Moravurile moldovenilor, descrise de Dimitrie Cantemir: „Plăcerea lor cea mare este să se îndoape cu vin până ce varsă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei în două perioade distincte (martie-aprilie 1693 şi 1710 – 1711), şi un mare cărturar, a realizat o descriere riguroasă a moravurilor moldovenilor. Ospitalitatea, veselia şi puterea credinţei sunt considerate ca cele mai mari virtuţi.

Viciile moldovenilor sunt comune, descrise de Dimitrie Cantemir la începutul secolului al XVIII-lea, sunt întâlnite şi la alte popoare, dar în cazul de faţă sunt mult mai accentuate. Trufia şi încrederea mare în sine sunt elementele care-i caracterizează.

„(…) Mărturisesc sincer că, în afară de credinţa ortodoxă şi de ospitalitate, cu greu am putea găsi printre moravurile moldovenilor ce să lăudăm pe bună dreptate. Toate viţiile care se întâlnesc la ceilalţi oameni stăpânesc şi pe moldoveni, dacă nu totdeauna în mai mare măsură, cu siguranţă, însă, nu în mai mică; calităţile lor, dimpotrivă, sunt rare şi, cum sunt lipsiţi atât de o bună învăţătură cât şi de exerciţiul virtuţilor, cu greu vei găsi un om care să strălucească prin virtuţi faţă de ceilalţi, afară doar dacă l-a ajutat o fericită înzestrare din naştere. Îngâmfarea le este mamă şi trufia soră; dacă un moldovean are un cal de soi şi arme mai de fală, crede că nimeni nu-l întrece, nu se va da înlături să se lupte nici cu Dumnezeu, dacă e nevoie“, se arată în lucrarea „Descrierea Moldovei“.

„Inima nu o au prea departe de gură“

Dimitrie Cantemir mai arată că moldovenii erau deosebit de petrecăreţi şi exagerau în consumul vinului:

„Sunt glumeţi şi veseli, iar inima nu o au prea departe de gură, dar aşa cum uită lesne duşmăniile, tot astfel nu păstrează prea mult prieteniile. De beţie nici nu se dau înlături, nici nu se prăpădesc după ea; plăcerea lor cea mare este totuşi să întindă mese de la a şasea oră din zi până la trei noaptea, uneori chiar până în zorii zilei, şi să se îndoape cu vin până ce varsă. Totuşi, nu fac asta în fiecare zi, ci numai în zilele de sărbătoare sau pe timp urât de iarnă, când frigul închide pe locuitori între pereţii odăilor şi-i îndeamnă să-şi încălzească mădularele cu vin“. 

„Treabă mai bună au făcut totdeauna cu sabia“

Moldovenii sunt descrişi ca luptători iscusiţi, care mânuiesc foarte bine sabia, dar şi suliţa, însă nu sunt fermi: „Trag foarte bine cu săgeata, ştiu să arunce chiar şi suliţa, dar treabă mai bună au făcut totdeauna cu sabia; de puşcă nu se folosesc decât vânătorii, căci socotesc că nu este lucru de cinste să întrebuinţeze împotriva duşmanului o armă la folosirea căreia nu se cere nici un fel de îndemânare şi nici o vitejie. La primul lor atac se arată totdeauna foarte aprigi, la al doilea mai moi, respinşi şi de astă dată, rareori îndrăznesc să atace şi a treia oară. Totuşi au învăţat de la tătari să se întoarcă din fugă şi cu acest meşteşug nu o dată au smuls victoria duşmanului învingător“.

„Când le merge rău, se descurajează“

Dimitrie Cantemir considera că moldovenii de la începutul secolului al XVIII-lea nu era statornici şi îşi pierdeau speranţa foarte repede: „Nu cunosc nici un fel de măsură: când le merge bine, se îngâmfă; când le merge rău, se descurajează. La prima vedere nimic nu le pare greu; dacă se iveşte cea mai mică greutate, se tulbură, nu ştiu ce să facă şi, în sfârşit, dacă văd că încercările lor sunt zadarnice, sunt cuprinşi de căinţă, târzie însă, de ce-au făcut“.

„Trebuie să fie lăudată şi ridicată tot timpul în slăvi ospitalitatea“

În volumul „Descrierea Moldovei“ se arată că locuitorii ţării erau, de obicei, fideli: „Adulterele sunt rare la ei, dar tinerii socotesc că nu e de ruşine, ci de laudă ca, până se căsătoresc, să facă dragoste într-ascuns, ca şi cum ar fi dezlegaţi de orice lege“.

De asemenea, Dimitrie Cantemir considera că ospitalitatea este punctul forte al moldovenilor: „Totuşi trebuie să fie lăudată şi ridicată tot timpul în slăvi ospitalitatea pe care o arată străinilor şi drumeţilor. Într-adevăr, cu toate că sunt foarte săraci din pricina vecinătăţii cu tătarii, totuşi nu refuză niciodată oaspetelui pâine şi găzduire, hrănindu-l şi pe el şi caii lui timp de trei zile fără nici o plată“. 

„Furturile sunt puţine sau nu sunt deloc“

O altă caracteristică pozitivă o reprezintă cinstea. Dimitrie Cantemir arată că furturile erau foarte puţine: „La ei în Moldova de Sus furturile sunt puţine sau nu sunt deloc, faţă de domn s-au dovedit totdeauna credincioşi şi, dacă şi pe ei i-au muncit unele dihonii lăuntrice, focul n-a pornit de nicăieri, decât de la boierii din Moldova de jos. Îşi păstrează curăţenia trupească şi moravurile frumoase chiar şi înainte de căsătorie, ceea ce rar vei găsi la moldovenii din Ţara de Jos. Sunt mai pricepuţi decât ceilalţi la conducerea trebilor obşteşti îşi îngrijesc mai bine avutul, îndeplinesc poruncile ce li se dau cu cea mai mare râvnă, dar faţă de oaspe]i sunt cu mult mai socotiţi decât locuitorii din Moldova de Jos“.

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite