Cum au murit marii domnitori români - asasinate celebre sau trădări. Moartea lui Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul a sfâşiat de durere tot poporul

Unii dintre cei mai mari domnitori români au murit într-un mod brutal, fiind asasinaţi în urma unor trădări din partea unor apropiaţi. Cele mai cunoscute asasinate sunt cele ale lui Mihai Viteazu sau Vlad Ţepeş.

Mircea cel Bătrân (n.1355 - d.31ianuarie 1418) a fost voievod al Ţării Româneşti în două perioade: între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395 şi între ianuarie 1397-31 ianuarie 1418. A a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386. 

„Principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, aşa a fost caracterizat Mircea cel Bătrân de către istoricul german Leunclavius. A avut o domnie lungă, de 32 de ani. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înţelepte pe care le-a luat. A fost un adevărat creştin, lăsând în urma sa mai multe lăcaşe de cult. Mircea a fost un strălucit diplomat, atât în relaţiile cu Ungaria şi Polonia, cât şi cu Imperiul Otoman. Mircea cel Bătrân este o figură proeminentă a luptei creştinilor din Balcani, după de a reuşit să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării.

O mare armată otomană a invadat Ţara Românească la începutul anului 1417 şi a reuşit să ocupe teritoriul Dobrogei. Mircea cel Bătrân a fost nevoit să accepte să plătească un tribut Porţii Otomane. Tot în această perioadăm, turcii au ocupat cetăţile Turnu şi Giurgiu, puncte strategice. Pentru a evita un atac mai puternic, Mircea a semnat, spre sfârşitul domniei (1415 sau 1417), un tratat de pace cu Imperiul Otoman, prin care a recunoscut libertatea Valahiei, în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur.

Mircea cel Bătrân a încetat din viaţă la 31 ianuarie 1418 din cauze naturale. Este înmormântat la ctitoria sa de la Cozia la data de 4 februarie acelaşi an. La domnie a urmat fiul său Mihail I.

Asasinarea lui Vlad Ţepeş

Vlad Ţepeş - Dracula a fost domnitor al Ţării Româneşti în trei rânduri: 1448, 1456-1462 si 1476. Este, poate, cel mai cunoscut domnitor peste hotarele ţării. Numele lui a ajuns subiect al povestirilor de groază încă din timpul vieţii sale. La sfârşitul secolului al XIX-lea, popularitatea lui a fost reînviată prin romanul lui Bram Stoker, iar astăzi datorăm filmelor cu Dracula asocierea dintre acest personaj şi România. Turcii îl numeau Ţepeş, din cauza pedepsei sale preferate, trasul în ţeapă. 

Vlad Ţepeş a murit într-un mod brutal, fiind asasinat. Există mai multe versiuni despre moartea domnitorului. Potrivit uneia dintre acestea, armatele reunite ale Munteniei şi Moldovei, conduse de Ţepeş, erau pe punctul de a învinge oştile turceşti, dar Vlad a fost asasinat, la sfârşitul lunii decembrie 1476, de oamenii unuia dintre boierii săi, Basarab cel bătrân Laiotă, chiar pe dealul de unde îşi conducea trupele. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş. Nu se ştie cu exactitate unde este înmormântat. 

Ştefan cel Mare, operat bărbieri

Ştefan cel Mare a domnit, în Moldova, între 1457 şi 1504. A purtat numeroase bătălii cu turcii, iar triumful lui a fost privit ca o reuşită a creştinătăţii împotriva păgânilor. Este considerat un apărător al creştinătăţii. S-a adaptat împrejurărilor şi a ştiut  când să folosească sabia şi când arma diplomaţiei. 

În anul 1462, la primul asediu al Chiliei, Ştefan cel Mare a fost rănit la picior de un glonte genovez. Rana nu s-a închis cum trebuie nici după patru decenii. În ciuda faptului că în anul 1502 a fost tratat de un cunoscut medic veneţian. domnitorul continua să şchiopăteze. În vara anului 1504, după ce a fost consultat de trei medici, se ia hotărărea înroşirii cu cu fier roşu a rănii. Operaţia efectuată de bărbieri, care în evul mediu îndeplineau rolul de chirurgi, nu a avut niciun efect. Situaţia se agravează şi pentru că domnitorul suferea de gută, astfel încât la 2 iulie 1504, la vârsta de 70 de ani, s-a stins din viaţă. „Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui céle vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după acéia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nici odinioară, şi décii preste vară au fostu ploi gréle şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut.Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara”, arată Girgore Ureche în „Letopiseţul ţării Moldovei, de când s-au descălecat ţara”. 

Cel mai cunoscut asasinat

Mihai Viteazul (n. 1558, Oraşul de Floci ? – d. 9 august 1601, câmpia de lângă Turda, judeţul Cluj) a fost un boier muntean, ban al Craiovei, domn al Munteniei, Moldovei şi Transilvaniei.

Asasinatul împotriva lui Mihai Viteazu este cel mai cuoscut din istoria României. Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care acceptă să-l susţină. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău, din 3 august 1601, voievodul îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Ţara Românească şi a reuşit să-l îndepărteze de la conducere pe Simion Movilă. Perspectiva unei noi uniri a teritorilor româneşti se prefigurează din ce în ce mai puternic, situaţie care nu era pe placul împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său, se pune la cale suprimarea domnitorului român.

Astfel, la 9/10 august 1601, la trei kilometri de Turda, Mihai Viteazul a fost ucis de generalul Gheorghe Basta. Capul lui Mihai Viteazu a fost luat de unul dintre căpitanii domnitorului şi înmormântat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte. Pe lespedea de piatră de la mormânt există următoarea inscripţie: «Aici zace cinstitul şi răposatul capu al creştinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi Moldovei». 

Otrăvirea lui Matei Corvin 

Matei Corvin s-a născut pe 24 februarie 1443 în Cluj-Napoca, fiind al doilea fiu al lui Iancu Corvin de Hunedoara. După moartea tatălui său, pe 24 ianuarie 1458, Matia Corvin a fost aclamat de peste 15.000 de oameni în calitate de rege al Ungariei. „Matia a fost apreciat drept unul dintre cei mai mari regi pe care i-a avut Ungaria de-a lungul timpului, dar el nu este simbolul unei singure naţiuni sau etnii. Preţuit de germanii clujeni în mijlocul cărora s-a născut şi de toţi germanii (saşii) ardeleni fiindcă le-a recunoscut organizarea politico-administrativă superioară numită Universitas Saxonum (“Universitatea saşilor”), el este deopotrivă revendicat şi de români, prin originea pe linie paternă, prin mândria de a se considera, ca şi românii, urmaşul romanilor. El a fost şi un european, prin efortul de apărare a Creştinătăţii, prin ideile sale umaniste, prin preţuirea culturii, prin întemeierea bibliotecii vestite numite «Corvina» sau «Corviniana»“, a menţionat în Historia rectorul Universităţii Babes Bolyai, academicianul Ioan-Aurel Pop.

Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei şi domnia sa a fost una dintre cele mai strălucite. Marea nobilime maghiară a uneltit mereu pentru a-l detrona şi, conform unei legende, ar fi reuşit să-şi pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soţia regelui. Matei Corvin era tratatat de reumatism de medicul reginei şi acesta i-ar fi administrat plumb sub formă de tratament. Regele ar fi murit încet, prin otrăvire, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani. Oficial, Matei corvin a murit la 6 aprilie 1490, la Viena, după un banchet în timpul căruia i s-a făcut rău.

Moartea lui Cuza din exil 

Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi Romaniei (1862-1866). Sub conducerea lui s-au dezvoltat domeniile economic, social, politic şi cultural. A fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie al Ţării Româneşti, realizându-se astfel unirea celor două provincii.Alexandru Ioan Cuza a obţinut recunoaşterea unirii pe plan extern şi a numit un singur guvern. De asemenea, a stabilit noua capitală la Bucureşti. 

Cuza a fost forţat să abdice de către boierii conservatori şi burghezi la 11 februarie 1866. A fost expulzat şi s-a retras in Germania, unde a încetat din viaţă în anul 1873, la Heidelberg. A fost înmormântat la moşia sa de la Ruginoasa, în apropiere de Iaşi şi, ulterior, a fost reînhumat la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Carol I a murit în castelul Peleş

Carol I (1839-1914) s-a nascut la Sigmaringen pe 20 aprilie şi a fost al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen şi al soţiei sale, Josefina. La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucureşti la data de 10 mai 1866 şi a fost întâmpinat de români cu multă speranţă pentur o viaţă mai bună. Carol I a pus bazele unor profunde schimbări în România care încă se afla sub suzeranitate turcă. Carol I a avut un rol esenţial în proclamarea Independenţei României de pe data de 9 Mai 1877. 

 În cei 48 de ani de domnie, cea mai lungă din ţara noastră, Carol a reuşit să pună bazele unor schimbări majore în viaţa statului român. Cultura şi viaţa economico-socială au cunoscut un avânt nemaiîntâlnit. 
 

Regele Carol I a încetat din viaţă la vârsta de 75 de ani şi a fost înmormântat la Curtea de Argeş, în Biserica Episcopală. „În zorii zilei de sâmbătă, 27 septembrie, regele s-a simţit rău. A fost chemat doctorul, dar până să sosească, regele Carol murise în castelul Peleş, opera sa de o viaţă pe care îl iubea atât. Trupul neînsufleţit al regelui defunct, pe un afet de tun părăseşte Peleşul. E marţi. Vreme rea, ninsoare şi ploaie, vânt şi frig. Cortegiul îl însoţeşte pînă la gara Sinaia. Va fi adus la Bucureşti marţi, pentru slujba religioasă ortodoxă. O altă catolică, s-a facut numai pentru familie şi apropiaţi. O mare de oameni umple străazile centrale ale oraşului.De la gara Băneasa mulţimea însoţeşte îndurerată cortegiul. Pe catafalc chipiul pe care regele îl purtase în 1866, ca tînăr căpitan, când venise în ţară. La Palat trupul este expus două zile. Tot Bucureştiul, lume din provincie, trec prin faţa trupului neinsufleţit“, notează Stelian Tănase.