Căsătoria aranjată a lui Iancu Jianu cu Sultana, cea care l-a scăpat pe haiduc de spânzurătoare

Iancu Jianu a avut o căsnicie fericită cu Sultana

Căsătoria aranjată a haiducului Iancu Jianu cu Sultana, o domnişoară din anturajul domniţei Ralu, fiica domnitorului, i-a adus acestuia salvarea de la spânzurătoare. Cu toate acestea, vestitul haiduc a avut o căsătorie fericită cu Sultana.

În primăvara anului 1815, Iancu Jianu se predă, după ce reuşise să învingă de mai multe ori poterile care îl urmăreau. Haiducului i se promisese de către serdarul Iamandi că va merge cu el la Bucureşti şi că îl va graţia. A fost stabilită suma de 1.838 de taleri, care a fost însuşită de haiduc din visteria statului, bani care au fost returnaţi de către fratele său cel mare, Amza. În urma demersurilor făcute, vodă Caragea îl graţiază pe Iancu Jianu. 

Iertat în mai multe rânduri de câtre vodă Caragea

În toamna anului 1815, Iancu Jianu era chemat în judecată la Divanul Craiovei. Protopopul Ioan Ciucioi, Costache Arcescu, logofătul Şerban Stănescu şi Stavri, sofragiul cămării domneşti, cer despăgubiri pentru daunele provocate de ceata lui Iancu Jianu, daunele fiind evaluate la 20.000 de taleri. Istoricul Paul Barbu arată în lucrarea „Iancu Jianu - luptător pentru dreptate socială şi naţională“, publicată în volumul „Arhivele Olteniei“, că Iancu Jianu a avut o atitudine demnă şi curajoasă şi că a recunoscut şi alte acţiuni de acest fel. Divanul a decis ca întreaga avere a haiducului să fie scoasă la mezat pentru a-i despăgubi pe cei păgubiţi.

„În realitatea, hotărârea Divanului Craiovei, deşi întărită de vodă, nu a fost pusă în aplicare, evident, de teama unei puternici reacţii populare. Că averea nu i-a fost vândută o dovedeşe şi faptul că a fost moştenită de urmaşi. În atare situaţie, spre a da totuşi satisfacţie celor păgubiţi de Jianu, domnitorul revocă porunca anterioară, prin care îl iertase pe Iancu Jianu, condamnându-l la şase luni de detenţie, la ocna Telega“,

arată Paul Barbu. Spre sfârşitul lunii februarie 1816, haiducul a evadat, şi-a reîntregit ceata şi a atacat ocna Telga, eliberând şi alţi haiduci, printre care şi haiducul sârb Nicolae Abraş, cu care s-a întovărăşit, apoi, acţionând împreună. Pentru că puterea celor doi crescuse, luptele împotriva poterilor se încheiau cu victoria haiducului. Iancu Jianu a rezistat până în iarna anului 1817, când s-a ascuns într-o groapă bine ascunsă într-o plantaţie de vie care-i aparţinea. Serdarul Iamandi reuşeşte să-l găsească aici şi să-l convingă să se predea, sub promisiunea că va fi iertat din nou de către vodă Caragea. Prins şi încarcerat, domnitorul nu a părut binevoitor cu haiducul, luând decizia de a-l condamna la moarte. Fraţii lui Iancu Jianu au intervenit pe toate căile, cu bani şi alte presiuni. Un rol determinant l-a avut aranjamentul cu Sultana Gălăşescu, o domnişoară din anturajul domniţei Ralu, fiica lui Caragea, de a-l lua de soţ pe Iancu Jianu, astfel încât, potrivit obiceiului pământului, haiducul scăpa de condamnarea la moarte. Sultana, care era de loc din Romanaţi, era fermecată de viteazul haiduc, pentru că faptele acestuia deveniseră de renume, şi şi-a manifestat dorinţa de a-l lua de soţ. Aceasta o roagă pe fiica domnitorului să intervină pe lângă el, pentru a-i schimba hotărârea. Până la urmă, vodă Caragea cedează rugăminţilor şi îl iartă din nou pe Iancu Jianu.

Nunta cu Sultana 

În anul 1817 are loc nunta lui Iancu Jianu cu Sultana. „Domnitorul însuşi a poruncit să li se facă „cununia şi nunta cea mai frumoasă“. În acest scop, vodă o înzestrează pe tânăra sultana cu 2.500 de taleri, bani lichizi, alţi 200 de taleri pentru cheltuiala nunţii, plus lucruri în valoare de 3.298 de taleri, în total, deci, întreaga zestre oferită de domnie valorând 5.998 taleri. Totodată, Sultana ducea la casa soţului său şi zestrea pe care ea însăşi o agonisese de-a lungul anilor , prin propria-i strădanie. Nunta a avut loc în luna octombrie, prilej cu care Iancu Jianu i-a dăruit tinerei sale soţii partea de moşie pe care o poseda în hotarul Leu. Deşi căsătoria a fost contractată în momente dramatice şi dificile, Jianu fiind direct interesat de încheierea acesteia, sperând în salvarea de la spânzurătoare, convieţuirea cu Sultana i-a asigurat o viaţă feiricită şi împlinită“, arată istoricul Paul Barbu.