Rabia, boala mai cumplită decât cancerul. Bolnavii mor într-o săptămână în chinuri cumplite, fără putinţă de scăpare

Rabia, boala mai cumplită decât cancerul. Bolnavii mor într-o săptămână în chinuri cumplite, fără putinţă de scăpare

Rabia se transmite, în cele mai multe cazuri, prin muşcătură animală FOTO Arhivă

Rabia sau turbarea este o boală produsă de un virus ce afectează creierul şi măduva spinării atât la animale, cât şi la oameni. Rabia este o boală infecţioasă acută determinată de virusul rabic transmis de la animale la om prin muşcătură sau prin intrarea în contact cu cadavrul unui animal infestat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cuvântul "rabie" vine din latinescul rabiere - a fi violent. Rabia sau turbarea este şi în zilele noastre o maladie complet incurabilă, după momentul în care se instalează în organism. Este o boală a sistemului nervos cu evoluţie rapidă şi, invariabil, duce la deces.

Maladia care să afecteze omul a dispărut în majoritatea ţărilor dezvoltate, însă poate să apară în cazul în care măsurile de prevenţie nu sunt luate în cazul unei muşcături sau a intrării în contact cu animalele infectate cu rabie. În lume, în special în ţări din Asia şi Africa, se înregistrează anual între 50.000-70.000 de morţi de rabie, 30-50% dintre aceste cazuri fiind copii.
„Transmiterea bolii se face prin muşcătura animalului bolnav domestic - câine, pisică - sau săbatic - vulpe, mistreţ, lupi, coioţi etc. De asemenea, transmiterea se mai poate face şi prin manipularea animalului decedat şi de la liliecii hematofagi din peşteră, pe cale respiratorie. Virusul se poate transmite şi accidental în laboratoare“, explică Luminiţa Manea, medic la Secţia de Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă. 

Cum se transmite rabia

Apariţia primelor simptome reprezintă instalarea bolii şi, în cele mai multe cazuri, organismul nu mai răspunde la niciun fel de tratament, iar pacientul sucombă în scurt timp. Virusul atacă şi lezează sistemul nervos central, care include atât creierul, cât şi măduva spinării. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate înainte de apariţia vreunui simptom. Primele simptome pot apărea într-un interval cuprins între câteva zile şi aproape un an, însa în majoritatea cazurilor simptomele se dezvoltă în 4-6 săptămâni de la momentul infecţiei.
 
 
Există o perioadă de incubaţie, care variază de la câteva zile, 8-15, până la 60 de zile. Incubaţia este cu mult mai scurtă când cantitatea de virus inoculat este mai mare, când plăgile sunt multiple şi profunde situate în zonele bogat inervate, la cap sau la degete. Debutul este marcat de simptome locale, la locul muşcăturii: pluri parestezii, dureri, care pot apărea la 2-4 zile de la muşcătură. Urmează o perioadă în care se instalează boala, care poate fi o formă agresivă, denumită «rabia furioasă», şi rabia paralitică, mai liniştită. Prima parte este dominată de hidrofobie, o contractură a musculaturii faringelui, dureroasă la orice tentativă de a înghiţii apă. Există o anumită teamă şi un spasm faringian. Apare o agresivitate excesivă în această formă. De asemenea, pot să apară şi simptome generale: transpiraţie, tuluburări cardio-respiratorii, de salivaţie, febră. Decesul în această formă survine în trei-cinci zile. În forma paralitică apar dureri musculare, pacientul este somnolent şi apar paralizii ascendente şi decesul survine în 7-10 zile“, ne mai explică medicul gorjean.

Bolnavul de rabie este legat de pat pentru nu-i răni pe cei din jur 

Bolnavul de rabie are spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii şi devine foarte violent, vrând să-i muşte pe cei de lângă el. În cele mai multe cazuri, pacientul este legat de pat pentru a nu-i răni pe cei din jurul său şi nici pe el. De asemenea, are stări de anxietate, halucinaţii şi delir.
„Odată instalată boala, tratamentul nu mai este este eficient. Persoana este imobilizată atunci când se manifestă într-un mod agresiv şi izolat. Se administrează medicamente simptomatice, pentru sedare, sedative, perfuzii intravenoase cu glucoză pentru hidratare“, spune medicul Luminiţa Manea. 

Cum se combate rabia 

După o expunere posibilă la virusul rabic, se impune curăţirea rănii şi vaccinarea pentru că acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa răspândirea infecţiei. Când o persoană este muşcată de un animal, rana trebuie curăţată imediat cu multă apă şi săpun pentru a reduce riscul unei infecţii. 
 
Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a preveni în mod eficient maladia. Aceasta poate fi administrată cu titlu preventiv, şi totodată cu titlu curativ la persoanele care au fost în contact cu un animal, potenţial, turbat. În cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post-expunere. Vaccinarea ajută sistemul imun să combată boala în stadiile timpurii. Când se administrează vaccinurile înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente şi persoana infectată decedează.
 
„Se face, în cazul muşcăturilor, o profilaxie antirabică şi antitetanică. În funcţie de statusul animalului, dacă este cunoscut sau vaccinat, se face vaccinare până la aducerea unei adeverinţe de la medicul veterinar. Câine trebuie supravegheat atuinci când este cunoscut cu stăpân o perioadă de 10 şi 14 zile. În cazul în care animalul este necunoscut sau este sălbatic se face o schemă de vaccinare completă cu cinci inoculări la anumite zile: 0, 3, 7, 21. În cazul în care muşcătura este în zone bogat inervate produsede animale sălbatice atunci se face şi ser antirabic, după care se continuă cu vaccinul antirabic. Cu cât pacientul vine mai repede cu atât este mai bine“, a spus medicul Luminiţa Manea. 

Simptome la animale 

Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburări de comportament. Animalul care a muşcat o persoană şi care s-a comportat sau se comportă ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este foarte posibil ca un animal să aibă rabie dacă prezintă următoarele semne: lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele sălbatice, atitudine timidă la un animal de casă care era de obicei prietenos, nelinişte, excitabilitate, agresiune sau schimbări bruşte de comportament, salivare în exces, animale active noaptea care devin active în timpul zilei, consumul de substanţe care în mod normal nu sunt comestibile, paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările