Ce a păţit un pescar aflat la Dunăre când la radio se difuzau ştirile despre referendum şi majorarea pensiilor. „Urlau cu atâta frenezie şi fericire“
0
Puiu Mazilu, un pescar împătimit, din localitatea Drăgăşani, a ales să petreacă mai multe zile la pescuit la Dunăre, decât să meargă la Referendumul pentru redefinirea căsătorie. Bărbatul a trăit o experienţă de neuitat pe care care relatat-o cu un talent de povestitor şi un umor aparte.
Puiu Mazilu este administrator al unui grup pe Facebook destinat pescarilor. Aici el a postat întreaga experienţă şi ce i s-a întâmplat atunci când la radio erau difuzate ştiri despre referendum şi, mai apoi, despre majorarea pensiilor.
Iată textul integral al povestirii:
„Băăăă, fraţilorrr!!!! Băăăă, fratilorrrrr!!! Multe am trăit la viaţa mea, dar la o astfel de păţanie, «care dacă nu ar fi nu s-ar povesti», nu m-am aşteptat niciodată. Mi se făcu aşa un dor de o ieşire la Dunăre de unul singur, încât nu mai stătui pe gânduri şi încălecai pe Corsa mea cu tot cu calabalâcul aferent. Drăgălaşa de ea, micuţă, micuţă, dar deschide gura mare de mă minunez, când încep să le dau jos să le adun să le bag la loc. Ajunsei eu cu bine pe meleagurile dunărene, aşa cam pe seară. Aruncai aşa în dorul lelii feederele de la «Dome Gabor» ultimele achiziţii cu putere de la 100 la 250 gr şi trecui la administraţie (instalare).
Seara, mă prinse instalat, în jurul unui foc zdravăn la o poveste pe lângă un şpriţ de vin de Drăgăşani, alături de doi pescari din prin preajma. Seara trecu repede, iar pe la orele 12,oo mă bagai la somnic, văzând că marunţişul, plătica, scobarul nu catadicsesc să mă procopsească cu oarece trăsături. Noapte fu puţin cam gălăgioasa, în sensul că de când merg eu pe Dunare aşa sărituri de crăpărime mai rar îmi fu dat să aud aşa că somnul fu destul de liniştit şi fericit, presărat de vise plăcute la ce trăsturi o să am începând de a doua zi cu ploaia aia de crăprime în preajmă.
A doua zi aruncai şi lansetele de crap şi mă pusei pe aşteptat trăsăturile multe şi violente la care visasem toata noaptea în sariturile crăpălăilor. Pai de unde, mă fraţilor!!! Peştele MORT!!! Nici sărit, nici ciupit. Şi uite aşa trecu ziua, ascultând radioul şi băgând somnic la greu. Pe seară, mă binecuvantă d-ul crap cu doua trăsături. Un lifuroi de aproape 3 kg. şi unul de 1,5 g îşi făcură prezenţa în ditamai juvelnicul pregătit să preia cantităţi uriaşe la care visasem de când l-am luat. Noaptea idem cu prima ... Sărituri în draci de crap, iar pe feeder pâna la 00,00, ora de culcare, 3 plătici pe buchet de râme. Şi nici ale mari (600-700 gr ). Între timp, alungam urâtul nopţii, ascultând radioul. Referendumul era de actualitate pe toate posturile.
Popi, politicieni, tăietori de frunze la câini declamau sus şi tare să merg la vot că, dacă nu, îmi fură homosexualii copiii. Mă amuzam copios, gândind că poate vreun copil de-al meu din flori, că ăia legali sunt deja prea mari, o să fie furat de homo, dus în Anglia, Germania sau altă ţară dezvoltată şi obligat să trăiască în luxul de acolo, nu ca mine alungat de acasă pe malul Dunării de «colonel» să fac rost de o ciosvârte de peşte pentru o prăjeală, să am ce pune pe masă lângă un «pui de mămăligă» făcut dintr-un ciur cu mălai şi ăla împrumutat. Timpul se scurgea repede. Trăsăturile lipseau. Şacalii îşi fac simţită prezenţa prin urlete sinistre în noapte, undeva departe prin pădure. Ora 00,00. Încarc două lansete pe buchet de râme şi mă bag la somn.
Dimineaţa, oă plătică la kilogram într-o lansetă, iar cea de-a doua cărată cu un plumb de 220 gr. undeva în dreapta vreo 20 metri. Ştiam că e agăţătură acolo, aşa că somnul sau crapul o carase exact acolo unde avea şanse să nu fie tras afară. Am simţit zvâcnire în ea de peste mare, dar acolo a rămas cu tot cu montură. Trecu şi duminică se termină şi votarea, disparură şi vreo 40 milioane de euroi, toată lumea fericită. Homo rămaseră să «fure» copii, alţii cu euroiul la purtator, iar eu cu 2 ciortănei aşa la 1,5 kg/buc în juvac şi cu unul la vreo 3 kg scăpat în mall, într-o încurcătură între fire de două lansete. Eiiiiiiii!!! Băăă, fratilor, de lunea se schimbă şmecheria la radio. Ca să se facă uitat eşecul votului şi cheltuirea banului public de-a-n p...a, unde nu începu, măi frate, o campanie de mărire a pensiilor şi salariilor pe săracul radio, încât toată ziua zeci de roiuri de viespi ţopăiau fericite în jurul meu. Chiar şi câţiva şerpi se tăvăleau la soare pe nisip, ba chiar şi într-o salcie sus pe creci, ascultând cu plăcere astfel de veşti minunate.
De parcă nu era de ajuns, sute, dacă nu mii de ploşnite «frumos mirositoare» se strânseră în jurul radioului de-mi umplură până la refuz hainele agăţate de coverca de ploaie şi toate cele, să asculte pleaşca minunată ce o să se abată peste popor. Venii şi seara, aruncai iar feederele la «bătaie», poate, poate o să intre oarece plătici la papică. Băgai eu câte 5-6 macaroane pe ac şi ca un făcut mă pocni o necesitate de a trebuit să merg unde merge împăratul pe jos. Băăăi, fraţilor. Al dreac peşte, ca un făcut, cred că se uită pe fir şi văzu că nu sunt acolo. Abia ce-mi lăsasem pantalonii pe vine, că una dintre lansete cu o smucitură violentă o ia la sănătoasa. Tulai, doamne, sari Puiule, că-ţi fură huiduma de peşte Dome Gaborul nou nouţ şi te lasă sărac. Uitasem că am pantalonii în vine şi cazui direct în nas când dădui să fug. Norocul meu că se opri mulineta în suport şi îmi rupse forfacul de 0,22, că altfel o păţeam rău de tot. Dar surpriza abia acum vine. Cum stăteam şi ascultam în noapte radioul lânga foc sorbind câte o gură de şpriţ în aşteptarea trăsăturilor, simt oarece mişcare sus pe mal. Era parca 21,00 fără 2-3 minute, se apropiau ştirile. Nu dau atenţie prea mare şi începe show-ul.
Se anunţă iar cu surle şi trâmbiţe mărirea pensiilor la ştiri. Imediat după, zeci de urlete se aud în preajma mea, chiar sus pe mal. O ceată de şacali, asezaţi boiereşte în cur, sus pe mal, ascultaseră în mare linişte şi cu mult interes ştirea, iar acum urlau de mama focului. Băăă, fraţilor!! Sării atât de speriat în sus, cu puţinele fire de păr în cap ce le mai am ridicate ca ţepii de la arici de-mi găuriră şi pânza de la şapca. La aterizare, era să cad direct în focul ce ardea cu flăcări mari, să mă prăjesc şi să ajung de-o friptură numai bună pentru şacali. Încă inspăimântat, urlai cât mă ţinură bojogii la ei: «Ce puii mei va bucuraţi lighioanelor, că doar nu aţi fi şi voi pensionari, să vi se măreasca indemnizaţia» !!! Afurisiţii plecară în linişte, fără să-mi răspundă, precum veniseră, dar reveniră şi la ştirile de la orele 22,00 şi la 23,00 şi la 24,00.
Interesant băgai de seama că atunci când se vorbea de mărirea pensiilor şi cu prioritate a celor speciale urlau cu atâta frenezie şi fericire şi făceau şi o mică horă, dansând în jurul maşinii în miez de noapte. Ale dreaq lighioane, (şerpi, ploşnite, şacali, viespi), ce comportament ciudat, gandii eu, stingând radioul şi băgându-mă la somn în cort. O partidă cu un timp excelent pentru luna în care ne găsim, cu puţine capturi faţă de săriturile peştilor din zonă, dar şi cu mulţi peşti scăpaţi. Locul de pescuit destul de dificil, dar în asta constă şi frumuseţea Dunării.
Fire zbuciumate tuturor!!!“.
Se încarcă comentariile...
