Brâncuşi, amantul de geniu: cum le-a atras în patul lui pe cele mai frumoase şi deştepte femei. Doar „Vrăjitoarea” l-a sedus definitiv şi i-a dăruit un copil

Brâncuşi, amantul de geniu: cum le-a atras în patul lui pe cele mai frumoase şi deştepte femei. Doar „Vrăjitoarea” l-a sedus definitiv şi i-a dăruit un copil

Brâncuşi, alături de Maria Tănase

Brâncuşi avea un farmec aparte, care era dat de geniul său artistic, de personalitatea sa lipsită de prejudecăţi şi de spiritul său liber. Aceste caracteristici le-au atras ca un magnet pe multe femei, unele chiar de viţă regală, de băiatul provenit dintr-o familie de ţărani din satul gorjean Hobiţa. Pentru Brâncuşi, femeile care i-au trecut prin viaţă au fost şi un motiv de inspiraţie pentru lucrările sale.

 
Margit Pogany sau „Domnişoara Pogany”
 
În anul 1909, Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa unguroaică Margit Pogany, căreia i-a cerut să-i pozeze pentru un bust. Ea l-a inspirat pe genialul artist să realizeze celebra lucrare „Domnişoara Pogany”. „Am pozat pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire“, îşi amintea Margit Pogany. Pictoriţa spunea că Brâncuşi s-a bucurat atunci s-a recunoscut în lucrarea concepută de marele sculptor: 
„Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc“. Margit Pogany s-a stabilit în Australia, după primul război mondial, şi a corespondat intens cu Brâncuşi până în 1937.

 
„Domnişoara Pogany” a fost expusă, în anul 1913 în Statele Unite ale Americii, şi imediat a atras atenţia cunoscătorilor. 
 
Prinţesa Marie Bonaparte sau „Prinţesă X”
 
Prinţesa Marie Bonaparte i-a pozat lui Brâncuşi pentru controversata „Prinţesă X”. Lucrarea a provocat un scandal imens în anul 1919, atunci când fost expusă la Grand Palais, pentru că a fost considerată o pornografică, iar Brâncuşi a fost nevoit s-o retragă din expoziţie.
 
 
Opera semăna cu un  falus, dar Brâncuşi a explicat unui ziarist că lucrarea este întruchiparea eternului feminin şi că a fost desăvârşită în timp de cinci ani:
 „Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am depăşit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumuseţea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Şi materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat şi care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“.
 
Prinţesa Marie Bonaparte a fost fiica prinţului Roland Bonaparte şi a Mariei Félix Blanc, iar bunicul patern a fost Pierre Napoleon Bonaparte, nepotul lui Napoleon I. Bunicul matern a fost François Blanc, un important om de afaceri în Monte Carlo. Marie s-a căsătorit, în anul 1907, cu Prinţul George al Greciei şi Danemarcei, al doilea fiu al regelui George I al Greciei. Este adevărat că prinţesa Maria Bonaparte a fost obsedată toată viaţa de penis şi de obţinerea orgasmului (ea fiind frigidă), dar sensul lucrării e cu totul altul.
 
Dansatoarea lui Brâncuşi
 
Una dintre iubirile lui Brâncuşi a Florence Meyer, fiica unui director de la publicaţia americană «The Washington Post». Brâncuşi a fost sprijinit de soţia acestuia pentru a organiza expoziţia din anul 1914 de la New York şi tot aceasta i-a acoperit cheltuielile procesului câştigat de sculptor în 1929, contra vămii americane.
 
 
Florence, fiica acesteia, a venit la Paris pentru a-şi construi o carieră ca dansatoare şi s-a întâlnit cu vechiu prieten al mamei sale. În ciuda diferenţei de vârstă, între cei doi s-a înfiripat o poveste de iubire. Scrisorile pe care Brâncuşi i le-a trimis denotă dragostea pe care i-o purta tinerei americane.
„Îţi mulţumesc mult pentru fotografii, nu sunt rele deloc. Ai perfectă dreptate să spui că dansatorii sunt fenomene şi nu rezultatul unei evoluţii, în toate artele este exact la fel. Şcoala nu ne învaţă decât ceea ce ştim. Drumul înainte este necunoscut, dar noi oricum mergem pe el, împinşi de o nevoie inerentă tuturor lucrurilor: iată la ce mă gândeam când spuneam că facem ceea ce trebuie să facem şi nu ceea ce bunul plac ne poate conduce să vrem să facem. Şi această nevoie profundă, care ne macină în permanenţă, e ca o piatră preţioasă, brută, pe care trebuie s-o lucrăm cu răbdare şi metodă. Nu te omorî cu dansul... Caută să nu te oboseşti, căci oboseala excesivă descurajează iar descurajarea repetată ucide încrederea în noi înşine. Or n-avem decât credinţa spre a ne ghida, draga mea Florence“ (31 iulie 1933)
Se pare că lucrarea „Miracle” a fost inspirată de Florence Meyer
 
