Mai multe dosare de omor, de jafuri, de dispariţii devenite deja celebre, multe dintre ele finalizate cu ani grei de puşcărie, au cunoscut, de-a lungul ultimior ani, răstunări de situaţie incredibile. O serie de erori făcute de oamenii legii au dus la condamnarea, pe nedrept, a unor oameni care nu aveau nicio vină.

După ani în care şi-au căutat dreptatea, victimele acestor erori judiciare nu şi-au mai putut găsi, în schimb, viaţa liniştită de până să fie luaţi în vizor de anchetatori. În schimb, adevăraţii infractori fie au fost găsiţi după zeci de ani, fie niciodată. În cadrul campaniei „România infractorilor necunoscuţi”, vă prezetăm câteva dintre cele mai răsunătoare astfel de dosare, cu mărturiile exclusive ale victimelor .  
 

Cazul „Ţundrea” reprezintă cea mai mare eroare a justiţiei din România. Un om nevinovat a stat 12 ani în închisoare, pentru o crimă pe care nu a comis-o. În 6 iunie 1992, Mioara Gherasie (13 ani), din localitatea gorjeană Pojogeni, a fost găsită moartă pe malul unui pârâu. Minora avea capul spart cu o piatră, iar legiştii au constatat că fusese violată. Marcel Ţundrea, vecinul victimei, a fost arestat şitrimis în judecată, în urma anchetei care a fost condusă de procurorul Ion Diaconescu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Şi instanţele de judecată l-au găsit vinovat, iar Ţundrea a fost condamnat la 24 de ani de închisoare.

Ţundrea nu s-a dat bătut şi a continuat să trimită, din spatele gratiilor, memorii şi cereri de revizuire a dosarului său. 12 ani mai târziu, procurorul Emil Moţa află versiunea lui Ţundrea şi a dat curs uneia dintre cereri, prin care cerea să se efectueze testul AND, expertiză care nu era posibilă în România la momentul crimei. Astfel, în dosar se găseau anumite probe, printre care şi un tampon cu secreţii vaginale recoltate din trupul victimei. Acestea au fost trimise la Institutul de Medicină Legală din Bucureşti, care a constatat prezenţa a două tipuri de ADN, cel al minorei şi cel al violatorului. Celălalt tip de ADN descoperit nu a corespuns cu cel al lui Marcel Ţundrea şi, astfel, a fost descoperită una dintre cele mai mari erori judiciare din România. Ţundrea a fost eliberat în 2004, dar după trei ani a murit în urma unei afecţiuni pulmonare pe care ar fi căpătat-o în spatele gratiilor. 

O nouă crimă comisă de ucigaşul lăsat liber

Oamenii legii au extins investigaţiile şi au constatat că ADN-ul îi aparţine lui Gheorghe Avram, cel care fusese ultimul om care văzuse victima în viaţă şi se afla şi el în cercul de suspecţi. Cercetările au fost reluate, dar dosarul a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Avram a fost trimis în judecată în 2011, după aproape 20 de ani de la comiterea crimei. După un an, acesta a fost condamnat la 25 de ani din închisoare. 

Incompetenţa procurorului Ion Diaconescu, care a investigat crima din 1992, avea să coste încă o viaţă suprimată de criminalul Gheorghe Avram. În ianuarie 1995, a avut loc o altă crimă în Pojogeni. Mircea Călescu lucra la Bârseşti şi abia ce-şi luase salariul şi mai primise o sumă pentru a le-o da unor colege de serviciu. Avram a observat că acesta are bani, l-a aşteptat pe Călescu acasă şi l-a lovit cu parul în cap atât de puternic încât i l-a zdrobit. Ucigaşul a fost dat de gol de o bancnotă de 10 lei, pe care a fost identificată o serie care coincidea cu cea de pe banii furaţi. Avram a fost eliberat în 2009. În prezent, procurorul Ion Diaconescu se află la pensie şi are un venit lunar asigurat de stat de peste 10.000 de lei

„Mi-au cerut mereu să recunosc crima”

Un alt caz de eroare judiciară majoră s-a înregistrat tot în Gorj. Timp de nouă luni, Constantin Mornea, din satul Socu a fost suspect de crimă. A fost şi arestat preventiv în baza marturiilor a două femei, una dintre ele fiind concubina mortului, care au declarat ca l-au văzut lângă bărbatul căzut pe drum.

Nici până în prezent nu a fost găsită persoana vinovată de moartea vecinului său, Dan Cojocaru, de 40 de ani, înregistrată în noaptea de 2 spre 3 decembrie 2014. Victima a fost găsită în stradă, cu mai multe leziuni, existând indicii că a fost lovită de o maşină, oamenii legii făcând cercetări pentru ucidere din culpă. După numai câteva zile, două martore, care erau cunoscute cu viciul alcoolului, au răsturnat situaţia. 

Acestea au declarat că l-au văzut pe Constantin Mornea lângă victimă. Mai mult, concubina mortului a spus că Mornea era amantul ei, cu toate că era cu 20 de ani mai tânăr şi s-ar fi răzbunat pe victimă. Acesta a devenit principalul suspect, fiind şi arestat. Bărbatul şi-a susţinut nevinovăţia, a trecut şi testul poligraf, iar soţia lui a susţinut cu tărie că în noaptea cu princina a fost mereu cu ea acasă. După o săptămână de la arrest, Mornea a fost eliberat. Toamna trecută, Constantin Mornea a primit decizia Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care era anunţat că dosarul a fost clasat şi, astfel, a scăpat de toate acuzaţiile.

Acum, oamenii legii s-au întors la ipoteza iniţială, şi anume că bărbatul a fost victima unui accident ruter, dar şoferul a fugit de locul evenimentului. Nici până acum, Poliţia nu l-a găsit pe vinovat. „Mi-au cerut mereu să recunosc crima. Probele au fost două martore, care pentru o ţuică declară orice. Cred că motivul pentru care concubina m-a atacat a fost că nu i-am lăsat băutura de la pomană. Am lăsat-o la cineva ca să-i dea pentru şase săptămâni. Am auzit că mă înjura. Eu am cheltuit bani şi timp. Sper să plătească cineva. Eu am vrut să mă omor pe arestul poliţiei“, a spus Mornea. Cele două femei care au depus mărturile sunt judecate acum pentru mărturie mincinoasă.

Crima din Ruget, cazul „Ţundrea 2” 

Unul dintre dosarele de omor cu autor necunoscut care se află în arhiva Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj vizează o crimă produsă în vara lui 2010, în satul Rugetu, din comuna Roşia de Amaradia. Nicolae Ciuteanu (54 de ani), a fost găsit mort, într-un şanţ de lângă marginea drumului, nu departe de locuinţa sa, cu mai multe lovituri de cuţit. Un vecin, Gheorghe Albeanu, care avea atunci 70 de ani,  şi-a asumat fapta. A stat chiar şi o noapte în arest, împreună cu doi nepoţi. A doua zi, a fost lăsat liber, iar nepotul lui, Constantin Igeanu (18 ani), a fost arestat preventiv şi acuzat de crimă. Procurorul de caz este acelaşi care a făcut lumină în cazul Ţundrea şi a descoperit că acesta este nevinovat. Lucrurile au stat cu totul invers de astă dată. 
 

Constantin Igeanu a fost găsit vinovat de procurorul Moţa de comiterea crimei şi a fost trimis în judecată. În 2011, Tribunalul Gorj a decis condamnarea tânărului la 20 de ani de închisoare pentru omor. Sentinţa dură a magistraţilor gorjeni a fost, însă, contrazisă de Curtea de Apel din Craiova, care l-a achitat pe suspectul de omor şi a stabilit că nu acesta este autorul crimei. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în 2013, să menţină sentinţa instanţei din Craiova şi, astfel, Igeanu a scăpat de toate acuzaţiile, iar dosarul crimei a rămas cu autor necunoscut.

„Când am auzit sentinţa, mi s-au înmuiat picioarele“

După şase ani de la crimă, jurnaliştii „Adevărul” au mers în satul Rugetu pentru a constata care este atmosfera în localitatea în care a avut loc un omor şi nimeni nu a fost găsit vinovat. Am stat de vorbă cu personajele principale ale acestei întâmplări: Constantin Igeanu, acum în vârstă de 24 de ani, şi cu unchiul său, Gheorghe Albeanu (75 de ani). 

Igeanu susţine că nu l-a omorât pe vecinul său, care era mai tot timpul beat, şi că mereu şi-a susţinut nevinovăţia în faţa anchetatorilor:

Nu a fost prins nimeni pentru fapta respectivă. Am stat în arest timp de nouă luni şi jumătate. Eu le-am spus mereu adevărul, dar nu m-a crezut nimeni. Am fost trimis în judecată pentru omor. La Tribunalul Gorj am primit o condamnare de 20 de ani. Când am auzit sentinţa, mi s-au înmuiat picioarele. Am făcut recurs la Curtea de Apel Craiova, acelaşi lucru făcându-l şi Parchetul. Am fost achitat de instanţa din Craiova şi, apoi, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Victima consuma mereu alcool. S-a mai tăiat cu Albeanu. Nu era primul conflict între ei. S-au mai tăiat şi în trecut. Înainte l-a tăiat Albeanu pe Ciuteanu la mână“. 

Igeanu spune că a contat în trimiterea lui în judecată şi mărturia unui localnic cu care a avut un mic conflict: „În ziua respectivă, eu eram la cosit. Un martor, Nicolae Goşa, a spus mereu că eu sunt criminalul şi de asta am fost arestat. Cu câteva zile zile, i-am spus să o înveţe pe fata lui să vorbească, pentru că mă suna şi îmi vorbea urât“. Tânărul ne vorbeşte şi despre probele de la dosar, care au demonstrat nevinovăţia sa: „Cred că cel mai mult a contat proba ADN. Au fost găsite anumite probe sub unghiile victimei, care ar proveni de la posibilul criminal. Acolo s-a găsit şi un fir de păr. S-au luat depunerile subunghiulare de la persoana decedată şi s-a văzut că nu coincide cu tipul meu de ADN. În plus, în timp ce am fost reţinut pe 24 de ore, împreună cu alţi trei suspecţi, am fost înregistraţi mereu. Înregistrările cred că sunt şi acum la dosar. Eu nu am recunoscut niciodată această faptă“. 

„În sat spuneau că a scăpat criminalul”

În timpul detenţiei, Igeanu a fost ars cu ţigarea pe mână de către ceilalţi deţinuţi. După ce a fost eliberat, era privit cu alţi ochi de către localnici. „Eram marginalizat, după ce m-am eliberat, şi toţi mă priveau cu alţi ochi. Mulţi din sat spuneau că a scăpat puşcăriaşul sau criminalul“, ne spune tânărul. Acesta s-a judecat cu statul şi a reuşit să câştige despăgubiri de 67.000 de lei. 

„Criminalul e liber şi este în sat“

Pe Gheorghe Albeanu, care şi-a asumat fapta imediat după producerea sa, l-am găsit acasă. El spune, acum, că a fost învăţat de nepoţii lui şi că nu şi-a ucis vecinul: „Recunoscusem, pentru că aşa mă învăţaseră nepoţii, să nu-i bag pe ei, că eu sunt în vârstă. Eu am fost scos de sub urmărirea penală. Nu am făcut eu fapta aceea. Am stat doar o noapte în arest. A doua zi, mi-a dat drumul acasă. Igeanu şi cu nepotul celălalt, Ciobanu, m-au învăţat să spun. Eu am fost declarat nevinovat. I-am spus domnului Moţa (procurorul care s-a ocupat de caz – n.r.) că am făcut o greşeală“. Albeanu povesteşte că a fost bătut de Ciuteanu cu o zi înainte ca acesta să fie omorât. Bătrânul spune că agresorul, care puţin mai târziu a ajuns victimă, era beat. 

Albeanu ne mai relatează că era plin de sânge şi că a apelat la ajutorul nepotului său, pe care l-a găsit în cârciumă, iar tânărul s-ar fi dus să-i ceară socoteală: „Ciuteanu m-a bătut când m-am dus la el, pentru că eu cumpăram de la el iarbă de pe două pogoane. I-am avut pe toţi la muncă, la mine, dar Ciuteanu s-a îmbătat şi i-am spus să se ducă acasă. L-am găsit în cârciumă pe Igeanu, care era cu Ciobanu. După ce m-a bătut Ciuteanu, eu eram singur acasă şi l-am chemat pe Igeanu, că era un băiat bun. Venea, mă ajuta, îi dădeam bani împrumut şi mi-i aducea. L-am găsit în cârciumă şi i-am povestit ce s-a întâmplat. Eu eram plin de sânge. I-am spus să dea telefon la Salvare. Mi-a spus că se duc ei şi stau de vorbă cu el.

Eu nu am putut să merg cu ei şi să văd ce au stat de vorbă. Eu am auzit de la Goşa, că i-a văzut şi că i-a îndepărtat de acolo. Nu ştiu cum s-a desfăşurat totul, că nu am putut să plec de acasă. Dimineaţa, am vrut să scot certificat medico-legal. Pe urmă m-a sunat Igeanu şi mi-a spus: «Tataie, pe Dan (n.r. - Ciuteanu) l-a omorât az-noapte. Vezi ce declari să nu mă bagi pe mine la încurcături». (...) Am fost şi eu cu ei în arest, într-o cameră, dar mie mi-a dat drumul acasă şi l-a oprit pe el. Lui Igeanu i-a părut rău de mine când a văzut că sunt plin de sânge şi s-a dus peste Ciuteanu, la vale, dar nu i-a lăsat Goşa să se bată. Toată treaba s-a întâmplat noaptea. Eu nu am văzut. Cineva l-a omorât. Criminalul e liber şi este în sat, că nu venea altul să-l omoare. Eu nu sunt autorul“. 

„Dacă nu spui cum vrem noi, te ducem la Galaţi şi te terminăm” 

Gheorghe Hogaş (52 de ani) a trăit ani la rând un adevărat coşmar, după ce a fost bătut şi torturat psihic de poliţişti pentru a mărturisi un omor pe care nu l-a făcut. Coşmarul lui Hogaş a început în 1999, când a devenit suspectul principal în cazul uciderii Tasiţei Vârgolici (80 de ani), la care muncea ca zilier. Scenariul imaginat de anchetatori era acela că bărbatul ar fi sustras 30 de lei din poşeta bătrânei pentru a-i juca la Pronosport, iar când victima a încercat să-l oprească, ar fi înjunghiat-o cu un cuţit. Mai mulţi localnici ne-au declarat, însă, că Gheorghe Hogaş a fost găsit ţap ispăşitor pentru că poliţiştii nu au reuşit să îl identifice pe adevăratul ucigaş. 

„Au văzut că sunt mai slab din fire, mai necăjit şi m-au luat pe mine. M-au torturat să spun că eu am omorât-o pe bătrână. Mi-au spus: «Dacă nu spui cum vrem noi, te ducem la Galaţi şi te terminăm»”,

ne-a declarat Gheorghe Hogaş. Parchetul l-a scos iniţial de sub urmărire penală, întrucât nu erau suficiente probe, dar ancheta a continuat timp de opt ani, perioadă în care Hogaş era chemat la Poliţie aproape zilnic şi ameninţat pentru a lua crima asupra sa. Fiind suspectul de serviciu, Parchetul a luat decizia de a-l trimite în judecată. 

În urma unui proces de peste doi ani, Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au declarat nevinovat. Cei responsabili de umilirea şi torturarea bărbatului nu au fost traşi niciodată la răspundere. Nici după 17 ani de la uciderea Tasiţei Vârgolici, criminal nu a fost găsit. Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, Florin Oancea, ne-a precizat că poliţiştii continua cercetările şi în prezent pentru a-l identifica pe adevăratul autor al omorului.

Condamnat pe nedrept pentru un jaf pe care nu l-a comis

Una dintre cele mai mari nedreptăţi din justiţia gălăţeană a fost comisă împotriva lui Lucian Mocănel (20 de ani), un tânăr acuzat şi condamnat pentru comiterea unui jaf pe care nu-l făcuse. În 5 octombrie 009, o filială a BRD din Galaţi a fost jefuită de doi bărbaţi cu cagule. Indivizii au intrat în sediul băncii şi i-au ameninţat cu arma pe agentul de pază şi pe casierul unităţii. Cristian Dobre, directorul sucursalei, a declarat că în momentul incidentului, în sediul băncii, se aflau agentul de pază şi două funcţionare, iar sub ameninţarea armei una dintre angajate a deschis seiful. 

Cei doi bărbaţi au luat 155.000 de lei, după care au ieşit din bancă şi au dispărut. Oamenii legii au avut iniţial mai mulţi suspecţi. Cel care a ajuns în spatele gratiilor a fost Lucian Mocănel, iar bărbatul a susţinut, de la început, că nu e vinovat. Nimeni nu l-a crezut, iar tânărul a stat în arest preventiv aproape un an.

Picătura care a umplut paharul a fost condamnarea acestuia, în 2012, la şapte ani de închisoare pentru tâlhărie şi obligarea la restituirea celor 155.000 de lei furaţi de la sediul BRD. 

Abia după o analiză ADN s-a stabilit că sângele descoperit pe o geacă găsită în apropierea sediului BRD unde a avut loc jaful nu este al lui Mocănel, iar judecătorii Curţii de Apel Galaţi l-au achitat. Tânărul a dat statul român în judecată, iar instanţa a stabilit că Lucian Mocănel trebuie să primească 300.000 de lei drept daune morale pentru suferinţele şi umilinţele îndurate pe perioada anchetei, dar şi pentru că a fost încarcerat pe nedrept. Nici până astăzi oamenii legii nu au descoperit cine sunt adevăraţii autori ai jafului de la filiala BRD din Galaţi, iar cauza a fost înregistrată la Poliţie şi Parchet ca dosar cu autor necunoscut.

Părinţi umiliţi de autorităţi, după ce fiica le-a dispărut „ca-n filme”

De trei ani, o familie din Vaslui se luptă să afle ce s-a întâmplat cu fiica lor, dispărută în martie 2013, în timpul unei pauze, fiind luată de la şcoală cu maşina de medicul Octavian Marcu, chirurg la Spitalului din Bârlad, despre care s-a aflat, ulterior, că avea o idilă cu minora. Adriana Motaş avea 17 ani şi era elevă în clasa a X-a la Liceul „Al. Ioan Cuza” din Bârlad la momentul dispariţiei. Zeci de memorii, plângeri au fost formulate de familie către autorităţile sptatului, parchete locale, Parchetul General, Consiliul Superior al Magistraturi. Totul, însă, a fost în zadar, familia fiind nevoită să se mulţumească cu răspunsul: „Se fac cercetări”. 

La începutul lui mai 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Iaşi a dispus preluarea dosarului de la Vaslui. Disperaţi că nu mai primesc nicio veste, părinţii au înaintat un nou memoriu la PCA Iaşi, în august, fără a primi vreun răspuns.

Aflată la muncă în Italia, mama Adrianei a încercat să afle telefonic care este situaţia dosarului: „Am sunat pe telefonul fix al Parchetului şi mi s-a făcut legătura cu domnul procuror general. Mi-a comunicat că dacă este vorba despre un dosar de omor, atunci nu se află la ei şi să mă adresez Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi. Am încercat să explic că am primit acasă o înştiinţare prin care am fost informaţi că dosarul a ajuns la PCA Iaşi, iar atunci domnul procuror general mi-a spus că, şi dacă ar şti, nu mi-ar spune nimic, pentru că nu comunică nimic prin telefon”.

„Ni s-a reproşat că am şti că fata trăieşte”

Contactaţi de „Adevărul”, reprezentanţii PCA Iaşi au transmis că dosarul privind dispariţia Adrianei Motaş a fost restituit Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui încă de acum două luni. Familia Adrianei a insistat în memoriile înaintate autorităţilor, nemulţumiţi de tergiversarea cercetărilor. „Ni s-a reproşat că am şti că fata trăieşte şi chiar s-a insinuat că am fi primit bani de la aceasta. Ce părinte ar fi atât de nebun să ştie că îi trăieşte copilul, dar să meargă din uşă în uşă la instituţiile statului pentru a se afla adevarul? Se fac aproape patru ani de când nu mai ştim absolut nimic despre fiica noastră, patru ani de când ni se cere să aşteptăm, că se fac cercetări”, a declarat, Elena Motaş.

Declaraţii contradictorii

Dispariţia Adrianei Motaş a fost sesizată Poliţiei Bârlad pe 8 martie 2013, de mama sa, Elena Motaş. A soua zi, Octavian Marcu a depus o plângere la aceeaşi unitate de Poliţie, arătând că este şantajat de Motaş Adriana şi de prietenul ei, Ştefan Tofan, arătând că, pe 3 martie 2013, cei doi i-au solicitat 3.500 de lei ca să nu facă publică relaţia pe care medicul o avea cu minora. Trei luni, cercetările în cele două dosare au bătut pasul pe loc la Bârlad. În 20 mai 2013, poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor asupra Adrianei Motaş. Suspiciunile poliţiştilor au apărut după ce au constatat că medicul Marcu, audiat în cazul plângerii pentru şantaj, minţise în legătură cu relaţia pe care a avut-o cu Adriana Motaş. Chirurgul a negat că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, susţinând că o ajuta cu sume modice de bani pentru a-şi cumpăra rechizite, fata fiind o elevă cu rezultate bune la învăţătură. 

De cealaltă parte, martorii audiaţi le-au spus poliţiştilor că relaţia amoroasă dintre doctor şi adolescenta de 16 ani era de notorietate. Supus testării poligrafice, dotorul Marcu a picat testarea la întrebarea referitoare la omor, constatându-se că a avut comportament simulat. Ulterior, a revenit asupra tuturor declaraţiilor, spunând că a fabulat şi nimic din ceea ce a afirmat nu este adevărat, motivând că este labil psihic. Deşi iniţial, indicau pe doctorul Marcu drept principal suspect, la un an de la dispariţia fetei, procurorii din Vaslui au dispus clasarea dosarului, motivând că sunt indicii că minora ar fi în viaţă. Convinşi fiind că fiica lor a fost omorâtă, părinţii fetei au făcut plângere împotriva soluţiei. Pe 7 iulie 2014, Tribunalul Vaslui a dispus refacerea anchetei, arătând că procurorii nu au venit cu nicio probă concretă prin care să arate că fata dispărută este în viaţă.