Cum se fereau odinioară ţăranii de boli şi de forţe malefice. Fiecare casă avea un şarpe protector care nu trebuia omorât

Unele dintre ritualuri se păstreayă şi astăzi

Ţăranii de altădată din satele judeţului Gorj aveau un întreg univers de ritualuri pentru a se feri de boli. Unele dintre obiceiuri se păstrează chiar şi astăzi.

Totul începea cu casa, care trebuia să fie un spaţiu protejat de divinitate. Chiar de la construcţie, proprietarul aplica diferite obiceiuri pentru ca toţi cei ai familiei să fie feriţi de rele. 

Când casa era şi acoperită se făcea adălmaşul, masa, cu meseriaşii, prilej de mulţumire şi de urare de bine. După ce casa era pregătită de locuit se chema preotul, care făcea slujbă, sfeştania, stropindu-se camerele cu apă sfinţită. "Se punea o masă pentru rudele apropiate şi vecini, care se ospătau şi urau de bine şi spornicie în noua casă. Altă petrecere restrânsă era făcută la praznicul casei, stabilit la cununia de la biserică, din ziua nunţii. Sfântul, care patronează praznicul, era considerat protectorul casei, de aceea se urmau şi rânduielile bisericeşti", arată etnologul gorjean Alexandru Doru Şerban, în volumul "Din Gorj - articole, studii, cercetări".

La Sfântul Andrei ori la Sfântul Nicolae la fereastra camerei de locuit se puneau în sticluţe cu apă, ramuri de măr, păr ş.a. La căldura din casă şi lumina din fereastră acestea înmugureau şi chiar înfloreau până la Anul Nou, când erau folosite de copii la sorcovit.

Şarpele protector al familiei

Era credinţa că fiecare casă avea un şarpe, care se ascundea în temelie şi care era considerat protector al casei şi al familiei.

„Unde e şarpe, e noroc în casă, îi merge bine şi nici un rău, nici un farmec nu se apropie!”, era o vorbă străveche. Din acest motiv nu era bine să-l omori. "Tot pentru binele casei şi pentru sănătate nu era binesă strici cuiburile de rândunică, făcute sub streaşină. De fapt, streaşina casei este încărcată de semnificaţii mitice, acesta fiind locul unde poposeşte timp de 40 de zile sufletul celui decedat, apoi la deschiderea cerului din noaptea premergătoare sărbătoririi de Joi Mari, spiritele morţilor se reîntorc şi până după Paşte îşi găsesc odihna sub streaşină", menţionează Alexandru Doru Şerban.

De Paşti, pe prag oamenii satelor gorjene puneau glii cu verdeaţă (să fie veseli precum câmpul înverzit), iar la Crăciun o bucată de fier, să fie tari ca fierul.
 

Pentru binele casei oamenii puneau în camera de locuit, pe peretele din partea de răsărit o icoană sfinţită."La icoană ei păstrau sticla cu agheasmă, lumânarea, tămâia, busuiocul de la Bobotează şi lumânarea de la prohodul din vinerea Paştelui, cu care veneau acasă aprinsă, iar înainte de a intra în cameră ocoleau casa şi grajdurile, în credinţa că vor fi ferite de rele şi de farmece", mai arată Alexandru Doru Şerban. Acelaşi rol protector îl aveau şi cele păstrate de la Bobotează, iar agheasma era leac pentru durerile de stomac şi era folosită la nevoie ca purificator, pentru animale bolnave, locuri şi lucruri spurcate.

Apa, forţă protectoare

La Bobotează şi după zlăire mai ales dacă se făcea atunci când în apă se înecau animale ori păsări) se obişnuia să se pună agheasmă în fântână, în credinţa că astfel va fi curăţită şi ferită de rău. Agheasma era apa sfinţită de preot la Bobo tează, iar prin stropirea cu ea oamenii, animalele şi lucrurile deveneau ferite de forţele malefice.Oamenii obişnuiau să bea trei înghiţituri de agheasmă pe nemâncate în ziua de Bobotează şi ori de câte ori îi durea stomacul.
 

Cu agheasmă oamenii se spălau pe ochi în credinţa că vor vedea mai bine. La Bobotează se punea apă sfinţită în fântână şi în putina cu varză.
 

Alexandru Doru Şerban arată că sărbătorirea Armindenului, de 1 mai, se puneau tot la porţi ramuri de arminden, stejar ori de plop, iar la stâlpi pelin, să fie casa protejată de forţele malefice.

Plantele benefice

O serie de plante avea rol de a-i proteja pe localnicii dfin satele Gorjului. "Usturoiul, pelinul şi leuşteanul erau purtate de oameni la cheotoare în ziua de Sfântul Gheorghe, ca să nu fie vrăjiţi, iar fetele şi femeile legau la gulerul cămăşii usturoi şi pelin, să fie apărate de Rusalii, persoane feminine mitice, care pedepseau pe aceia care le nesocoteau. Plantele magice benefice, implicând ritualuri interesante la folosire sunt: homanul iarba mare, cu care fetele se spălau pe cap de Sfântul Toader, să le crească părul des şi mare, frăsinelul, plantă tămăduitoare, care creştea pe câmpul din partea de răsărit a Târgu-Jiului şi atrăgea în noaptea premergătoare Ispasului sute de bolnavi ce îndeplineau un ritual special, în ideea unei vindecări miraculoase", mai precizează Alexandru Doru Şerban.