Metode cumplite de tortură în temniţele comuniste: „Femeia“ - seduşi cu tinere goale, bătuţi peste testicule; „Tiribomba“ - legaţi de picioare, învârtiţi până leşinau

Metode cumplite de tortură în temniţele comuniste: „Femeia“ - seduşi cu tinere goale, bătuţi peste testicule; „Tiribomba“ - legaţi de picioare, învârtiţi până leşinau

Urmele unei foste închisoari comuniste, în care deţinuţii care se împotriveau regimului erau torturaţi şi chiar ucişi

Regimul comunist a fost unul al ororilor. Torturile aplicate celor care se ridicau împotriva regimului erau la fel de cumplite ca în Evul Mediu.

Ştiri pe aceeaşi temă

În lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflecatată în mentalul colectiv (1945-1981)“, istoricul Gheorghe Gorun descrie câteva dintre metodele de tortură la care au fost supuşi unii din participanţii la revolta anticomunistă a minerilor din zona Motru din anul 1981, care au fost anchetaţi şi condamnaţi ulterior. 
Gheorghe Sârbu i-a povestit lui Gheorghe Gorun modful în care a fost torturat: „M-au legat cu cătuşele de calorifer... M-a bătut miliţianul Petrescu şi bătătuşii lui în civil... Îl reţin pe unul George .... (...) Tot timpul ne băteau şi ne făceau câini. V-a trebuit pâine ... ne spuneau şi ne loveau“. 

V. Nişulescu: „În timpul anchetei de la IGM  am fost trataţi mai rău ca în lagărele naziste. În afară de bătaie, cu pumnii, cu picioarele, cu bastoanele de cauciuc şi de lemn, eram torturaţi în camerele speciale de tortură. Acestea erau amenajate pentru câte un mod de tortură: mobră, rotisor, tiribombă, bătaie cu dunga riglei la testicole, la unghiile mâinilor şi picioarelor, pus apă în încălţăminte şi bătaie la tălpile picioarelor, saci de nisip ... Totdeauna, tortura se termina cu leşin. Aruncau apă pe tine  şi când îţi reveneai te duceau în cameră. Se primeau trei-patru porţii de bătaie  şi tortură  în 24 de ore“.
V. Nişulescu, schingiuit şi el în timpul anchetei, explică, în cartea lui Gheorghe Gorun, în ce constau aceste originale metode de tortură: „Metoda «Mobra» poziţie ca pe motocicletă, o bară între picioare, una între mâini, însinse în faţă. Aceste două bare erau legate cu o altă bară întinsă ca un extensor. Din mijlocul acesteia pornea un al extensor ce se oprea în mijlocul stomacului. La comandă, cele două extensoare se întindeau până când leşinam. Medicul ne asista, ne lua pulsul şi-i spunea tablagiului: Rezistă, să-i mai departe»“. 
Metoda „Rotisor“: „Poziţie pe spate sau pe burtă, întins între două role, una legată de mâini, cealaltă între picioare, la mijloc sub burtă o altă rolă. Cele de la mâini şi picioare se îndepărtau mecanic, cea de la mijloc se ridica în sus, pocneau oasele.... Se lucra până leşinam ... La turtura asista medicul“. 
 
Metoda «tiribombă»: «Legat de picioare te învârtea cu o viteză uluitoare. Te năpădea sângere pe nas şi pe gură şi împroşca pereţii ... Leşinam... Asistau medicii...»
 
Metoda «Cuier»: «Agăţat în cui, cu cătuşele legate de mâini la spate. Te lăsau aşa ore întregi... ». 
 
Metoda «Robotul»: «Erai introdus într-o cameră de 4/4 metri. Dacă reuşeai ca până la închiderea uşii să ajungi în centrul camerei erai salvat... Dacă nu reuşeai, erai bumbăcit de bastoane de cauciuc...»".
 
Muşcat de un câine lup
Despre duritatea anchetelor vorbeşte şi Gh. Sârbu, un alt miner participant la revolta de la Motru:

«Mă legau cu cabluri şi mă ridicau cu o macara... De la câţiva metri îmi dădeau drumul şi cădeam grămadă pe ciment ...». «Ne lăsau într-un picior păziţi de un câine lup. Care te muşca dacă lăsai piciorul pe podea... La anchetă ne puneau ochelari negri pentru a nu putea vedea pe nimeni . Toate bătălile mi le aplicau ofiţerii ... Te băteau peste tot»“, se arată în lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflecatată în mentalul colectiv (1945-1981)“
 
Torturile la care a fost supus Sergiu Mischie 
 
Sergiu Mischie a fost creatorul şi liderul unei organizaţii anticomuniste, „Vulturul de munte», care a funcţionat întrea anii 1950 şi 1954. Sergiu Mischie s-a născut în satul gorjean Hobiţa, acolo unde a văzut lumina zilei şi marele sculptor Constantin Brâncuşi. După ce a fost capturat de comunişti, acesta a fost supus unor chinuri de neînchipuit, deşi era doar un adolescent înflăcărat de dreptate şi de dorinţa de a schimba o orânduire care aducea suferinţă populaţiei. A descris torturile la care a fost supus în cartea „Vulturul de munte», apărut anul trecut: 
 
 
„În închisoare am avut «plăcerea» să mă «distrez» cam aşa: conga, zoologizarea, cizma, puişorii, rotisorul, platoul, baia, şalele, femeia, doctorul, «suferinţa sufletului».
 
«Conga» (un dans argentinian) constă în statul într-un picior timp de câteva minute şi pe ce lălalt picior timp de câteva minute. Era interzis să te rezemi de pereţi sau de obiecte sau să schimbi statul pe celălalt picior. Era imposibil să respecţi acestea şi, ca urmare, erai suprins de temnicerul supraveghetor care te conducea la o nouă tortură, indicată de anchetator. (...)
 
«Zoologizarea» constă în starea deprimantă din cauza izolării, lipsei de aer, iluminatul slab (bec de 25 W), lipsei necesarului sării de bucătărie, lipsei igienei intime şi a faptului că hrana zilnică era de cea mai proastă calitate , iar apa de băut şi de spălat era porţionată la numai 250 ml (o cană) o pe zi. La acestea se adaugă lipsa de informaţie şi comunicare de orice natură, adică eram într-o izolare totală, dar a venit Musca“, se arată în cartea „Vulturul de munte“. Mulţi dintre deţinuţi se foloseau de prezenţa unei muşte pentru a comunica, iar „caralii“ aveau ordin să le prindă, iar deţinuţii erau întrebaţi: „Banditule, ai muscă?“. 
 
«Cizma». S-a ridicat foarte repede de pe fotoliu şi mi-a aplicat cu cizma o lovitură în zona genitală. M-am prăbuşit şi mi-am pierdut cunoştinţa. Nu ştiu cât timp am stat în această stare. Mi-a crăpat operaţia şi mi-a ieşit intestinul pe o lungime de cc. 5-7 cm. Mi s-a infectat zona pentru că nu mi s-a acordat asistenţă medicală. Am trata cu salivă şi urină. Înainte cu o săptămână de arestare am fost operat de apendicită şi aveam puse copci.   
                                
«Şalele». În timpul anchetei, într-o noapte, am fost anchetat de un „Mâncător“, care mi-a pus o întrebare, la care nu ştiam să răspund deoarece se referea la mama mea, care a fost în legătură cu partizanii conduşi de Grigoare Brâncuşi. «Mâncătorul» s-a enervat, mi-a tras un cot în stomac şi o lovitură la ceafă, după care m-am prăbuşit cu faţa-n jos şi s-a urcat cu picioarele pe spatele meu. În urma acestei torturi fizice, am rămas pe toată viaţa cu coloana vertebrală deformată şi cu două vertebre deplasate. (...)
 
«Puişorii» (...) Caraliu mi-a spus să mă dezbrac la pielea goală. S-a deschis o uşă, mi-a luat ochelarii şi m-a împins într-o cameră în care era beznă şi un miros insuportabil de urină şi fecale de îţi întorcea stomacul pe dos. Pe jos era un lichid, cred că o substanţă chimică, şi sute de pioneze. Am căzut, am leşinat, mi-am pierdut cunoştinţa. Nu ştiu cât am stat în cameră. M-am trezit pe culoar, eram în pielea goală, pe ciment udat cu apă. (...)
 
«Rostisorul». (...) M-au dezbrăcat la pielea goală, mni-au legat mâinile şi picioarele şi m-au agăţat pe un dispozitiv – un proţap – capul îmi atârna pe spate la mică distanţă de un bec electric de mare vataj, iar coloana vertebrala se rezema pe un obiect dur, zimţat. Părţile laterale ale corpului au fost presate între două plăci care se roteau odată cu corpul şi, la fiecare rotire, coloana vertebrală se lovea de obiectul dur zimţat, moment în care simţeam o durere puternică de scurtă durată. După tortură, am avut timp de 2-3 zile dureri puternice la spate. 
 
«Platoul». Apare individ-fantomă care în şoaptă îmi spune. «Întinde piciorul drept, aşa ... să legăm... gata; întinde piciorul stâng, aşa .... să legăm... gata; întinde mâna stângă, nu aşa, întinde-o spre cap-spate, aşa... s-o legăm... gata; Întinde mâna dreaptă, aşa... s-o legăm... gata. Şi acum să facem lumină», aprinzând un bec de mare vataj la depărtare de câţiva centimetri de faţa mea, care mă ardea şi mă orbea. Gata, şefu, a spus fantoma. Se aud discuţii în şoaptă, dar nu înţeleg ce se spune. O vice de bărbat spune, în şoaptă, să pornească cu a I-a gradual. Eram legat de glezne şi de mâini când a început întinderea. Auzeam troznind (dislocarea); simţeam cum se întind şi de dislocă articulaţile de mâini, coate, umeri, glezne, genunchi, şolduri, coloana vertebrală, însoşite de dureri mari. Înainte de a leşina am auzit: «Şefu, limita pe dreaptă este depăşită. Ce facem? Coloana nu s-a desprins». Aud o voce de bărbat: «Recunoşti că materi...». Am leşinat. Mi-am pierdut cunoştinţa. M-am trezit în celula mea, în pielea goală pe ciment, udat cu apă. Timp de două-trei săptămâni aveam senzaţia că sunt un schyelet ambvuişlnat şi cu ntrecerea timpului durerile scădeau în intensitate. Nu-mi menţineam echilibru şi, când picioarele atingeau pământul, aveam senzaţia că sub tălpi am pernişe cu aer, era ca şi când făceam echilibristică. 
 
«Baia». După interogatoriu tensionat şi cu încasarea de pumni, anchetatorul îi spune caraliului să mă ducă la baie. Am ajuns, deschid robinetul, apa curge, am multă spumă pe cap şi pe faţă. Apa nu mai curge, strig la caraliu, îmi răspunde că acum vine apa. Şi, a venit, puţină apă cu mult nisp. Caraliu răspunde: «Gata, îmbrăcarea». Ce baie am făcut cu spuma în ochi şi cu nisip în păr.
 
«Femeia»
În celulă intră o femeie şatenă, în vârstă de ccirca 25 de ani, care este acoperită numai în trei locuri: cei doi sâni şi mai jos pe buric. Se aşează pe scaun, trage un fum din ţigara cu filtru şi îmi spune: «Ai timp de o oră, scrie tot, absolut tot ce ştii despre organizaţia Vulturul de munte».
 
Eu o privesc, mă gândesc cine-o mai fi şi asta şi încep un monolog cu voce tare: cine eşti, cu ce te ocupi, eşti de-a lor, eşti forţată de ei, eşti o târfă etc. Au adus-o să fac sex cu ea, nici vorbă şi ar fi o tâmpenie să cred aşa ceva. Femeia tace, fumează, priveşte spre uşă. Femeia se uită la ceas şi spune: «Mai sunt 5 minute şi nu ai scris nimic». A trecut o oră. Femeia s-a ridicat, a luat hârtia şi stiloul şi a ieşit din celulă. Intră în celulă trei bărbaţi de statură atletică. Toţi trei se năpustesc pe mine, unul mă ia de picioare, altul de mâini şi ultimul mă dezbracă la pielea goală. Mă aşează pe patul din ciment, cu faţa în sus, îmi îndoaie picioarele până când genunchii îmi sunt aproape de bărbie, îmi aşează organul genital la bună vedere şi se opresc. Ce mama dracului fac ăştia, mă castrează, mi-am zis.

În celulă intră acea femeie şatenă, în mână ţinea o nuia. Am avut senzaţia că toate organele interne îmi ies pe gură şi m-am sufocat. Nu îmi pierdusem cunoştinţa şi ce bine ar fi fost să mi-o pierd în acel moment. Femeia ridică nuiaua, aud fluieratul nuielei prin aer, loveşte testicolul drept. În momentul loviturii am avut un spasm puternic care s-a produs prin ridicarea repetată a corpului de pe pat, fapt care ia luat prin suprindere pe cei trei caralii şi unul dintre ei a strigat: «Ţineţi, cade, al dracului bandit». Nu am înţeles din ce cauză leşinul şi pierderea cunoştinţei s-au produs lent pe imaginea pe care o vedeam: creierul era un ghem imens care se înfăşura-desfăşura de jos în sus într-o prăpastie fără fund, un fel de tunel unde era o linişte totală. Am leşinat.

Mi-am pierdut cunoştinţa. «Scoală, banditule. De 24 de ore dormi», a spus caraliul în timp ce m-a lovit cu piciorul. Mă aflam în celula mea, m-am trezit, eram în pielea goală pe cimentul udat cu apă. Aveam dureri cumplite, se umflase, mi se părea că are culoare portocalie. Durerile erau atât de mari încât nu putea să respir, să tuşesc, să strănut, să mă mişc şi în acest timp mă obligau să stau într-un picior, dar nu am stat deoarece nu puteam. Durerile au fost timp de 10-15 zile. Apoi, au apărut nişte stări de mâncărime care mă înnebuneau prin intensitatea şi frecvenţa lor. Această stare a ţinut timp de 10-12 zile. Când este o senzaţie de mâncărime undeva, la o urcehe, te scarpini, dar când te mănâncă în ficat, în rinichi, inimă, cum te scarpini? Aşa am perceput durerile. (...)
 
«Doctorul». Deoarece dormeam pe ciment mi s-a umflat falca şi mă durea tare o măsea. Am cerut să fiu dus la vizita medicală. Sunt la „cabinetul medical“, trei indivizi îmbrăcaţi în haine albe discutau şi am auzit pe unul dintre ei zicând: «Vezi că ăsta e brezat». Un «doctor» s-a apropiat de mine şi m-a întrebat ce am. I-am arătat umflătura de la falcă şi, adresându-se celorlalţi doi: «Ţineţi-l băieţi». Unul m-a ţinut de mâini, altul de cap, iar «doctorul» cu un cleşte în mână, din două mişcări mi-a smuls măseaua, zicând: «Dacă te mai doare, să vii banditule». Măseaua era sănătoasă, nu era cariată". 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările