Cinci morţi celebre din istorie. Cum a sfârşit Casanova din cauza tratamentului toxic făcut pentru o boală venerică

O serie de personalităţi din istoria lumii au preferat să moară în glorie, iar altele au fost măcinate de pasiunile pe care le-au avut în decursul vieţii.

Buddha Gautama a murit în anul 483 î.Hr., la vârsta de 80 de ani, ca urmare a unei hemoragii intestinale provocată de o indigestie acută în urma unei mese generoase şi picante. Ultimele lui cuvinte au fost următoarele: „Nu uitaţi niciodată: declinul este inerent tuturor lucrurilor“. 

„Pentru prinţul Siddhartha Gautama, numit Buddha, ultima sa cină i-a fost la fel de tafală ca cea a lui Iisus Hristos. Amândoi au murit în urma unei mese festive, deşi în cazul lui Buddha din cauza însăşi a mâncării. 

Alimentaţia a fost o problemă în caul lui Buddha Gautama, pentru că el a crezut, iniţial, că iluminarea se poate realiza printr-o hrană foarte provenită din natură. Mânca numai muşchi de copac, rădăcini, grăunţe şi uneori fructe sălbatice. A aflat, apoi, că iluminarea  nu se produce prin înfometare şi a început să mănânce, după care s-a îngrăşat, iar burta a devenitul semnul său distinctiv. A avut arsuri stomacale şi intestinale intense. 

Buddha Gautama a a suţinut o predică într-un crâng de mangustrani de lângă satul Pava. În ziua respectivă au avut loc mai multe ospeţe, care au fost organizate de bogaţii oraşului. Gautama s-a ghiftuit la un fierar prosper pe nume Cunda, unde a mâncat cărnuri, diferite fierturi de orez aromate, muguri de bambus călcaţi de porci, dulciuri cu lapte şi un fel de mâncare condimentat cu carne de porc. A plecat pe jos în loalitatea următoare ca să predice, dar, pe drum, i s-a făcut rău.

„S-a aşezat pe marginea drumului şi a cerut să i se aducă apă de la un pârâu din apropiere. Poate că apa i-a potolit setea, însă este foarte probabil ca, în acelaşi timp, să-i fi agravat simptomele intestinale, deoarece pârâul trecea pe lângă un sat, iar apa probabil că nu era potabilă. Sângerând, vomând şi toropit de căldură, filosoful şi-a continuat drumul către periferia oraşului Kusinara, unde letargia l-a răpus. Discipolii săi au afirmat că Buddha a murit fără a suferi semnificativ, căzând în stări din ce în ce mai lungi de inconştienţă. Într-un moment de luciditate, el şi-a rostit ultimele cuvinte referitoare la inevitabilitatea declinului lucrurilor vii. (...) În prezent, medicii care au studiat textele Pali indiene, cele mai vechi însemnări ale vieţii lui Buddha Gautama, au ajuns la concluzia că un ataca acut de indigestie este responsabil pentru ucidere unuia dintre cei mai mari filosofi ai Orientului. Pe lângă ulcerele stomacale, există dovezi ce sugerează că el suferea şi de cancer de colon. Din cauza pierderii importante de lichid prin sângerările rectale şi vomă, el, probabil, a suferit o deficienţă de oxigen, iar în cele din urmă un stop cardiac“, arată Charles Panati, în lucrarea „Cartea Sfârşiturilor“.

Celebra moarte a lui Socrate 

Sfârşitul lui Socrate este cel mai celebru. Nu a scris nimic, iar toate informaţiile referitoare la personalitatea sa, doctrinele şi moartea lui au fost consemnate în dialogurile lui Platon. A avut o soţie şi trei fii, dar şi-a petrecut o mare parte din viaţă pe străzi, în pieţele şi în gimnaziile Atenei, unde susţinea tinerilor cursuri de politică, poezie şi filosofie. A fost acuzat de coruăerea tinerilor atenieni, în sensul că îi învăţa să pună la îndoială înţelepciunea părinţilor şi a liderilor societăţii ateniene. Politicienii doreau exilarea filosofului. Nimeni nu dorea să-l ucidă pentru că ar fi fost transformat într-un martir pentru adepţii său. 

Procesul s-a desfăşurat în faţa a 501 juraţi, care au avut rol şi de judecători. Filosoful în vârstă de 70 de ani a fost găsit vinovat şi pus să aleagă între exil şi moarte. Filosoful nu a acceptat exilul, pentru că a considerat că ar fi o umilire foarte mare, şi a fost de acord să fie executat. „El şi-a petrecut ultima zi acasă, răspunzând întrebărilor filosofice pe care i le-au pus prietenii. Pe la apusul soarelui s-a îmbăiat, pentru a evita «ca femeile  să fie nevoite să mă spele după ce mor». Soţia sa, Xanthippe, şi fiii săi au fost primiţi în încăperea sa pentru a-şi lua rămas -bun de la el, apoi şi-a reluat cu discipolii săi conversaţia despre soarta sufletului uman, un subiect potrivit în circumstanţele respective. El a încercat să-i îmbărbăteze, argumentând că moartea este un lucru bun, nu rău“, menţionează Charles Panati. Călăul i-a oferit cucuta, iar Socrate a băut amestecul. A simţii curând cum paralizia musculară se întinde prin corp şi s-a aşezat pe un pat şi şi-a acoperit faţa cu un cerşaf. El nu murise, iar gestul servea, cel puţin simbolic ascunderii greţei, stării de vom şi convulsiilor produse de intoxicarea prin cucută“, se mai arată în „Cartea Sfârşiturilor“. 

Moartea ultimei regine a Egiptului

Cleopatra a murit în anul 30 î.Hr., la vârsta de 39 de ani, după ce s-a sinucis cu otravă. Ea a dorit să evite defilarea pe străzile Romei ca prizonieră. Ultima regină a Egiptului a fost o grecoaică de originie macedoneană care nu avea sânge egiptean în vene. A fost numită Regina Prostituată, asta şi pentru că faima sa de femeie fatală a fost cu mult amplificată. La vârsta de 27 de ani, ea l-a cunoscut pe Marc Antoniu, care avea săi-i devină partener, deşi el avea o soţie, pe Fulvia, de care nu a divorţat. Au trăit împreună 12 ani şi au avut trei copii. Bătălia de Actium avea să însemne sfârşitul celor doi. Marc Antoniu a sugerat că lupta putea să fie câştigată doar pe uscat, în timp ce Cleopatra a decis ca aceasta să aibă loc pe mare. Decizia ei a fost una greşită şi lupta a fost pierdută, iar Egiptul cucerit de romani. Cei doi amanţi şi-au jurat să moară împreună, ca să nu fie luaţi prizonieri.  

Cleopatra l-a anunţat pe Antoniu că şi-a pus capăt zilelor, iar acesta s-a sinucis. În realitate, Cleopatra  nu se sinucisese şi a dorit să îşi joace ultima carte, şi anume să-l seducă pe conducătorul roman Octavian. Cum cea mai mare dorinţă a acestuia era s-o ducă pe Cleopatra la Roma şi s-o expună ca trofeu, regina a hotărât să-şi pună capăt zilelor. A scos o aspidă dintr-un coş cu smochine şi i-a aplica colţii pe carnea braţului. Octavian şi Plutarh, biograful secolului întâi, au susţinut varianta muşcăturii de şarpe, dar a mai existat şi o altă variantă, cea a unui amestec de vin cu otravă, pe care regina l-ar fi băut. Ultima sa dorinţă a fost de a fi înmormântată lână Marc Antoniu, care i-a fost îndeplinită.

Cum a murit Columb

Cristofor columb a murit în anul 1506, la vârsta de 55 de ani ca urmare a unei afecţiuni cardiace reumatice. Călătoriile îndelungate pe mare i-au afectat sănătatea. A fost chinuit de dureri de gută, slăbirea vederii, artrită, vedenii şi delir.

„În ciuda invalidităţii avansate provocate de artrita reumatoidă şi de tulburările mintale, Columb a plecat în luna mai a anului 1502 într-o călătorie nerealizată către Lumea Nouă. El era bolnav şi s-a izolat în cabina lui în cea mai mare parte a voiajului. Starea sa a fost agravată de lipsa alimentelor de care ar fi avut nevoie, dar şi de furtuni , de naufragiu, de revolta echipajului şi de izolarea vreme de un an în Jamaica. (...) Întorcându-se pentru ultima dată în Spania, în anul 1504, a trebuit să fie purtat pe braţe pentru a coborî pe mal. Corpul i se umflase semnificativ, în special, de la piept în jos, fapt ce i-a făcut pe medicii vremii să-l diagnosticheze postum cu „hidropizie cardiacă“ din cauza valvelor cardiace afectate de sifilis. Ţintuit la pat, cu abdomenul puternic destins şi cu membrele înţepenite, Columb a rezistat până pe data de 20 mai 1506. În final, a fost chemat un preot, s-a ţinut o slujbă, iar în prezenţa pritenilor şi a rudelor, marele explorator a primit ultima binecuvântare. Apoi, inima lui a încetat să mai bată“, notează Charles Panati. Ultime sale cuvinte au fost: „Doamne, în mâinile Tale încredinţez duhul meu“.

Sfârşitul lui Casanova 

Casanova a decedat în anul 1798 a murit la vârsta de 73 de ani din cauza unei infecţii renale provocată de o prostată acută şi de tratamentul toxic al unei boli venerice. Cel mai cunoscut seducător din istorie a scris „Povestea vieţii mele“, care i-a adus faima, la vârsta de 64 de ani, când era inactiv sexual. Se crede că el a suferit de variolă, pleurezie , de pneumonie şi de două atacuri de malarie. El a fost în timpul liber şi umorist, scriitor, ocultist , pasionat de jocuri de noroc şi a participat la organizarea loteriei naţionale franceze.  
 

„Medicii moderni consideră că infecţiile venerice ale lui Casanova împrenă cu tratamentele dure şi, în general, ineficiente cu mercur ale vremii i-au slăbit permanent tractul urogenital, provocându-i o infectare septică fatală a prostatei . (...) Penultimele sale cuvinte dovedesc că el nu şi-a schimbat felul de a gândi până în ultimele clipe: «Viaţa este ca o fată pe care o iubeşti şi căreia îi faci toate plăcerile din lume ca să nu te părăseasc㻓, mai arată Charles Panati.