Puterile miraculoase ale Sfântului Graal, cupa cu care Iisus a băut vin la Cina cea de Taină şi în care s-a scurs, mai târziu, sângele Mântuitorului răstignit

Puterile miraculoase ale Sfântului Graal, cupa cu care Iisus a băut vin la Cina cea de Taină şi în care s-a scurs, mai târziu, sângele Mântuitorului răstignit

Sfântul Graal este, probabil, cel mai misterios şi celebru obiect istoric pierdut. A devenit şi mai renumit ca urmare a unor filme de aventură, dar şi a cărţii „Codul lui Da Vinci“, scrisă de Dan Brown.

Multe persoane însă nu ştiu ce reprezintă Sfântul Graal. Se spune că acesta a fost un pocal sau o cupă care a fost utilizată pentru a aduna sângele lui Iisus în timpul crucificării şi, de asemenea, la Cina cea de taină, Isus ar fi folosit-o pentru a bea vinul. Se consideră că acest pocal ar avea puteri magice, tămăduieşte orice boală şi poate să aducă chiar nemurirea. 
 

Teorii despre Sfântul Graal

 
Pe măsura trecerii timpului şi a amplificării legendei, Graalul a devenit sfânt pentru legătura de sânge cu Iisus. 
Există şi alte teorii legate de identitatea Pocalului. Astfel, acesta era considerat a fi o bucată de rocă picată din cer, care a fost un refugiu pentru Îngerii Parţiali în războiul dintre Lucifer şi Rai. Alţii cercetători susţin că Graalul ar fi o evanghelie pierdută scrisă probabil chirac de Isus. 
 
„O teorie interesantă apărută în 1953 în «Secretul străvechi în căutarea Sfântului Graal», de Flavia Anderson, este că gradul ar fi «Urim ve Tumim», din Vechiul Testament. Tradus literal înseamnă «lumină şi perfecţiune» sau «revelaţie şi adevăr» ce este bun de regulă în raport cu unele procese de divinaţie sau tragere la sorţi. Oricum Anderson afirmă că acesta se referă la o veche tehnologie specială şi anume un vas de sticlă umplut cu lichid pătrat în vârful unui aranjament în formă de copac care poate fi utilizat pentru a produce efecte luminoase şi aprinde focuri prin focalizarea razelor de soare, asemeni unei lupe”, menţionează istoricul Joel Levy în lucrarea “Istorii pierdute”. În mitologia celtică există mai multe trimiteri către vase sau cupe cu puteri magice care învie morţii sau vindecă răni. 
 

Prima menţionare a Sfântului Graal

Povestea Sfântului Graal nu apare în Noul Testament. Prima relatare este făcută în secolul al şaselea cu privire la Potir. Prima scriere despre Graal îi aparţine lui Chretien de Troyes. Lucrarea „Perceval” sau „Povestea Graalului” a fost scrisă între anii 1180 şi 1191, iar graalul este descris ca un vas sau castron obişnuit. 
 
Apoi, poetul francez Robert de Boron prezintă în volumul „Iosif din Arimateea”, scris între anii 1192 şi 1202, pentru prima oară istoria Graalului.
„Iosif din Arimateea este o figură din Vechiul Testament al cărui Povestea a căpătat amploare prin intermediul surselor apocrife şi care a devenit mai târziu o persoană legendară. El a fost un negustor prosper şi influent care l-a urmat în taină pe Iisus şi care i-a luat în grijă trupul după răstignire coborându-l de pe Cruce şi l-a aşezat în propriul său mormânt (îndeplinind astfel profeţia lui Isaia cum că Isus va fi înmormântat în cripta unui bogătaş)”,
arată Joel Levy. Iosif a fost întemniţat pentru ceea ce a făcut. După ce ar fi ieşit din închisoare, şi-ar fi  unit forţele cu apostolul Filip, cu Lazăr şi cu alţii şi a călătorit de-a lungul Mediteranei până la Marsilia, de unde a ajuns în Britania pentru a răspândi învăţăturile creştine. Avea cu el potirul. Iosif a ajuns împreună cu camarazii săi în ţinutul mlăştinos din Somerset şi a urcat pe cel mai apropiat deal, cunoscut sub denumirea Culmea Glastonbury. Acolo a îngropat acolo toate lucrurile pe care le avea. În acest loc a fost înălţată prima biserică din Britania. 
 
De asemenea, Legenda spune că Graal la fost îngropat adânc, iar din acel loc a apărut un izvor, cunoscut sub numele de Izvorul Potirului, care are apa roşiatică, lucru venit să confirme legenda Graalului. Dar, în urma cercetărilor efectuate de geologi s-a stabilit că apa Izvorului are culoarea roşie ca urmare a concentraţiei în oxizi de fier din rocă din care iese. 
 

Cavalerii Templieri şi Sfântul Graal

 
Prima legătură care se face între Sfântul Graal şi Cavalerii Templieri este în romanul „Parzival” al lui Eschenbach, care datează din anii 1210-1215. Astfel, Graalul este păzit în fortăreaţa Munsalvaesche de către un grup de cavaleri denumit „Templiesin”. Cavalerii Templieri au reprezentat un ordin religios în militară, care sa constituit cu scopul de ai proteja pe pelerinii din Pământul Sfânt. Mai târziu au devenit bogaţi şi puternici în toată Europa. Pentru că practicile lor şi organizarea nu erau la lumina zilei, ordinul a fost învăluit într-o aură de mister. Alte legende vorbesc templierii au făcut săpături printre Ruinele templului lui Solomon din Ierusalim sau că au găsit Graalul în timpul căderii Constantinopolului. Oricum faptul că deţinea controlul asupra Sfântului Graal le conferea puteri supreme. 
 
Pe măsura trecerii timpului şi a amplificării legendei, Graalul a devenit Sfânt doar se ia conferit o legătură de sânge cu Iisus. 
 
Există şi alte teorii legate de identitatea Pocalului. Astfel acesta era considerat a fi o bucată de rocă picată din cer, care a fost un refugiu pentru Îngerii Parţiali în războiul dintre Lucifer şi Rai. Alţii cercetători susţin că Graalul ar fi o evanghelie pierdută, scrisă probabil chiar de Isus. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: