Cum îşi transportau ţăranii odinioară merindele. Secretele traistei croite din lână de capră

Cum îşi transportau ţăranii odinioară merindele. Secretele traistei croite din lână de capră

Toate populaţiile globului stăpânesc, din vremuri străvechi, unele tehnici simple pentru transportarea obiectelor - pe cap, în mâini, pe umăr sau pe spate - cu diferite obiecte.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Ca să transporte direct greutăţi (produse agricole şi alimentare), oamenii de pe tot cuprinsul României au recurs, în primul rînd, la coşuri împletite, de regulă din nuiele de alun, de salcie sau din papură. Felurite ca formă şi prevăzute cu o toartă de prindere, coşurile mai mici au fost purtater pretudindeni în mână atâît de câtre bărbaţi, cât şi de către femei. Bărbaţii le mai duceau şi pe capătul unuii băţ, care se sprijinea de umăr“, arată Gheorghe Iordache, în lucrarea „Moalităţi tradiţionale de transportare a greutăţilor pe spate, pe uimăr şi în mâini pe teritoriul României“.

De asemenea, coşurile mari erau prevăzute cu două toarte şi erau transportate de două persoane. Asemenea coşuri se foloseau la căratul recoltei sau a gunoiului de grajd şi erau denumite în Oltenia târne.

În regiunea muntoasă din Caraş Severin, dar şi în Alba eraufolosite coşuri cu două curele care se purtau pe spate. Aveau forma de trunchi de con cu gura mai largă şi erau denumite corfă sau brente. 

Desagii

Aproape pe tot cuprinsul ţării, oamenii au recurs la desagi, pentru a transporta diferite produse.
„În desagii aşezaţi pe umăr se puteau duce greutăţi mari, pe distanţe apreciabile. În consecinţă, cu deosebire pentru bărbaţii şi femeile din zonele muntoase şi deluroase, ei au reprezentat piesele de căpetenie în care erau purtate felurite produse. În zonele respective, tradiţia întrebuinţării desagilor se menţine încă în floare. Cu o intensitate ceva mai redusă, desagii s-au utilizat şi în regiunile de câmpie ale ţării“,
arată Gheorghe Iordache.

Desagii erau făcuţi din lână şi erau de diferite feluri: de câmp, de oraş, de cărat brânză, de dus la nuntă, de lân sau de fân. Erau folosiţi la căratul recoltei, al produselor lactate de la stână, al lutului etc. 
 

Sacii şi burdufurile

Sacii au fost răspândiţi pe tot teritoriul României. Cu ei se cărau cerealele sau alte produse. Se legau la gură şi se cărau pe umăr sau pe spate. Pentru prepararea depozitarea , prepararea caşului sau depozitarea lui se întrebuinţau burdufuri sau foale se care purtau pe umăr sau în desagi. Erau confecţionate din piele de oaie sau de capră. 
 

Traista

Traista sau straiţa, cum mai era denumită în unele zone, era de obicei agăţată de extremitatea unui băţ. Când se parcurgeau distanţe mai lungi, traista se purta pe spate. Se mai purta de-a curmezişul şi se sprijinea peste şold, în mână sau agăţată de umăr. În traistă se duceau merindele şi unele produse agricole spre casă.

Tot în traiste îşi strângeau copiii darurile când mergeau la urături de sărbători. În unele zone, în traiste erau transportaţi chiar copiii. Traistele erau confecţionate din lână, cânepă, in sau păr de capră. De asemenea, poalele unor piese de port erau folosite pentru transportarea unor produse  alimentare de la câmp spre casă. 
 

Cobiliţa 

În multe zone din ţară, cobiliţa era un obiect de bază folosit la transportarea produselor. Era realizat din lemn de fag sau de salcâm. Avea până la doi metri lungime. Cu cobiliţa se transporta cu precădere apă, oale cu mâncare la locurile de muncă, traistele cu fructe, coşurile cu produsele agricole sau îmbrăcămintea. Se folosea în special în zonele de câmpie din sudul şi estul ţării.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările