Cum aflăm dacă suferim de cancer.  Semnele celei mai temute maladii pot fi identificate suficient de repede încât să ne salveze viaţa

În funcţie de stadiul în care este descoperită boala, se stabilesc şi şansele de supravieţuire ale pacientului. Constatarea şi conştientizarea timpurie a simptomele ar putea să însemne salvarea vieţii.

Primele referinţe scrise despre cancer datează din anii 1600 înaintea erei noastre, în Egipt, iar descrierea tratamentului cuprindea doar două cuvinte: „Nu există!“.
 

Progresele medicinei privind tratamentul acestei maladii au fost extrem de lente, dacă ne gândim că până aproape de mijlocul secolului 20, nu s-au produs modificări spectaculoase, care să schimbe dramatic prognosticul nefavorabil al acestei boli. 

Felul în care fiecare pacient percepe simptomele bolii poate fi diferit. Cei mai mulţi pacienţi pot percepe unele dintre simptome, dar nu pe toate.

Cele mai frecvente semne care au fost identificate la bolnavii diagnosticaţi cu cancer sunt: scăderea rapidă în greutate, scaune cu sânge, greutatea la urinare sau urinarea cu efort, sângerări intermenstruale, balonările frecvente, alternanţa stării de constipaţie cu diareea, aluniţe sau negi şi alte modificări la nivelul pielii, modificări ale sânilor, răni care se vindecă greu, disfagia sau senzaţia când omul nu poate să înghită, urinarea cu sânge, vărsături cu sânge, expectoraţia cu sânge, durerile abdominale frecvente, asociate cu depresie, pete albicioase în gură sau apariţia frecventă a aftelor bucale, durerile slabe, dar persistente, astenia sau oboseala prelungită, febra inexplicabilă, tusea persistentă şi anemia. 

Cele mai frecvente simptome

Conform medicilor specialişti, scăderea rapidă în greutate, de peste cinci kilograme pe lună în afara unei diete restrictive sau a unui program sportiv este un semnal de alarmă. Una dintre bolile cu cel mai mare consum de energie din organism este cancerul, pentru că celulele sale se multiplică rapid şi au nevoie de hrană, dar şi de formarea a noi vase de sânge ceea ce necesită o foarte mare energie. Creşte excreţia, metabolismul şi per total rata energetică de consum a organismului. 

Scaunele cu sânge sunt ignorate de cele mai multe ori. Pacienţii le pun pe seama hemoroizilor, iar unii nici măcar nu observă pentru că nu obişnuiesc să îşi contreoleze scaunele. Scaunele cu sânge pot fi de două feluri: cu sânge proaspăt sau recotragiile, care sunt uşor de recunoscut, sau cele cu sânge digerat sau melenele, mai greu de recunoscut. Scaunele cu sânge trebuie întotdeauna investigate atent, prin colonoscopie pentru excluderea diagnosticului canceros.

În cazul în care trebuie să depuneţi un efort să urinaţi sau când simţiţi că urinaţi incomplet sau mai sunt prezente şi unele simptome dureroase, de usturime sau se constată sânge în urină, trebuie să vă prezentaţi neapărat la medic. Pentru femei poate fi suspiciune de cancer ovarian, iar pentru bărbaţi de cancer de prostată. 

Sângerarile intermenstruale sunt frecvente la femei şi trebuie investigate şi din punct de vedere oncologic. Suspiciunea existenţei unuei patologii canceroase trebuie exclusă.

Balonările sunt frecvente, dar, dacă persistă mai multe zile sau apar în mod repetat destul de des, chiar dacă nu asociază nicio altă simptomatologie evidentă, trebuie să vă prezentaţi la medic. La femei, balonarea poate fi singura simptomatologie a unui cancer ovarian înainte ca acesta să ajungă într-un stadiu foarte avansat.

Balonarea la femei poate însemna un indiciu al cumplitei maladii

Alternanţa stării de constipaţie cu diareea este o stare specifică unor cancere de colon. Sunt unele tumori de colon care tind să crească în interiorul canalului colonic şi tind să-l astupe. Materiile fecale trec greu de acest obstacol şi se aduna în amonte, deasupra obstacolului, timp de mai multe zile, perioada în care pacientul acuză constipaţie şi presiunea abdominală creşte, abdomenul se umflă, apar dureri şi balonări. Aceste materii fecale se acumulează şi devin fluidizate. 

Aluniţele, petele, negii sau alte excrescente, chiar şi cicatricile trebuie controlate periodic, anual, mai ales dacă obişnuiţi să mergeţi în fiecare vară la plajă. 
 

Cancerul de piele câştigă tot mai mult teren din cauza distrugerii stratului de ozon şi creşterii caracterului nociv al radiaţiilor solare. Nu vă temeţi dacă medicul vă cere să scoateţi o aluniţă. Ideea că scoaterea unei aluniţe cu potenţial cancerigen poate declanşa cancer este un mit şi o minciună.

Femeile trebuie să fie atente la cela mai mici modificări care apar la nivelul glandelor mamare şi trebuie să-şi paleze periodic sânii. În cazul în care constatatţi modificări constând în asimetrie, înroşirea pielii, mâncărimea mamelonului repetată, scurgeri mamelonare în afara unei sarcini, retracţia pielii sânului, sâni dureroşi, asimetria între sani sau la nivelul unui singur sân, apariţia unor pete sau simţirea unor noduli la palpare trebuie să vă prezentaţi de urgenţă la medic. 

În cazul vindecării dificile a rănilor de piele, o tăietură, care se vindecă greu, care se suprainfectează, iar situaţia se poate repeta, atunci pacientul trebuie să se prezinte la medic, pentru că are în organism o patologie care îngreunează vindecarea, regenerarea, perturbă metabolismul proteic şi ar putea fi sispiciune de cancer.

Disfagia sau senzaţia când de a nu putea înghiţi sau de nod în gât trebuie să dea de gândit pacientului, care trebuie să investigheze această problemă. Bolnavul prezintă pe esofag un obstacol. 

Anemia este o stare clinică în care numărul de globule roşii este mai mic decât nivelul normal. Globulele roşii (eritrocitele) transportă oxigenul către ţesuturile corpului. Există câteva teste de laborator care monitorizează anemia. Hemoglobina şi hematocritul sunt cele două teste care monitorizează în mod obişnuit anemia.

Oboseala extremă nu trebuie tratată cu superficialitate
 

Hemoglobina este substanţa din globulele roşii care transportă oxigenul în corp. Hematocritul este procentul de celule roşii sanguine dintr‑o probă de sânge.
 

Numai când aceste valori determinate (hemoglobina şi hematocritul) sunt scăzute, această condiţie se numeşte anemie, iar ţesuturile corpului dumneavoastră nu primesc suficient oxigen pentru a‑şi îndeplini funcţiile fiziologice. Aproape toţi pacienţii cu cancer care primesc tratament, dezvoltă un anumit grad de anemie.

Febra/infecţiile  sunt posibile semne ale unei infecţii. Un pacient cu cancer este foarte vulnerabil la infecţii în anumite perioade specifice ale tratamentului său, şi anume atunci când nivelul globulelor albe (leucocitelor) din sânge este scăzut. 

Dificultăţi în respiraţie pot să apară în cazul unei tumori pulmonare sau metastaze pulmonare de la diverse cancere, dar şi datorită unor complicaţii ale tratamentelor specifice (iradierea, chimioterapia, care prin scăderea imunităţii organismului facilitează apariţia unor infecţii, inclusiv ale căilor respiratorii şi ale plămânilor; sauprin apariţia unor leziuni de fibroză pulmonară post‑iradiere).

Greţurile şţi vărsăturile se pot datora evoluţiei unor tumori maligne care ţin de aparatul digestiv, dar ele pot să apară la majoritatea pacienţilor oncologici, reprezentând reacţii adverse sau secundare la tratamentele specifice (iradiere, chimioterapie).

Ce este cancerul 

Cancerul este un termen care defineşte o multitudine de afecţiuni umane, caracterizate printr-o creştere anormală, haotică, a unor celule într-un anumit organ sau ţesut. Această creştere aberantă, necontrolată, duce la apariţia unei tumori, numită şi tumoră primară. De aici tumorile maligne (canceroase) se pot răspândi în întreg organismul, ducând la formarea de noi tumori – numite şi leziuni secundare sau metastaze.

Cauzele acestei boli sunt nenumărate, neexistând un singur factor de risc care să poată fi incriminat în apariţia cancerului. În general există factori de risc legaţi de mediul de viaţă, factori de risc legaţi de comportamentul individual şi diversele obiceiuri (alimentaţie, fumat, sedentarism etc.), precum şi factori genetici, moşteniţi.

Există 4 stadii principale ale bolii maligne notate de la I la IV în care I şi II sunt considerate stadii incipiente cu prognostic bun, frecvent curabile, iar stadiile III şi IV sunt stadii avansate de boală cu prognostic mai puţin favorabil sau chiar rezervat. Există şi un stadiu preclinic de boală aşa numitul stadiu 0, sau microscopic, descoperit (frecvent întâmplător) înainte de apariţia unor modificări clinice sau paraclinice uzuale.

Pentru stabilirea stadiului de boală se efectuează toate investigaţiile imagistice şi de laborator necesare fiecărui tip de localizare a cancerului, deoarece planul de tratament depinde în mod esenţial, printre alţi factori şi de stadiul bolii.

Cum se tratează cancerul 

Există trei metode principale de tratament în cancer: chirurgia (operaţia, intervenţia chirurgicală); radioterapia (tratamentul cu radiaţii ionizante, denumite în limbajul nemedical raze) şi tratamentul medicamentos (chimioterapia sau terapia citostatică, hormonoterapia).
 

Potrivit lucrării „Ghidul pacientului oncologic“, în majoritatea cazurilor este folosită o combinaţie între aceste tratamente, dar ele se pot folosi şi singure, ca tratament exclusiv.

Radiaţiile ionizante (radiaţii X, gamma, fascicule de particule) distrug celulele tumorale. Ca urmare a efectului radioterapiei, celulele tumorale devin incapabile să crească şi să se multiplice, ceea ce înseamnă că tumora nu mai creşte, ci se micşorează, uneori până la dispariţie. Chiar dacă tumora a fost eliminată printr‑o intervenţie chirurgicală (operaţie) radioterapia este importantă pentru că ea reduce riscul apariţiei unei recidive. 

Chimioterapia este un tip de tratament al cancerului, care utilizează diverse medicamente cu administrare orală, intramusculară, intravenoasă sau în perfuzie endovenoasă pentru a distruge celulele canceroase ale tumorii primare şi ale leziunilor secundare (metastaze).
 

Medicamentele citotoxice‑citostaticele acţionează prin stoparea sau încetinirea creşterii celulelor tumorale, care sunt celule ce se dezvoltă rapid. În acelaşi timp ele acţionează şi pe celulele sănătoase, care cresc rapid cum ar fi cele sanguine, de la nivelul mucoaselor digestive, provocând astfel o serie de reacţii adverse, în general

reversibile după încheierea tratamentului.