Portret/ Medicul militarilor din Gorj

Cea mai mare parte a carierei şi-a dedicat-o sănătăţii militarilor şi a celor care urmau să devină soldaţi.  A fost medicul unităţii militare Târgu-Jiu şi al Centrului Militar Gorj.

Ilie Chiriţă este medic de familie acum, dar o parte importantă din pacienţii săi provin din rândurile actualilor şi foştilor militari de sănătatea cărora s-a ocupat mult timp şi de care s-a ataşat în decursul timpului. „Îi cunosc de foarte mult timp şi le ştiu toate problemele pe care le au, inclusiv pe cele de familie. Nu doar ei sunt pacienţii mei, ci şi membrii familiilor lor. Mă bucură faptul că şi-au păstrat încrederea în mine după aşa de mult timp“, ne spune medicul Ilie Chiriţă.

A făcut greva foamei în facultate

Părinţii săi erau ţărani simpli şi nu-i putea oferi prea multe, aşa că după terminarea clasei a VIII-a a plecat de acasă ca să urmeze cursurile Liceului Nicolae Titulescu din Craiova. A dat examen de admitere la Facultatea de Medicină Militară pentru că tot acolo se afla şi fratele său mai mare, dar motivul principal a fost lipsa posibilităţilor financiare din partea părinţilor. „Părinţii mei nu aveau bani ca să ţină doi copii în facultate, aşa că m-am înscris la această facultate pentru că mi se oferea cazare şi masă. Facultatea a avut un regim militar. Plecam din cămin doar cu permisie, iar după fiecare sesiune urmam câte o lună de instrucţie. În anul 1973 am fost avansat la gradul de locotenent“, ne povesteşte Ilie Chiriţă. Nu s-a împăcat prea bine cu disciplina militară şi chiar a făcut greva foamei în timpul facultăţii pentru că nu-i plăcea că intră încolonaţi la cantină. „Eu şi colegii mei de an am hotărât să intrăm în refuz de hrană şi nu am mai mâncat, ca formă de protest. Ne-a fost foarte greu pentru că ni se oferise şi clătite. Am avut câştig de cauză şi nu mai intrat încolonaţi în cantină. A fost o mare satisfacţie pentru noi“, îşi aminteşte medicul.

A verificat aproape 100.000 de tineri

După terminarea facultăţii, în anul 1975, a fost repartizat la unitatea militară din Târgu-Jiu, la vânători de munte. „A fost foarte greu pentru că trebuia să-i însoţesc pe militari în toate misiunile. Am făcut atunci alpinism, schi şi mergeam prin zăpadă cu nişte rachete care aveau rolul să nu ne afunde în zăpadă. Trebuia să fiu prezent ca să le acord ajutorul medical în caz de nevoie. După trei ani, m-am transferat la artilerie. Situaţia s-a schimbat complet, pentru că nu mai mergeam în aşa de multe misiuni. În schimb, participam la tragerile din poligonul de la Capul Midia, care durau 45 de zile. Au fost multe incidente, unele chiar mortale. Unii au fost loviţi de bara tunului şi au fost chiar cazuri de soldaţi împuşcaţi ca urmare a indisciplinei sau a cedării psihice“, ne povesteşte medicul Ilie Chiriţă. În anul 1985 a devenit medic la Centrul Militar Gorj. A verificat starea de sănătate a aproape 100.000 de tineri care urmau să devină soldaţi.

Profil

Născut. 8 august 1950, Drănic, judeţul Dolj.
Studii. Facultatea de Medicină Militară Bucureşti.
Experienţă. Lucrează ca medic de 35 de ani.
Familie. Căsătorit, o fiică şi o nepoţică.

Ce-i place
„Sunt pasionat de apicultură. Am 135 de familii de albine de care îmi place să mă ocup. Albinele au un mod de organizare foarte interesant şi oamenii au de învăţat de la acestea. Agreez oameni veseli şi puşi pe glume“.

Ce nu-i place
„Nu suport neamurile proaste, pentru că e o vorbă că rudele nu le alegi şi nu ai posibilitatea să le selectezi. Nu îmi place linguşeala. Nu suport oamenii perverşi, făţarnici şi pe cei bolnavi şi trişti, pe care încerc mereu să-i înveselec“.

Întrebări şi răspunsuri
Soldaţii pe care i-aţi declarat apţi de armată au creat probleme în timpul stagiului militar?
Nu am încorporat pe nimeni care să facă prostii în armată şi să cedeze psihic. Primul care era tras la răspundere în aceste cazurie era medicului, iar eu nu am avut probleme de acest fel.

Cum s-a împăcat profesia de medic cu cea de militar?
Nu prea bine. Eu am vrut să lucrez ca medic, nu ca militar. Îmi aduc aminte că, atunci când lucram la artilerie, comandantul mi-a cerut să merg acasă la un militar să verifica dacă are copilul bolnava, aşa cum motivase, dar am refuzat, motivând că sunt medic, nu poliţist.