FOTO Satul cu trei familii şi cu o biserică din lemn veche de peste 250 de ani. Oamenii trăiesc într-un adevărat paradis natural

Gheorghe Sinescu trăieşte de peste 20 de ani în satul Boia

În satul Boia, din comuna Jupâneşti, aflat peste apa râului Gilort, mai trăiesc trei familii. În total, şapte suflete, dintre care două bătrâne trecute de vârsta de 80 de ani, îşi mai duc existenţa în acest loc binecuvântat de natură, unde este o linişte deplină.

Satul Boia se află la liziera unei păduri, în desişul căreia se află ascunsă o bisericuţă din lemn, declarată monument istoric, construită în anul 1740, unde legenda locului spune că a oprit să ia paşte revoluţionarul Tudor Vladimirescu în anul 1821. 

Boia se afla peste râul Gilort. Din şoseaua principală din satul Vidin se desprinde, în dreapta, un drum îngust, dar asfaltat. După ce se trece podul construit în urmă cu doi ani peste râul Gilort, drumul începe să urce, iar comuna rămâne unde jos. După aproximativ o jumătate de kilometru se pot câteva căsuţele, unele abandonate, dar cele mai multe locuite. Cei care au trăit aici şi au plecat şi-au demolat casele pentru a avea materiale de construcţie. Cei mai mulţi s-au mutat în satul învecinat, Vidin, iar alţii au plecat în lumea întreaga. 

Până în urmă cu doi ani, în Boia se putea ajunge doar pe o punte peste apa Gilortului, care iarna îngheţa şi se umplea de zăpadă.

 Accesul cu autovehiculele era practic imposibil. Viaţa oamenilor de aici era foarte dificilă. Acum, drumul pietruit şi podul peste Gilort le uşurează mult accesul oamenilor la locuinţe şi proprietăţi. 

„Aici este linişte şi aer curat“

La marginea satului îl întâlnim pe Gheorghe Sinescu, în vârstă de 57 de ani, care se afla la păscut cu o vacă şi cu un viţel. „Stau aici de 20 de ani. Locuiam în oraşul Târgu Cărbuneşti şi lucram la o unitate de foraje. Stăteam la bloc. Unitatea s-a închis şi am vândut apartamentul, după care m-am mutat aici, care este satul natal al soţiei. M-am mutat aici pentru că la bloc erau costuri foarte mari. Aici este linişte şi aer curat. Nu mă deranjează nimeni. Îmi place aici. Dacă ne este dor vorbărie, ieşim la asfalt, dar nu prea e timp de asta“, ne spune bărbatul.

Acesta ne enumără cele şapte suflete care trăiesc în Boia: Iulian şi Elisabeta Vlăduţoiu, Ioana Negoiţă, de 84 de ani, el şi soţia sa, fiul său aflat la liceu şi soacra sa. „Copilul va pleca, după ce va termina liceul. De ce să stea aici. Să moară de foame lângă mine. Se va duce la fratele lui“, ne spune localnicul. 

„Vor dispărea toate casele!“

Gheorghe Sinescu se ocupă acum cu muncile agricole şi creşterea animalelor. Familia lui mai este ajutată cu bani de către fiul cel mare aflat la muncă în Anglia. „Nu vând produsele. Laptele şi tot ce obţinem sunt pentru nevoile familiei“, ne precizează bărbatul. 

Gheorghe Sinescu ne spune şi ce s-a întâmplat cu satul şi ce viitor va avea:

Cei din satul Vidin care este jos, la asfalt, au stat aici, în deal. S-au tras acolo din cauză că accesul era dificil. Vor dispărea toate casele“. 

„Nu o să mai vină în veci în acest loc“

Soţia lui Gheorghe Sinescu are 43 de ani. Femeia se ocupă de gospodărie şi nu lucrează. Îi mai ajută cu bani copilul plecat la muncă în Anglia. Femeia ne povesteşte că s-a născut în Boia, dar atunci erau mai mulţi copii pe uliţă: „Erau mai multe case şi mai mulţi copii. Noi nu am plecat pentru că cei bătrâni nu au vrut şi au considerat că este mai bine aici şi e o zonă cu aer curat. Mulţi s-au ferit să vină în zonă pentru că nu este apă. Noi duceam covoarele să le spălăm la râul Gilort cu săpunul de casă. Am mai făcut câteva ceva şi la casă şi am mai făcut o căsuţă cu două camere, dar ne-a părut rău, pentru că nu avem cui să lăsăm totul. Copiii nu vor mai veni să stea aici. Copilul cel mare munceşte în Anglia de mai mulţi ani şi nu o să mai vină în veci în acest loc“.  

Femeia ne spune că zona este foarte frumoasă, doar iarna fiind mai greu:

„Acum este mai bine, pentru că drumul s-a pietruit şi s-a construit drumul. Este frumos. Nu ne deranjează nimeni aici. Este mai dificil iarna“. 

„Cred că vor apărea vile“

Elisabeta Vlăduţoiu este născută în Braşov, dar viaţa a adus-o în acest loc. Vorbeşte cu noi din spatele gardului, de la o distanţă de 10-12 metri, pentru că nu prea avea chef de oaspeţi. „Este linişte şi avem o viaţă frumoasă. Cea mai mare problemă era lipsa apei, dar cei de la primărie au făcut recent un puţ şi s-a rezolvat“, ne spune femeia. A locuit într-o casă naţionalizată din centrul municipiului Târgu Jiu, după care a stat la bloc. Nu i-a plăcut viaţa de la oraş, iar în urmă cu peste 30 de ani s-a mutat cu soţul în Boia. Elisabeta Vlăduţoiu este optimistă şi crede că satul se va dezvolta: „În satul acesta cred că vor apărea vile şi case de vacanţă, pentru că peisajele sunt extraordinare, iar aerul este curat“. 

Conducerea Primăriei vrea să restaureze biserica din lemn

Primarul comunei Jupâneşti, Petre Guşiţă, a spus că intenţionează să preia biserica din lemn de la Protoeria Târgu Cărbuneşti, pentru a o restaura:

„Intenţia mea este de a dezvolta zona, pentru că are un potenţial turistic, atât prin aşezare, dar şi prin prezenţa bisericii din lemn, acolo unde Tudor Vladimirescu a luat paştele în anul 1821, când deja se pregătea de Revoluţie. Tot în apropierea bisericii se află o vale care ascunde vestigii din epoca bronzului. Ne gândim să preluăm biserica şi am discutat deja acest lucru, urmând partea de solicitări oficiale. S-a dorit mutarea ei la Horezu, dar ne-am opus, pentru că are o anumită istorie legată de această zonă“.