Messalina, cea mai desfrânată împărăteasă. „Întreaga Romă cunoştea viaţa depravată de la casa imperială, în afară de neghiobul de Claudius“

Messalina era cu 30 de ani mai tânără decât împăratul Claudius

Messalina, soţia împăratului Claudius, a fost considerată cea mai desfrânată împărăteasă romană. Aceasta a plănuit să se căsătorească cu unul dintre amanţi şi să-i ia în acest fel coroana soţului său.

După asasinarea lui Caligula, la începutul anului 41, de către Cassius Chaerea, un tribun din garda pretoriană, a urmat o perioadă mai tulbure ca urmare a faptului că Senatul nu a putut să stabilească un candidat la tron. O întâmplare comică l-a desemnat pe viitorul împărat.

Istoricul Suetonius relatează că, în urma perioadei tulbure, Claudius s-a a ascuns între perdelele uşi de la intrare de pe o terasă. Un soldat i-a observat picioarele şi, dorind să ştie cine este, a dat la o parte perdeaua. Recunoscându-l, l-a salutat ca pe un împărat, dar Claudius de frică a căzut în genunchi în faţa sa. Pretorienii au primit de la acesta o sumă de bani, astfel încât l-au proclamat împărat. Acelaşi lucru a fost făcut şi de Senat. Claudius se bucura de popularitate, pentru că era fratele celebrului Germanicus şi, astfel, era descendent din familia Augustus. 

Claudius avea un fizic demn de milă. „Apărea ridicol din cauza picioarelor strâmbe, al unui tremurat continuu al membrelor, fiind bâlbâit, uituc, adesea violent şi nestabil în hotărârile sale. Grotescul său dispărea însă în faţa erudiţie şi a bunului simţ, de care dădea dovadă în rezolvarea unor probleme importante de stat”, notează istoricul D. Tudor în volumul „Femei vestite din lumea antică”. Claudius era lipsit de voinţă şi influenţabil, atât de către liberţi, cât şi de soţiile sale, astfel că nu avea comportamentul unui împărat. A avut totuşi meritul de a fi reorganizat administraţia centrală de stat. Claudius a fost logodit de două ori şi căsătorit de patru ori. Femeile au ştiut să speculeze caracterul său slab.

Messalina, cea de-a treia soţie a împăratului Claudius

Valeria Messalina a fost cea de a treia sa soţie. Era strănepoată a Octaviei, sora lui Augustus. Între cei doi soţi era o diferenţă de vârstă de 30 de ani. „Împăratul împlinise 50 de ani, iar ea avea mai puţin de 20 în anul căsătoriei. În următorii doi ani li s-au născut doi copii: Tiberius Claudius Germanicus, denumit mai apoi Britannicus, şi Octavia, viitoare sotie a lui Nero. Aceste două naşterii i-au asigurat Messalinei o bună poziţie la palat, dar Claudius nu i-a acordat niciodată titlul de Augusta. Lacomă şi desfrânată, Messalina rămâne geniul nefast din prima parte a domniei împăratului”, mai prezintă D. Tudor. 

„Trăia în desfrâu“

Istoricul roman Dio Cassius relata că schimba amanţii fără nicio selecţie: 

Trăia în desfrâu şi lăsa şi alte femei să îi urmeze exemplul spre destrăbălări. Multe dintre ele forţate de ea comiseră adultere în palat, în prezenţa şi sub ochii soţilor lor. Pe acestea ea le iubea, le proteja, le încărca cu daruri şi demnităţi. Dar pe cele care nu se asociau la asemenea fapte urâte, ea le ura şi le făcea să piară. Aceste comportări, atât de grave şi săvârşite public, mult timp nu fură cunoscute de către Claudius. Messalina trimitea sclave să se culce cu împăratul, ca să îi sustragă atenţia de la faptele ei. Plătea tăcerea sau pedepsea pedepsea pe cei ce voiau să-i denunţe desfrâul”.

Mesallina era foarte răzbunătoare

Printre numeroasele sale victimele se numără şi filosoful Seneca, cel care a fost exilat de Messalina în insula Corsica, acesta fiind acuzat de complicitate antiimperială. 
 

Valerius Asiaticus a ajuns să se sinucidă prin tăierea venelor după ce şi-a dat seama că Messalina voia să pună mâna pe proprietatea sa. „Când liberţii şi Mesalina voiau să omoare pe cineva, înspăimântau pe împărat şi astfel obţinut permisiunea să facă tot ce doreau”, spunea istoricul Dio Cassius.

Denunţul, tortura, martorii mincinoşi şi închisoarea erau armele de bază ale Messalina. „Întreaga Romă cunoştea viaţa depravată de la casa imperială, în afară de neghiobul de Claudius. Împăratul, în calitatea lui de cenzor, mustra poporul pentru dezmăţul din teatre, dar nu ştia ce face Messalina la palat”, arată istoricul D. Tudor.

Armatele lui Claudius au reuşit să obţină victoria în Brittania. Astfel, fiul său îşi schimbă numele în Britannicus, iar Messalina a primit dreptul acordat cândva numai împărătesei Livia de a folosi carul de lux ca mijloc de transport pe străzile Romei. 

Planul Messalinei care ia- adus sfârşitul 

O pasiune amoroasă a determinat căderea Messalinei. Aceasta s-a îndrăgostit de tânărul patrician Caius Silius, pe care l-a silit să-şi părăsească soţia pentru a se căsători cu ea. Relaţia dintre cei doi era de notorietate, pentru că, atunci când îl vizita, Messalina era însoţită de alai. Datorită Messalinei, Silius a devenit consul, dar acesta voia mai mult decât atât şi i-a propus să devină împărat, căsătorindu-se cu ea şi recunoscându-l ca moştenitor pe Britannicus. Desfrânata împărăteasă a profitat de plecarea pentru un timp mai îndelungat la Ostia a lui Claudius şi s-a căsătorit cu Silius, folosindu-se de separarea unilaterală din dreptul roman. A urmat o petrecere unde dezmăţul a fost cuvântul de ordine. 

Liberţii au fost primii care s-au alarmat. Narcissus, care se simţea cel mai ameninţat, pentru că era urât de frumoasa şi desfrânată împărăteasă, a acţionat şi le-a convins pe cele două concubine ale împăratului să-i prezinte acestuia situaţia. După ce aflat de aventura soţiei sale, Claudius l-a chemat pe Narcissus, care i-au dezvăluit tot ce întâmplase în ultimii ani de zile. Împăratul i-a conferit lui Narcissus puteri depline pentru a rezolva situaţia. Astfel, toţi amanţi Messalinei, în frunte cu Silius, au fost ucişi. Narcissus şi-a dat seama că împăratul era pe punctul de a o ierta pe Messalina, aşa că simţea că viaţa sa ii era ameninţată. Astfel, acesta le transmite centurionilor şi tribunului de gardă că ordinul împăratului era acela de ucidere a Messalinei, care a fost dus la îndeplinire.