Misterul morţii fiului lui Ştefan cel Mare. La ce vârstă a murit Alexandru, un iscusit conducător de oaste

Mama lui Alexandru ar fi, după unii istorici, Evdochia de Kiev, prima soţie a lui Ştefan cel Mare, iar după alţii o anume Maruşca, aceasta fiind, de fapt, în opinia altor istorici, prima soţie a domnitorului.

La 1 ianuarie 1491, un cortegiu extraordinar şi-a făcut apariţia la Curţile Domneşti din Bacău. Alături de domnitorul Ştefan cel Mare se afla fiul acestuia. „Alexandru primise titlul de Voievod doar cu un an înainte, tatăl său încredinţându–i misiunea de a asigura buna funcţionare administrativă, dar mai ales militară. Tatăl său nu–l pusese aici doar din întâmplare. La vârsta majoratului, Alexandru avea deja experienţă în lupte, participând alături de tatăl său în 1476 la bătălia de la Războieni, Valea Albă şi în 1481 la lupta de la Râmnic. Dovedeşte reale calităţi de conducător de oşti, fiind cu siguranţă cel mai potrivit urmaş la tronul Moldovei. În 1492, Ştefan îl trimite pe Alexandru cu 5.000 de oameni într–o expediţie alături de oastea sultanului. Anul următor, Alexandru, tot singur, va conduce două incursiuni moldoveneşti în Polonia şi în 1494 este din nou la Bacău. Pune o lespede funerară deasupra unui mormânt făcut chiar în ctitoria sa, «Precista». Alexandru împlineşte 35 de ani în 1496. E în floarea vârstei şi a maturităţii. Toate speranţele se îndreaptă spre el“, prezintă istoricul Eugen Şendrea, în lucrarea „Pe urmele lui Ştefan cel Mare“.

Înmormântat la Mănăstirea Bistriţa, lângă străbunicul său

În vara aceluiaşi an, un călăreţ a ajuns intempestiv la Cetatea Sucevei, pentru a-i da o veste cumplită lui Ştefan cel Mare: fiul său murise la vârsta de 35 de ani.

„În anul 1494, Alexandru era la Bacău. În ctitoria sa de pe malul Bistriţei, dă ordin să se pună o lespede pe mormântul unei persoane foarte apropiate. Din ianuarie până în 26 iulie, Alexandru cu siguranţă a fost în Bacău. În toată această perioadă n–a fost război, deşi deasupra chipului său pictat şi refăcut mai târziu de la mănăstirea Bistriţa este inscripţia: «Alexandru Voievod, fiul lui Ştefan Voievod, care a murit la oaste». Să fi murit zălog la Constantinopol? Nu, pentru că şi soţia sa, după un document din 1538, spune că acesta era în Moldova şi cu siguranţă la Bacău, la adăpostul zidurilor crenelate de aici. Avea Alexandru duşmani? Rivali la domnie? Credem că da. Nu-i de mirare că soţia sa, Maria, deşi era însărcinată, plecă sau a fost nevoită să plece la Constantinopol, unde îl naşte pe viitorul Ştefan Lăcustă. Cu siguranţă la Bacău a fost organizat un complot care a reuşit să-l suprime pe Alexandru. Cine l-a organizat şi cine a fost mâna criminală, nu putem şti. Probabil că duşmanii erau aşa de periculoşi, încât Alexandru nu e îngropat, conform obiceiului, în biserica „Precista” din Bacău, ctitorie a sa. «Cronica moldovenească» relatează că el a fost «îngropat lângă străbunicul său Alexandru Voievod, la Mănăstirea Bistriţa». Aşadar, complot la Bacău de o violenţă şi dimensiune greu de prevăzut. Dispariţia lui Alexandru şi plecarea Mariei, soţia sa, au încheiat lista capetelor încoronate la Curtea Domnească din Bacău“, se mai menţionează în lucrarea „Pe urmele lui Ştefan cel Mare“.