Eileen Lane a vizitat România împreună cu Brâncuşi
 
Brâncuşi a trăit o poveste de iubire cu Eileen Lane, o frumoasă americancă, de origine irlandeză. Aceasta a venit în Europa, după o logodnă eşuată. Era pasionată de artă şi, astfel, a ajuns să-l cunoască pe Brâncuşi, de care a rămas impresionată. Aceasta era cu 20 de ani mai tânără decât Brâncuşi, dar diferenţa mare de vârstă nu a fost un impediment pentru artist de a o invita pe juna americancă în România.
 
„De ce nu vii cu mine în România? Asta îţi va schimba ideile“,
i-a spus marele sculptor. Tânăra a acceptat invitaţia şi a vizitat România, împreună cu Brâncuşi, între 11 septembrie şi 7 octombrie 1922. Iubirea dintre cei doi a luat sfârşit, Eileen plecând în America, unde s-a căsătorit, ulterior.
„Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc,
 
i-a scris Eileen Lane lui Brâncuşi. Artistul i-a dedicat o lucrare, pe care a denumit-o cu numele fostei sale iubite. 
  
Léonie Ricou sau „Madame L.R.“
 
Léonie Ricou l-a cunoscut pe Brancuşi în salonul ei din Grand Hôtel Particulier , în perioada 1914-1915. Aceasta  era o femeie bogată din înalta societate pariziană, o cunoscută protectoare a  artiştilor. Léonie Ricou şi Brâncuşi s-au cunoscut îndeaproape, dar nu există dovezi cu privire la natura relaţiei dintre ei, asta şi pentru că sculptorul era foarte discret. În mod cert, franţuzoaica l-a inspirat ped marele sculptor în realizarea lucrării lucrarea „Madame L.R.”, care a fost vândută la Londra, la o licitaţie Christie’s, cu 20 de milioane de euro. 
 
Baronesa Renée Irana Frachon sau „Muza adormită“
 
 Baronesa Renée Irana Frachon a fost una din primele admiratoare ale talentul lui Brâncuşi. De asemenea, aceasta era o mare colecţionară de artă şi, în acest fel, a ajuns în atelierul sculptorului român. 
 
 
Baronesa Renée Irana Frachon i-a pozat lui Brâncuşi, în perioada 1909-1910,  în celebrul lui atelier din cartierul Montparnasse. Rezultatul a fost lucrarea „Muza adormită”. Despre aceasta se spune că avea o anumită o rădăcină persană şi chiar a vizitat Iranul şi i-a trimis, din Teheran, o carte poştală lui Brâncuşi, în 1923. 
 
Nancy Cunnard sau „Negresa blondă“
 
Nancy Cunnard s-a născut într-o familie britanică aristocratică. A fost o scriitoare nonconformistă, care a militat împotriva rasismului şi fascismului. A fost muza unor cunoscuţi artişti din perioada respectivă, Tristan Tzara, Ernest Hemingway sau James Joyc, cu care s-a şi iubit. 
Nancy Cunnard a frecventat atelierul lui Brâncuşi din Montparnasse şi era însoţită de un pianist negru, cu care avea şi o relaţie, dar asta nu a împiedicat-o să iubească pe cine a vrut. Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: „O fetişcană sofisticată” şi „Negresa blondă”. 
Şi-a petrecut ultima parte a vieţii mai mult prin spitale şi centre de boli mintale. Nancy Cunnard a murit la vârsta de 69 de ani, în Cochin Hôpital, din Paris. 
 
Vera Moore, presupusa mamă a singurului copil 
 
Brâncuşi a cunoscut-o pe Vera Moore în anul 1930, la un concert susţinut de Vera la Londra. Aproximativ 40 de scrisori trimise de cei doi au fost găsite şi care arată relaţia pasională pe care a avut-o cu Vera.
 
 
Relaţia dintre ei a durat timp de cinci ani, din care ar fi rezultat un copil. Vera a refuzat să vorbească despre relaţia cu Brâncuşi, chiar dacă l-a iubit mulţi ani. Aceasta a fost poreclită de Brâncuşi «Vrăjitoarea», asta poate că după relaţia cu Vera a devenit singuratic.
 
Cercetătoarea Siena Miller susţine că fiul marelui sculptor şi al pianistei Vera Moore ar fi John Moore, fost fotograf la cabaretul Crazy Horse, care locuieşte la Jouy en Josas, o localitate din vecinătatea Parisului. Acesta nu a fost recunoscut de Brâncuşi. John Moore a spus că în certificatul de naştere este trecut numele tatălui, Constantin Brâncuşi, pe care nu l-a văzut decât o singură dată, când şi-a condus mama până la atelierul artistului.
 
Peggy Guggenheim, „amanta moderniştilor“
 
Peggy Guggenheim a fost supranumită „amanta modernismului” ca urmare a numeroasele relaţii pe care le-a avut. S-a născut în New York, într-o familie foarte bogată de evrei americani, iar vârsta de 22 de ani avea primea anual de la familia ei 22.500 de dolari. S-a hotărât să traverseze oceanul pentru că viaţa din America o plictisea şi, aşa cum spunea, a plecat  în căutarea «aventurilor sexuale şi artistice».
 
 
L-a cunoscut pe Brâncuşi cu ocazia achiziţiei unei lucrări, o variantă a „Păsării în văzduh”. Artistul i-a cerut 4000 de dolari, dar Peggy nu a avut să plătească suma solicitată. Aceasta a apelat la o altă tactică, aşa s-a hotărât să-l seducă. Brâncuşi îşi alinta noua cucerire pe care o numea „Peghiţa”. Aceasta s-a îndrăgostit de artist pe care l-a descris în cartea sa, „Out of This Century”, drept „un amestec de ţăran viclean şi Dumnezeu adevărat”. S-a  întors în America în vara anului 1940 şi a convenit să cumpere lucrarea mutl dorită de la Brâncuşi. Aceasta a povestit în cartea sa că Brâncuşi i-a adus opera cu lacrimi pe obraji. 
 
Cella Delavrancea şi vizita în atelierul lui Brâncuşi
 
Brâncuşi a avut o relaţie specială cu pianista şi scriitoarea Cella Delavrancea. Nina Stănculescu a preluat o relatare pe care Cella Delavrancea a făcut-o în cadrul unei emisiuni radiofonice şi a publicat-o în cartea „Carte de inimă pentru Brâncuşi”, apărută în 1976 la Editura Albatros. Scriitoare îi vizitase atelierul artistului şi a descris întâlnirea cu el: „Brâncuşi era mirat. Se îmblânzise. Îmi arătă nişte cuţite făcute de el, vătraie şi alte fierării ieşite din mâna lui, foale mari atârnate la vatră şi, la urmă, un caiet de schiţe de o mare siguranţă tehnică. Era vesel ca un copil care-şi arată jucăriile. Bănuiala se topise. Ne-am despărţit după ce am hotărât ziua dejunului". 
 
Iubirea pentru Maria Tănase
 
Maria Tănase s-a născut în anul 1913 în Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor, fiind cel de-al treilea copil al Anei Munteanu şi a florarului Ion Coandă Tănase. Vizite frecvente din Franţa şi America o transformă într-o femeie cosmopolită, care avea prieteni în toate colţurile lumii. Printre cei care au încercat să ajungă în braţele frumoasei românce s-au numărat pretendenţi precum Ben Smith, supranumit la acea perioadă „magnatul aluminiului”. În cele din urmă acesta a reuşit să se logodească cu Maria, dar ea l-a lăsat repede atunci când a venit vorba de măritiş.
 
 
Probabil, marea ei dragoste a fost celebrul sculptor român Constantin Brâncuşi. Ea avea în jur de 25 de ani, iar el 62 de ani. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, fragment din „Brâncuşi – Amintiri şi exegeze” carte scrisă de Petre Pandrea. În acelaşi volum se arată că
„Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal (…) să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiaţi).
Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria ”a durat exact cât trebuia”!
 
Miliţa Pătrăşcu a făcut o pasiune pentru Brâncuşi 
 
Miliţa Pătrăşcu a făcut o pasiune pentru Brâncuşi. L-a cunoscut la Paris, unde aceasta lucra atelierele lui Henri Matisse şi Antoine Bourdelle. Îl cunoaşte pe Brâncuşi, care-i devine mentor. Artista s-a îndrăgostit de Brâncuşi, dar acesta nu i-a răspuns în acelaşi mod.
 
Sonia Terk-Delaunay, confesorul lui Brâncuşi
 
Pictoriţa Sonia Terk-Delaunay  a fost una din cele mai apropiate persoane ale lui Brâncuşi, în ultimii ani de viaţă. Aceasta l-a convins pe artist să-şi facă un testament prin care să clarifice cine va trebui să aibă grijă de operele sale de artă şi de atelier. Acesteia i-a povestit despre pasiunea faţă de pianista Vera Moore şi că nu a mai fost atras de nicio femeie după aceasta. 
„La o întâlnire de câteva ore din studioul lui Brâncuşi, el mi-a povestit că după Vera nu a mai existat nimeni în viaţa lui, nu a mai atins nici o femeie. De bună voie şi nesilit de nimeni a devenit un ascet. Această transformare a fost remarcată de toţi, însă nimeni nu a pus-o în legătură cu Vera,
a povestit Sonia Terk-Delaunay .
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: