De ce au fost drumurile romane din Dacia principalul element de propagare a ideilor, culturii şi civilizaţiei imperiului

Drumurile romane au constituit unul diuntre elementele de bază ale civilizaţiei romane. Interesant este că tehnica de construcţie folosită le făcea foarte durabile.

Luigi Ferdinand de Marsigli, italian la orgine, dar care a activat ca ofiţer de geniu în armata Imperiului Austriac, a făcut o călătorie în Oltenia, unde a investigat oraşe, castre, inscripţii şi drumuri romane. Dar cel mai laborios studiu a apărut în anul 1942 în lucrarea „Oltenia romană“.

„Păstrate încă în universul mental al epocii noastre sub denumirile de «calea lui Traian», «drumul lui Traian», «Troianul», «drumul din piatră» sau «calea pietroasă», reţeaua rutieră reprezintă unul dintre elementele definitorii şi durabile ale civilizaţiei romane. Reţeaua rutieră romană a avut o funcţionalitate diversă servind la propagarea ideilor, culturii şi civilizaţiei romane. După cum reiese din mai multe scene ale Columnei lui Traian, romanii au început să construiască drumuri şi poduri încă din perioada războaielor de cucerire a Daciei, pe care, ulterior, le-au dezvoltat pe scară largă. O dată cu cucerirea romană, în Dacia, începe să se dezvolte o reţea de drumuri care va fi racordată la marele angrenaj al sistemelor de circulaţie ale Imperiului“, arată istoricul Dumitru Hortopan în studiul „Consideraţii privind reţeaua rutieră romană din Dacia meridională în secolele II-II p. Chr“. 

Reţeaua de drumuri romane 

Pentru Dacia meridională, cel mai important itinerar este «Tabula Peutingeriana», o copie medievală a unei hărţi antice. În «Tabula Peutingeriana» sunt menţionate două drumuri principale: Drobeta - Romula (n.r. - oraş roman aflat astăzi în zona comunei Dobrosloveni, judeţul Olt) şi Romula - Caput Stenarum (n.r. - în apropierea localităţii Boiţa, din judeţul Sibiu). Primul drum lega două importante centre urbane ale Daciei romane şi străbătea pe lăţime Oltenia de astăzi, nu a fost detectat arheologic pe teren. „Din cele cinci localităţi menţionate în  «Tabula Peutingeriana» doar două au fost identificate cu siguranţă, Drobeta şi Romula. În stadiul actual al cercetărilorşi în lipsa unor investigaţii arheologice concrete, traseul său nu poate fi jalonat decât ipotetic. (...) La Romula se realiza joncţiunea cu drumurile romane care veneau de la Sucidava şi de pe Valea Oltului de la Islaz. De la Romula, drumul urca pe Olt trecând prin Acidava - Rusidava - Pons Aluti - Buridava - Castra Traiana - Arutela - Pons Vetus - Caput Stenarum“, mai menţionează Dumitru Hortopan. 

Un alt drum principal este cel care pleca de la Sucidava. Acesta este cunoscut prin investigaţii arheologice. (...) Lăţimea drumui era de şase metri. De asemenea, drumul care ieşea prin poarta de sud a Sucidavei şi ocolea spre vest către aşezarea rurală de la Orlea, era construit din mai multe straturi de pietriş, iar la margini trotuare din piatră şi cărămidă. 

Un alt drum principal era cel care pornea de la Islaz şi urma malul drept al Oltului. Acesta avea o lăţime de 5,6 metri şi stratul de pietriş avea o grosime de o jumătate de metru, suprapus peste un strat de pământ bătătorit. Drumul era bombat la mijloc pentru drenarea apelor şi avea trotuare construite din 3-4 rânduri de cărămizi. În anumite zone, drumul era pavat cu blocuri de piatră. În Defileul Oltului, drumul a fost săpat în stâncă şi au fost constatate de arheologi lucrări de lărgire a acestuia. Pe drumul de pe Valea Oltului au fost descoperiţi trei stâlpi  militari, care demonstrează importanţa acestei rute. 

Un alt drum care nu a fost menţionat în itinerariu unea Drobeta cu Ulpia Traiana, trecând pe actualul teritoriu al judeţului Gorj şi ajungea, apoi, la castrul roman de la Bumbeşti Jiu, după care continua prin pasul Vulcan şi trecea prin Haţeg, iar punctul final era Sarmizegetusa.

„Un alt drum important mergea pe valea Jiului. Probabil, pornea de pe malul Dunării din zona nde vărsare a râului, urcând pe la Pelendava, Răcari şi ajungea tot la Bumbeşti Jiu“, arată Dumitru Hortopan. Drumul Sucidava-Romula este cunoscut arheologic. Acestea avea o lăţime de şase metri şi a suferit anumire refaceri. 

Un alt drum important, care constituia calea de legătură dintre Muntenia şi Dacia intracarpatică, pornea de la Dunăre şi ajungea la Cumidava, lângă oraşul Râşnov de astăzi. 

Pe aceste drumuri au circula oameni şi alături cu ei  limba latină

Reţeaua rutieră din Dacia meridională, ca de altfel din întreaga Dacie romană, a fost concepută în mare parte din timpul războaielor dacice ale lui Traian, ulterior completată şi consolidată de urmaşii săi.

Paza şi întreţinerea drumurilor erau încredinţate trupelor militare cantonate în castrele situate pe traseul acestiora. (...) Drumurile au instituit expansiunea economică politică şi culturală a Imperiului, au creat dialogul neîntrerupt dintre Capitală şi Provincie, dintre urban şi rural. Drumurile au articulat oraşele şi aşezările rurale mai mult sau mai puţin îndepărtate, au facilitat deschiderea spre alte lumi şi schimbul la mare distanţă. (...) Pe aceste drumuri au circulat oameni şi împreună cu ei limba latină, principalul instrument al procesului de romanizare. 

menţionează istoricul Dumitru Hortopan.