Cum a evadat Gheorghe Gheorghiu Dej din lagărul de la Târgu Jiu. Ascensiunea primului dictator comunist a început de la mormântul lui Grigore Iunian

Evadarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej din lagărul de deţinuţi politic de la Târgu Jiu reprezintă primul episod important din ascensiunea primului dictator comunist. Istoricii consideră că evadarea este sinonimă cu startul luat de Dej în cursa către putere.

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost adus în lagărul de la Târgu Jiu în vara anului 1943, după un periplu prin mai multe închisori. Acesta ispăşea o condamnare la 12 ani de detenţie pentru implicarea în greva muncitorilor feroviari de la Atelierele CFR, din februarie 1933.

În grupa de comunişti din care Dej făcea parte se mai aflau lideri importanţi comunişti, care, peste ceva vreme, aveau să ajungă la conducerea statului. „Pe lângă Gheorghe Gheorghiu Dej, s-au aflat în grupa menţionată: Nicolae Ceauşescu (şef al statului român în perioada 1965-1989), Gheorghe Apostol (mai târziu conducătorul sindicatelor), Alexandru Iliescu (tatăl viitorului preşedinte Ion Iliescu), Ion Gheorghe Maurer (viitor prim-ministru şi implicat în evadare), Lucreţiu Pătrăşcanu (ajuns ministru al Justiţiei, executat în timpul regimului lui Dej), Chivu Stoica, Petre Constantinescu-Iaşi, Ovidiu Şandru, Ion Popescu-Puţuri ş.a., majoritatea cu o ascensiune fulminantă în timpul regimului comunist“, arată istoricul gorjen Cornel Şomâcu.

Finul unui ţărănist de frunte l-a ajutat pe Dej să evadeze

Evadarea lui Dej din lagărul de la Târgu Jiu a fost pusă la cale de Emil Bodnăraş, care se afla la conducerea Partidului Comunist Român, după ce l-a forţat pe Ştefan Foriş să plece din funcţia de secretar general al PCR. Bodnăraş îi desemnează pe avocatul Ion Gheorghe Maurer şi pe Mihail Roşianu, secretarul Regionalei Oltenia a PCR în ilegalitate şi inspector şcolar pentru judeţele Gorj şi Vâlcea, să se ocupe de evadarea lui Dej din lagărul de la Târgu Jiu. Roşianu fusese numit inspector şcolar în '43, de către I.C. Petrescu, secretar de stat în Ministerul Învăţământului şi unul dintre liderii Tineretului Naţional Tărănesc. 
 

Alături de Dej, din lagăr urma să evadeze şi Ion Vidraşcu, un alt comunist. Planul stabilit prevedea ca cei doi  să evadeze printr-un loc care nu era aşa de bine păzit, care se găsea în dreptul cimitirului catolic, după care să se ascundă într-un lan de porumb. 

Mormântul lui Iunian, loc de întâlnire

Evadarea a avut loc în seara unei zile din perioada 9-12 august 1944. Există mai multe variante cu privire la ziua în care a avut loc evadarea. Cei doi ar fi trebuit să fugă la ora 21.00, în timpul schimbului santinelelor. Dej şi Vidraşcu trebuia să fie aşteptaţi de Ion Pripaşu, gardian public care păzea un depozit militar de armament din Târgu Jiu. Locul de întâlnire dintre cei doi şi Pripaşu a fost mormântul mormântul lui Grigore Iunian, care a fost un important lider ţărănist, înmormântat în cimitirul din Târgu Jiu. Conform planului, cei trei trebuiau să se deplaseze în parcul Coloanei fără Sfârşit, unde trebuia să vină o maşină şi să-i preia, dar aceasta nu a mai ajuns, astfel că, după două ore de aşteptare, cei trei au mers au mers depozitul militar unde Pripaşu efectua paza. 

Evadare cu peripeţii

Ion Gheorghe Maurer şi Roşianu, îmbrăcaţi în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Târgu Jiu cu un Citröen vechi. Maşina fusese reparată, dar cauciucurile erau vechi şi pe drum au cedat şi s-au spart de cinci ori.

În mână avea un cuţit, pe care-l luase, probabil, cu gândul că, dacă intervine ceva neprevăzut în evadare, să aibă cu ce să se apere. Aşa că a sărit la mine convins că nu pot fi altcineva decât unul dintre urmăritorii lui.  Ion Gheorghe Maurer

Maurer şi Roşianu s-au întors la Craiova şi au cumpărat cauciucuri noi, după care au plecat din nou către Târgu Jiu. Nu au mai ajuns la ora stabilită, ci cu mult după miezul nopţii, chiar când se lumineze. „Se făcuse dimineaţă bine când am ajuns acolo. Omul mi-a spus că Dej se află într-o încăpere vecină, unde-am şi intrat, pe dată, fără să mai schimb cu el şi alte cuvinte. Dej dormea când am intrat eu. Eram îmbrăcat în vederea evadării, în uniformă de ofiţer şi îmi lăsasem şi nişte mustăţi mari pentru a fi mai greu de recunoscut, pe care Dej nu le ştia. Cum dormea el, cu nervii încă încordaţi, în urma evadării, la zgomotul ce l-am făcut intrând a sărit drept la mine. În mână avea un cuţit, pe care-l luase, probabil, cu gândul ca, dacă intervine ceva neprevăzut în evadare, să aibă cu ce să se apere. Aşa că a sărit la mine convins că nu pot fi altcineva decât unul dintre urmăritorii lui. Ne-am recunoscut… „Hai, mă!“, i-am spus şi am plecat la drum…“, i-a relatat Ion Gheorghe Maurer în anul 1993 istoricului Lavinia Betea. 

Gheorghe Gheorghiu-Dej (prim plan) FOTO Fototeca online a comunismului romanesc

Dej a fost primul dictator comunist ajuns în fruntea statului, dar şi cel mai sângeros. „Dej ajunge apoi la Bucureşti şi foarte curând la conducerea statului. Dej a preluat controlul partidului împreună cu grupul Pauker-Luca, atunci când aceştia s-au întors din Uniunea Sovietică în septembrie 1944. Dej era membru al Comitetului Central al PCR din 1935. Va fi ales secretar general al partidului la Conferinţa Naţională din octombrie 1945, a condus partidul împreună cu Pauker, Luca şi Teohari Georgescu. Gheorghiu-Dej a fost cel care a decis asasinarea  lui Foriş în 1946 şi arestarea lui Pătrăşcanu în 1948 şi executarea în 1954“, a rată istoricul Cornel Şomâcu.

Răsplătiţi cu funcţii

Cei care au participat la evadarea acestuia au fost recompensaţi cu funcţii înalte. Ion Gheorghe Maurer a devenit ministru al Afacerilor şi, apoi, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1958-1961) şi preşedinte al Consiliului de Miniştri (1961-1974). Mihail Roşianu - devine din simplu învăţător, profesor universitar, membru al C.C al P.C.R., adjunct al Ministrului Învăţămîntului, preşedinte al Comitetului Radio, ambasador în Bulgaria şi Ungaria. De mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.