoanelor, o clădire modenă pentru perioada respectivă, însă numărul de posturi telefonice nu a crescut cu mult. Multe zone ale ţării nu a beneficat de acest serviciu, pentru că reţeua nu a fost extinsă. 
 

Cadouri pentru camarila regelui

 
Scandalul care se prefigura avea să fie folosit de politicieni. PNL, care se afla în opoziţie, s-a declarat împotriva contractului de privatizare şi a anunţat că îl va rezilia atunci când vor prelua puterea. În aceste condiţii, reprezentanţii companiei americane au început să strângă relaţii cu Casa Regală.
„Imediat, compania a început o asiduă curtare a regelui, audienţe, câteva daruri bine plasate către Elena Lupescu, iubita regelui, şi către prietenii săi: Puiu Dumitrescu, secretarul personal, şi Ernest Urdăreanu, personaj în ascensiune, ce va ajunge ministrul Casei Regale, care şi-au arătat imediat eficienţa“,
scrie istoricul Anton Caragea. 
 

Planul diabolic 

 
Carol al-II-lea a înţeles că societatea de telefonie putea să-i fie de mare ajutor în îndeplinirea planurilor sale, de a-i aduce la tăcerea pe cei din jur şi a le dejuca planurile adversarilor. „Nu mai era un secret pentru nimeni că regele Carol al II-lea se dorea conducătorul unic şi nedisputat al României, care pleda pentru suprimarea partidelor şi a democraţiei în favoarea puterii sale autoritare. Or, Societatea de Telefonie putea să-o ofere exact acest lucru: interceptarea telefoanelor tuturor oamenilor politici, ale marilor ziare şi partide. Nimic nu ar fi scăpat vigilenţei regelui. În afacere a fost atrasă şi Elena Lupescu. Ea putea afla ce plănuiesc adversarii săi şi ai lui Carol al II-lea, ce atentate se pregătesc şi nu în ultimul rând ce mari afaceri au loc şi cum se pot scoate mai mulţi bani din implicarea în derularea acestora. (...) Înţelegerea a fost clară: Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei, a instaurat posturi de ascultare telefonică. Un al doilea rând de instrumente de ascultare a fost pus de Serviciul Secret de Informaţi al lui Mihail Mozurov, aflat în slujba regelui, iar la ordinul Elenei Lupescu un al treilea rând de dispozitive a fost plasat de serviciul său personal“, arată istoricul.
 
 

Societatea de Telefonie, serviciul de interceptări al regelui

 
În toamna anului 1933, liberalii au preluat puterea dar nu s-au putut atinge de Societatea de Telefonie. I. Gh. Duca a murit asasinat la Sinaia, iar noul guvern liberal în fruntea căruia s-a aflat Ghe. Tătătărăscu nu a mai contestat contractul. Criza fusese depăşită, iar compania începea să aducă profituri din ce în ce mai mari. 
 
Măsurile impuse încep să îşi aducă roadele. Elena Lupescu reuşeşte să dejoace un plan de asasinat al generalului Nicolae Rădescu, care a încercat să o asasineze. Alte afaceri ce o interesau pe Elena Lupescu au fost posibile cu ajutorul Societăţii de Telefoane: urmărirea legionarilor şi dejucarea atentatelor pregătite de ei. O adevărată «Doamnă de fier», ea supraveghea pe toată lumea, de la rege şi până la Nicolae Titulescu şi Iuliu Maniu. (...) Şi în domeniul afacerilor, telefoanele erau supravegheate de Elena Lupescu spre a şti ce acţiuni se cumpără, ce afaceri se pregătesc. Informaţiil soseau imediat la vila ei din Aleea Vulpache şi o ajutau să obţină rapid, pentru ea şi pentru rege, sume de milioane şi pachete de acţiuni cu cea mai ridicată valoare. (...) Tot cu ajutorul serviciului de Telefonie şi Serviciului Secret al Regelui, consud de Mihail Moruzov, a putut înregistra succese spectaculoase răsplătite copios: arestarea locotenentului-colonel Victor Precup, ce pregătea o lovitură de stat prin asasinarea regelui, urmărirea lui Iuliu Maniu, a lui Dinu Brătianu şi a tuturor generalilor. Totul era adus la cunoştinţa regelui. Corneliu Zelea Codreanu, duşmanul nr. 1 al lui Carol al II-lea, va fi şi el prins ca urmare a aceloraşi interceptări“, menţionează Anton Caragea. 
 

Antonescu a reziliat contractul 

 
Sistemul de interceptări pus la cale de Carol al II-lea şi de camarila sa a căzut după 1940, după ce guvernul era format dintr-o coaliţie formată din legionari şi generalul Ion Antonescu. Un raport făcut de germani arăta că Societatea de Telefonie era vulnerabilă şi slab dezvoltată, aşa că a decis rezilierea contractului, returnarea împrumutului, fiind de acord cu suma de 16 milioane de lei ca răscumpărare înainte de termen, iar telefonia a ajuns din nou în proprietatea statului român. În doar câţiva ani, numărul abonaţilor s-a dublat. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările