Povestea olarului care vrea să lucreze până la moarte. S-a îmbolnăvit după ce mineritul l-a alungat din satul său: „Parcă visez că sunt la Găleoşoaia“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dumitru Coneru, 73 de ani, lucrează oale şi străchini din lut de la vârsta 11 de ani
Dumitru Coneru, 73 de ani, lucrează oale şi străchini din lut de la vârsta 11 de ani

Dumitru Coneru are vârsta de 73 de ani şi este unul dintre ultimii olari din judeţul Gorj. Încearcă să menţină în viaţă acest meşteşug tradiţional şi învaţă zeci de elevi cum să facă din lut obiecte de ceramică.

Meşterul s-a născut, a copilărit şi a trăit până acum şase ani în satul Găleşoaia, unde aproape toţi localnicii se ocupau cu meşteşugul olăritului, o tradiţie care a fost transmisă din generaţie în generaţie. În Găleşoaia, aproape la fiecare casă exista câte o roată de olar. Oamenii de aici îşi câştigau existenţa din făuritul obiectelor din lut, pe care mergeau să le valorifice în alte localităţi, la schimb cu produse sau cu bani. 

A crescut de mic lângă roata olarului şi a început de la vârsta de 11 ani să transforme pământul în oale, strachini şi căni. Aşa a muncit toată viaţa şi a reuşit să ridice o casă, să-şi crească urmaşii şi să le asigure cele necesare traiului.Dumitru Coneru îşi aminteşte cum a început să lucreze. Copil fiind, abia aştepta ca tatăl său să plece cu marfa ca s-o vândă, pentru a se pune la roata olarului. Dorea să-şi urmeze tatăl, care era un model pentru el. Degeaba a încercat tatăl să-l determine să renunţe la acest meşteşug, Dumitru Coneru a dat dovadă de sâguinţă şi măiestrie astfel că după un timp a început să lucreze cot la cot cu tatăl său şi chiar să-l depăşească. La vârsta de 12 ani a ajuns să realizeze singur un cuptor pentru uscarea oalelor, o lucrare destul de dificilă, care era executată de meşterii cu experienţă. Munceşte şi acum cu aceeaşi pasiune ca la început şi îşi doreşte să lucreze până când va părăsi această lume. 

Coneru
„Tătăl meu lucra oale şi pleca cu marfă în pieţe şi târguri, iar eu mă puneam la roată. Băteam pământul şi când venea acasă găsea pereţii stropiţi cu lut. Mă certa şi îmi spunea să nu învăţ aceşt meşteşug, că a muncit el destul la oale. Până la urmă am învăţat să lucrez şi i-am «luat apa». La vârsta de 12 ani am făcut un cuptor de oale singur. Mi-a plăcut acest meşteşug. Mă trezesc noaptea şi lucrez, aşa îmi place de mult. O să lucrez până mor“,

ne povesteşte meşteru. 

190 de olari în Găleşoaia

Dumitru Coneru îşi aminteşte cu nostalgie de satul în care s-a născut, a muncit şi şi-a făcut un rost în viaţa. Pământul de aici era binecuvântar, iar oamenii  erau muncitori şi renumiţi chiar şi în alte judeţe pentru produsele care ieşeau din mâinile lor. Aproape 200 de localnici se ocupau cu acest meşteşug. Produsele erau valorificate în bâlciuri, în pieţe sau erau vândute din poartă în poartă. Meşterii făceau şi trocuri. Oalele şi cănile făcute de meşterii din Găleşoaia erau foarte apreciate şi căutate. Dumitru Coneru nu a renunţat la tradiţie şi merge în fiecare duminică să îşi vândă produsele în Piaţa Centrală din Târgu Jiu. Şi acum ceramica pe care o realizează este căutată, dar concurenţa cu produsele care vin din China ori cele din plastic este copleşitoare.

Coneru

Cele mai căutate sunt aşa numitele oale de pământ, pentru că mâncarea preparată în acestea are un gust deosebit. Meşterul ne garantează că produsele sale rezistă la temperaturi înalte, pentru că cel mai mult contează lutul din care sunt realizate. Oala de pământ poate fi folosită în diferite moduri. „Găleşoaia era un sat premiat în pământ. În Târgu Jiu era o fabrică de oale şi venea să ia pământ de la noi. Mai mult de trei sferturi dintre localnici trăiau din olărit. Eram 190 de olari în satul Găleşoaia. Am numărat 129 de căruţe pline cu oale, străchini şi căni la bâlciul de la Pocruia, cel mai bun din Gorj. Nu aveam marfă suficientă ca să vindem. Stăteau la două rânduri. În Găleşoaia erau numai case înalte, aşa cum se spunea la noi. Acum a apărut plasticul şi de asta nu se mai caută produsele făcute din lut. Turiştii ne mai caută să le vindem ceea ce facem noi. Cel mai mult se caută oala de pământ, pentru că mâncarea gătită în aceasta are un gust deosebit. Nu se sparge la temperaturi înalte, pentru că depinde din ce material este făcută. Se poate băga în cuptorul de la aragaz fără probleme“, ne explică meşterul. 

S-a îmbolnăvit după ce a plecat din Găleşoaia

Satul de olari Găleşoaia a fost înghiţit de lucrările miniere. Acum, în locul caselor frumoase construite prin truda olarilor,  a uliţelor, livezilor, grădinilor şi pădurii se află cariera minieră. Doar cimitirul şi biserica au mai rămas în picioare. Mai mult decât atât, pământul binecuvântat din care erau făcute oalele a fost amestecat cu steril. Dumitru Coneru a fost ultimul om care a plecat din Găleşoaia. În urmă cu şase ani a plecat din satul lui, iar acum trăieşte în comuna Băleşti. S-a adaptat cu greu, pentru că o parte din sufletul său a rămas în locurile natale. Chiar şi starea de sănătatea i-a fost afectată. Mai merge şi acum în satul lui să caute lut. „Mă duc de multe ori acolo ca să caut pământ. Găsesc cu greu, pentru că mineritul ne-a luat pământul. Strămutarea satului  a început din 1988 şi până în 2010, atunci când am plecat eu, ultimul om de acolo. Nu mai există nimic acolo. Doar biserica şi cimitirul mai există. Când ajung în sat mă uit unde stăteam, dar şi vecinii mei. Mă doare sufletul. Când m-am mutat de acolo, m-am îmbolnăvit o perioadă. Am fost şi la Viena cu roata, dar parcă visez că sunt la Găleoşoaia“.

Coneru

Culorile pe care meşterul olar le foloseşte pentru decorarea produselor pe care le realizează sunt naturale şi provin tot din sol. 

Olăritul, pe cale de dispariţie în Gorj

Olăritul este pe cale de dispariţie în judeţul Gorj. Doar doi sau trei olari îşi mai desfăşoară activitatea. Judeţul Gorj era printre cele mai vestite din ţară în privinţa produselor ceramice, iar în Târgu Jiu a fost înfiinţată chiar o şcoală unde elevii învăţau acest meşteşug. În tot acest timp, în oraşul Horezu, care era cu mult în urma judeţului nostru în privinţa olăritului, acest meşteşug s-a dezvoltat şi ajuns o ramură economică foarte importantă. 

Peste 30 de elevi învaţă să devină olari

De trei ani, Dumitru Coneru încearcă să-i înveţe meşteşugul olăritului pe elevii de la şcoala din Corneşti. Speră că unii dintre îi vor călca pe urme şi vor duce mai departe această tradiţie. Zeci de elevi vin la cursul meşterului olar, care este deschis pentru oricine doreşte. „Eram acasă şi m-a sunat directorul de la Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu şi mi-a propus să colaborez. Am deschis la Şcoala generală din Corneşti un cerc de olărit şi vin elevi care doresc să înveţe“, ne spune Dumitru Coneru. 

Coneru

La cercul de olărit susţinut de Dumitru Coneru vin chiar şi fete. Adelina are 16 ani şi încearcă să înveţe cum să transforme lutul în diferite obiecte ceramice. „Mi s-a părut interesant acest curs. Sunt la început şi vreau să învăţ“, a spus Adelina. 

Răzvan are 15 ani şi meste unul dintre cei mai vechi cursanţi de la cercul de olărit. Ştie să facă scrumiere şi farfurioare. Părinţii lui sunt adepţii produselor tradiţionale şi chiar gătesc într-o oală de pământ. „De doi ani de zile vin la acest curs şi am învăţat să fac scrumiere, farfurii, oale. Le-am dus şi părinţilor acasă şi au fost foarte încântaţi. Mama chiar are acasă o oală de pământ“, a precizat Răzvan. 

32 de elevi urmează în prezent cercul de olărit susţinut de meşterul olar din satul Găleşoaia. Încet-încet au prins drag de acest meşteşug. Conducerea unităţii de învăţământ este încântată de faptul că elevii mai sunt interesaţi de tradiţii şi că mai există persoane care doresc să transmită meşteşugurile. „Avem un meşter olar deosebit, un om care lucrează cu pasiune şi acest lucru se va revedea şi în lucrările făcute de copiii de la şcoala noastră, care sunt entuziasmaţi şi vor să înveţe acest meşteşug care trebuie păstrat“, a spus Daniel Drumen, directorul Şcolii generale Corneşti. 

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite