FOTO Matematician român, profesor de împrumut în Pakistan

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Gorjeanul Vasile Lupulescu predă, de aproape cinci ani, cursul de ecuaţii diferenţiale la Şcoala Doctorală de Matematică din Lahore, Pakistan. Studenţii pregătiţi de el s-au angajat în universităţi sau urmează calea cercetării.

Profesorul de matematică Vasile Lupulescu (56 de ani), din Târgu Jiu, a început în anul 2009 aventura pakistaneză, cea mai interesantă din viaţa sa, după cum el însuşi mărturiseşte. Totul a pornit de la un coleg din Timişoara de la care a aflat că Şcoala a scos la concurs câteva posturi. Nu a stat pe gânduri şi a trimis CV-ul. Acesta a fost analizat de către o comisie  pakistaneză şi, în scurt timp, a fost anunţat că a fost  acceptat. Vasile Lupulescu este conferenţiar la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu şi este prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul aceleiaşi universităţi. 
Colegul meu de la Facultatea din Timişoara aplicase cu un an înainte şi fusese admis. Aşa a aflat că mai  este nevoie de personal. Evaluarea experienţei şi a calificării mele a fost făcută de specialişti din Ministerul Învăţământului din Pakistan, şi nu în cadrul instituţiei de învăţământ. În 2009, în primăvară, am început activitatea acolo. De atunci, merg de două ori pe an, în fiecare semestru, şi susţin cursul de ecuaţii diferenţiale“, povesteşte Vasile Lupulescu. Stă câte două-trei luni în fiecare an în Lahore şi i se asigură transportul, cazarea şi masa, iar este de şase ori mai mare decât cel pe care-l primeşte în România. Se bucură de o consideraţie mai mare în străinătate decât în ţară, aşa cum se întâmplă cu mulţi dintre oamenii de ştiinţă români. În afara ţării, Vasile Lupulescu este un cercetător recunoscut, coordonator de lucrări de doctorat. Pentru munca sa este răsplătit cu un salariu care ajunge şi la 3.000 de euro lunar. În ţară, datorită gradelor didactice şi a funcţiei pe care o ocupă în universitatea din Târgu Jiu, primeşte un salariu de aproximativ 500 de euro.

image

Studenţii pakistanezi pregătiţi de Vasile Lupulescu care se angajează în universităţi primesc un salariu mai mare decât îl are acesta în România, deşi el are o vechime de peste două decenii în câmpul muncii. 

„Şcoala de matematică din Lahore de pe lângă Colegiul Guvernamental poartă numele lui Abdus Salam, în cinstea marelui fizician laureat al Premiului Nobel în fizică atomică. Pakistanul are însă un deficit de cadre în învăţământul doctoral, pentru că foarte mulţi tineri se îndreaptă către facultăţile tehnice sau cele de business. Atunci, guvernul pakistanez a găsit această metodă, de a înfiinţa şcoli doctorale în diferite discipline cu profesori străini“, explică matematicianul. Tocmai din această cauză, oficialii pakistanezi au mărit foarte mult şi salariile din învăţământul universitar. „Pot să vă dau un exemplu: un absolvent al Şcolii Doctorale care îşi găseşte un job într-o universitate din Pakistan are un salariu de încadrare de 700-800 de . Nu este o ţară foarte bogată, dar investeşte în educaţie pentru a ţine pasul cu lumea“, precizează Lupulescu.

image

Patru doctoranzi

Matematicianul român şi-a început activitatea în Pakistan cu patru studenţi înscrişi la studiile doctorale. Doi dintre aceştia au reuşit să-şi obţină diploma şi să se şi angajeze. Ceilalţi doi studenţi urmează să-şi susţină lucrarea în primăvara acestui an în faţa unei comisii formate din profesori străini. „Cei doi studenţi care şi-au obţinut doctoratul în primăvara anului trecut s-au angajat în cadrul unor universităţi din Pakistan“, spune matematicianul gorjean. 

Ads not by this site

Ads not by this site


Chiar dacă experienţa este una plină de provocări, Vasile Lupulescu se gândeşte să renunţe la activitatea didactică pe care o desfăşoară în Pakistan, după ce şi ceilalţi doi studenţi îşi vor finaliza studiile doctorale. „Am avut ocazia să întâlnesc matematicieni din aproape toată Europa. A fost o experienţă utilă pentru mine, pentru că am învăţat foarte multe. Totuşi, această perioadă îndelungată mă oboseşte şi trebuie să mă gândesc bine, după ce şi ceilalţi doi studenţi îşi finalizează tezele, dacă mă mai întorc sau nu în Pakistan“, susţine Lupulescu.

Profesorul spune că munca pe care o face cu studenţii din Pakistan este enormă, pentru că pregătirea lor în matematică din şcoală este deficitară şi atunci trebuie aduşi la un anumit nivel. „Tezele trebuie să fie de o calitate ireproşabilă pentru că sunt evaluate de matematicieni din afara Pakistanului, cu o anumită notorietate. Este vorba şi despre prestigiul tău de cercetător ca lucrarea să fie bună“, consideră Lupulescu. 

Condiţii extreme

Chiar dacă diferenţele climatice, culturale şi chiar culinare dintre România şi Pakistan sunt destul de mari, profesorul s-a adaptat repede la viaţa de acolo. A fost impresionat de infrastructura de care dispune această ţară, dar şi de oameni. Nu a văzut cerşetori, deşi o bună parte din populaţie trăieşte în sărăcie.

În general, eu mă adaptez foarte uşor şi, deşi nu par, am puţin spirit de aventură în sânge. Realitatea de pe teren nu este la fel cu cea de la televizor sau din diverse alte surse de unde ne luăm informaţiile. Acolo îţi dai seama că lucrurile stau altfel de cum ţi le imaginai. Ce m-a impresionat foarte mult a fost infrastructura. Noi nu o să ajungem la nivelul lor nici în câteva zeci de ani“, crede Lupulescu.

Oraşul Lahore are peste 10 milioane de locuitori, iar profesorul spune că există şi mulţi oameni săraci şi analfabeţi. „Fiecare familie este mândră să aibă cât mai mulţi copii şi au grijă de ei. Muncesc foarte mult şi în condiţii dificile. De exemplu, în construcţii se munceşte noaptea, pentru că ziua este foarte cald. Nu au salarii foarte mari, dar parcă sunt mult mai fericiţi decât noi. Probabil că este vorba despre mentalitate şi despre modul în care este structurată societatea“, este de părere matematicianul gorjean.

Ads not by this site

Ads not by this site

În Pakistan, clima este tropicală, iar temperaturile ajung şi până la 45 de grade Celsius. „Temperatura creşte vertiginos din luna aprilie, iar vara sunt ploile musonice. Cât despre alimentaţie, la ei se mănâncă sănătos. Ei nu conservă alimentele. Nu există brânză, ci doar iaurt. Mâncarea este foarte condimentată. La început a fost destul de dificil, dar acum simt nevoia să-mi condimentez mâncarea. Cel mai ciudat fel de mâncare au fost murăturile din mango. Prima dată nu am putut mânca, dar apoi m-am obişnuit“, spune amuzat Vasile Lupulescu. 

A învăţat tabla înmulţirii pe imaş

 Povestea vieţii matematicianului Vasile Lupulescu este una specială. A fost crescut de o bunică, într-un sat gorjean de la poalele munţilor. Încă din clasele primare, a început să se contureze înclinaţia pentru matematică. El înţelegea cu uşurinţă chiar materia de la clasele mai mari, pentru că urma cursurile simultan. 

PARCURSUL PROFESIONA

Părinţii s-au despărţit când eu aveam 5 ani şi am fost crescut de bunica din partea tatălui meu. Aveam un învăţător în pragul pensiei şi învăţam mai mult de frică. Erai un om pierdut dacă mergeai la şcoală fără să ştii tabla înmulţirii. Atunci, repetam când mergeam cu animalele la păscut. Îmi aduc aminte că, în şcoala primară, am înţeles destul de repede aritmetica, aşa cum se făcea atunci. Probabil că fiecare om are o anumită înclinaţie, doar că trebuie să i-o descopere cineva. Ideea este să descoperi talentul fiecăruia, şi asta nu face şcoala noastră“, este de părere Vasile Lupulescu. Primul profesor care i-a îndrumat paşii pe calea matematicii a fost Marcel Romanescu, de la Şcoala Generală din Rugi, apoi şi-a urmat pasiunea la liceul din Bumbeşti-Jiu, unde a întâlnit alţi profesori de excepţie. Apoi a urmat Facultatea de Matematică din Timişoara, unde a fost pregătit de mai mulţi profesori de renume, cum ar fi Mircea Reghiş – creatorul şcolii de ecuaţii diferenţiale –, şi Dan Papuc – descendent al lui Ion Creangă. 

După terminarea facultăţii, Vasile Lupulescu a predat la Liceul Agricol din Bârseşti, judeţul Gorj.  A fost foarte greu să obţină un post la o şcoală din municipiul Târgu Jiu, pentru că locurile erau foarte puţine. În anul 1991, a susţinut un examen şi a intrat la Universitatea „Constantin Brâncuşi“. După şapte ani, a obţinut şi titlul de doctor în matematică, şi aşa a făcut primii paşi în cercetare. 

45 de articole publicate


Cercetarea a însemnat una dintre principalele preocupări ale matematicianului Vasile Lupulescu, iar lucrările sale au fost publicate în reviste de specialitate din străinătate şi au fost incluse în cele mai importane două baze de date de la nivel mondial. A participat la numeroase congrese de cercetare din străinătate, unde a putut să intre în contact cu specialişti din alte ţări. „Până acum, am recenzate 45 de articole. Multe sunt publicate în jurnale foarte bine cotate, ca de exemplu «Information Sciences». Înainte de a fi publicat, articolul este evaluat de doi sau trei referenţi anonimi, care îşi dau acordul. După ce articolul este publicat, este preluat în bazele de date“, spune Lupulescu, menţionând că pentru matematică există două baze de date internaţionale: una se numeşte «Zentralblatt» şi este administrată de Societatea Europeană de Matematică, iar cealaltă se numeşte «Mathematical Reviews» şi este administrată de Societatea Americană de Matematică. „Cele două baze de date reprezintă oglinda oricărui matematician“, explică el.

Regrete

Ads not by this site

Ads not by this site

Din păcate, mulţi dintre matematicienii de valoare ai României au preferat să plece în străinătate pentru a avea toate condiţiile ca să-şi atingă dezideratele. Este cel mai mare regret al profesorului Vasile Lupulescu, pentru că acum ar fi fost mult mai departe pe drumul cercetării. Însă, dacă ar fi plecat în străinătate, ar fi trebuit să-şi lase familia în ţară, iar acest sacrificiu i s-a părut prea mare, mai ales că cele două fiice aveau nevoie de sprijinul şi de prezenţa lui. 

Cea mai importantă pierdere rezultată din faptul că nu am plecat în străinătate este aceea că aş fi putut începe mult mai repede activitatea de cercetare şi aş fi avut acces la informaţie mult mai repede. În plus, dacă ne uităm cum s-a degradat viaţa în România, nu cred că ar necesita să mai dau o altă explicaţie“, încheie Vasile Lupulescu. 

Un pakistanez în Gorj

Profesorul Vasile Lupulescu şi-a făcut mulţi prieteni în Pakistan. Unul dintre aceştia este Choudary (Ciodri) Alla Ditta, un om de ştiinţă pakistanez care a lucrat prin mai multe ţări ale lumii. Acesta a venit în Gorj şi nu a mai plecat.  Şi-a construit o casă în satul Rugi, din comuna Turcineşti, unde îşi petrece o bună parte din an. I-a plăcut zona, dar, în special, oamenii de la care poate să cumpere produse sănătoase. „Ciodri şi-a făcut doctoratul în România în urmă cu aproximativ 35 de ani, după care a plecat în Mexic, pentru patru-cinci ani, iar apoi a predat timp de 20 de ani în SUA, la Universitatea de Stat din Washington, după care a revenit în Pakistan şi îşi desfăşoară activitatea la Şcoala Doctorală de Matematică din Lahore. M-a întrebat cum este zona din Gorj, iar eu i-am spus că e greu să-i explic şi că trebuie să vină să vadă. L-am avertizat că la noi este o vorbă: «Cine bea apă de la Gorj nu mai pleacă». Ceea ce s-a dovedit a fi adevărat. A vizitat zona montană a judeţului şi, la un moment dat, m-a întrebat dacă ştiu un loc de vânzare. A văzut mai multe zone şi cel mai mult i-a plăcut la Rugi, un sat vecincu cel în care m-am născut“, relatează Vasile Lupulescu. 

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite