Secretele carierei unuia dintre cei mai iubiţi cântăreţi români. A cântat prima melodie românească cu succes internaţional

Secretele carierei unuia dintre cei mai iubiţi cântăreţi români. A cântat prima melodie românească cu succes internaţional

Luigi Ionescu, unul dintre cei mai apreciaţi solişti de muzică uşoară

În data de 3 aprilie 1927, Luigi Ionescu era scos de preotul paroh Nicolae Mircea din cristelniţa de la biserica din comuna Pânceşti, judeţul Putna, în perioada respectivă.


Părintele a avut atunci o presimţire. „Cântăreţii Vasile Simionescu şi Ştefan Badiu, ambii absolvenţi ai «Şcoalei de cantori», îl ajută pe preot să săvârşească botezul unui băieţel: «Dumnezeu să–l ocroteas-că în viaţă. Ei, da' frumos mai scânceşte. Precis o să fie cântăreţ!», spuse el, scoţând pruncul din cristelniţă. Mare dreptate a avut părintele Mircea. Luigi, cel care fusese botezat la biserica Sf. Gheorghe din Pânceşti, avea să devină într–o zi cu adevărat cântăreţ. Şi nu unul oarecare, ci din cei mai mari ai României. Încă din copilărie, farmecă cu vocea sa, colegii şi profesorii. Este nelipsit de la serbările şcolii. Pentru vocea sa, vin adesea, sătenii din satele din împrejurimi. Fetele se prăpădesc după el. Înalt, cu părul bogat, fascinează. Nimeni nu se îndoia că Luigi n–avea să se facă artist“, relatează Eugen Şendrea în volumul „Istoria pe placul tuturor“.
 

Concursul de la „Savoy“

În anii de după război, când abia trecuse de perioada de adolescentă, Luigi Ionescu cânta în săli neîncălzite şi chiar fără microfon. Cu toate acestea, publicul era fascinat de vocea sa. Cariera muzicală a fost lansată cu câştigarea unui concurs. 

„În 1950 se organizează concurs la Savoy. N–are rivali, câştigând detaşat. Acum are un loc şi un salariu stabil. Se însoară într–o minunată zi de mai. La teatrul de revistă se simte ca peştele în apă. E nelipsit de pe afişe, iar pe an ce trece, numele său se scrie cu litere din ce în ce mai mari. Marii compozitori, Elly Roman, H. Mălineanu, Vasilescu, Temistocle Popa, George Grigoriu îi încredinţează partiturile. Fiecare melodie interpretată de Luigi Ionescu devine şlagăr: «E primăvară în ianuarie», «Două viori», «Zorile», «Iubito», «Te caut», «Femeia», «Turturele». Pe străzi, în birouri, în balcoane, toată lumea fredonează melodiile sale. E suficient să spui că în spectacolul «X» cântă Luigi Ionescu, că lumea ia cu asalt sala. Radioul şi mai târziu televiziunea, nu se pot lipsi de repertoriul său“, mai arată Eugen Şendrea. 
 

„Lalele”, perla melodiilor lui Luigi Ionescu

 
Melodia „Lalele“ a a avut cel mai mare succes, fiind prima melodie românescă cu succes internaţional: „Briliantul carierei sale avea să fie o melodie simplă, «cu lipici», dedicată unor flori: Lalele. Nici compozitorul, nici textierul şi nici chiar interpretul n–aveau să bănuiască imensul succes al melodiei. Sala în care a fost lansată melodia a explodat pur şi simplu. De la femeia de serviciu până la director, de la copii de grădiniţă până la membrii «Academiei Române», toată lumea avea pe buze «Lalele». Restaurantele din întreaga ţară îşi încep programul cu ea, radioul, televiziunea o includ aproape zilnic. Şi pentru prima dată, o melodie românească devine şlagăr internaţional, «Lalele, lalele» fiind preluată de televiziunile din Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S., ajungând până în îndepărtata Brazilie. Lalelele româneşti înfloresc peste tot. Luigi Ionescu este solicitat în numeroase turnee“, se prezintă în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“.
 
Celebrul cântăreţ s-a stins din viaţă în anul 2002. „Din când în când este solicitat la radio sau televiziune pentru a–şi interpreta melodiile care i-au adus celebritatea. Într–o zi a anului 2002, inima marelui interpret, internat la Spitalul Sf. Pantelimon, a încetat să bată. Mormântul său va fi în cimitirul Izvorul Nou, printre florile pe care le–a îndrăgit şi care i–au adus nemurirea: lalelele“, se mai arată în volumul mai sus amintit.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: