Lojile masonice din Bucureştiul domniei Regelui Carol I erau dominate de evrei

Loja „Egalitatea“, aflată în obedienţa Marelui Orient al Franţei, a avut o mare importanţă în Bucureşti, în perioada domniei lui Carol I.

A fost înfiinţată la 10 martie 1871, în rit francez şi Memphis. În toamna aceluiaşi an, a fost ales primul venerabil al Lojii, Bernhard Marcus, comerciant din Bucureşti. Instalarea oficială a acestei loji a avut loc la 31 martie 1872. În toamna aceluiaşi an, Loja „Egalitatea“ număra 22 de membri, iar în anul 1875 ajunsese la 39 de membri. Loja cuprindea atât români, cât şi evrei.

„Loja „Egalitatea" a participat la activitatea umanitară specific masonică din acel timp. Astfel, în martie 1875 s-a constituit un comitet masonic pentru ajutorarea bucureştenilor afectaţi de inundaţii. El avea ca preşedinte pe Carol Davila (...). Dintr-un proces-verbal din 6 martie 1875 reiese că patru loji masonice au efectuat o chetă în legătură cu inundaţiile: s-au strâns 1.000 lei din partea lojii „Înţelepţii din Heliopolis", 1.000 lei din partea lojii „Fraternitatea", 500 lei din partea lojii „Egalitatea" şi 300 lei din partea lojii «Armonia»“, menţionează istoricul Mihai Sorin Rădulescu în studiul „Loji masonice bucureştene din perioada domniei lui Carol I“. 

Cine erau membrii Lojii

Cel mai cunoscut membru al acestei loji a fost filologul Moses Gaster, fiul francmasonului A.E.Gaster. 

Cei mai mulţi membri erau comercianţi, dar întâlnim şi un bancher, un ofiţer, precum şi Benjamin Franklin Peixotto, consul general al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti şi Adolf Stern, doctor în drept, secretar al Consulatului General al Statelor Unite ale Americii.

Instrucţiunile primite din partea Marelui Orient al Franţei

Loja „Egalitatea" a primit următoarele instrucţiuni din partea Marelui Orient al Franţei: „Francmasoneria e ştiinţa vieţii morale, intelectuale şi fizice. Ea are ca scop binefacerea, studiul moralei universale şi practica tuturor virtuţilor. Are drept bază existenţa lui Dumnezeu, imortalitatea sufletului şi amorul omenirii. Credinţele religioase şi simpatiile politice ale fiecăruia sunt respectate. Travaliul e una din principalele datorii ce francmasoneria recomandă fiecăruia în proporţiune cu facultăţile sale. Pasiunile rele trebuiesc să tacă în inima masonilor. Deviza francmasonilor e Libertate, Egalitate, Fraternitate. Masonii de orice grad sunt fraţi şi perfectamente egali. Funcţiunile în atelieruri sunt elective şi temporale. Masonii trebuiesc să aibă: 1. etatea de 21 ani împliniţi sau să fie fii de masoni, (al) 2-lea să fie de reputaţie şi more nereproşabile, (al) 3-lea să aibă o ocupaţiune onorabilă, (al) 4-lea să posede destulă instrucţiune pentru a înţelege şi aprecia verităţile masonice, (al) 5-lea nimeni nu poate fi admis decât în urma unei anchete prealabile, favorabile, (al) 6-lea candidatul varsă o dată pentru totdeauna 10 galbeni şi câte 2 lei pe lună, plus partea ce i se va cuveni la banchetele masonice ce s-ar face. Masonii iau angajamentul de a se conforma Constituţiunii, Regulamentului şi Statutelor rezumate mai sus şi care se vor mai face de lege şi a fi exacţi la adunările masonice pe cât ocupaţiunile le vor permite"

Evreii formau majoritatea în mai multe loji

În anul 1879, loja „Egalitatea" a trecut în obedienţa Marelui Orient al României, ca urmare a înfiinţării acestuia. Istoricul Mihai Sorin Rădulescu constată prezenţa unui număr mare de evrei şi alte loji care îşi desfăşurau activitatea în Bucureşti, cum ar fi „Progresul" şi „Munca“.

„Se pune, desigur, întrebarea care a fost însemnătatea lojilor respective, care a fost conţinutul concret al activităţii lor, în afara ritualurilor specific masonice. Cu privire la aceste probleme, arhivele sunt foarte discrete. Se poate presupune - aşa cum prevăd statutele ordinului - că scopul acestor loji a fost unul de întrajutorare şi solidarizare a membrilor lor. Perioada domniei lui Carol I a înregistrat un avânt deosebit al mişcării francmasonice, în legătură directă cu procesul de rapidă occidentalizare pe care l-a cunoscut societatea românească, în păturile ei superioare. Se poate aprecia că francmasoneria a reprezentat un factor de integrare internaţională într-un timp când acest fenomen se petrecea firesc şi cu autenticitate“, mai arată Mihai Sorin Rădulescu.