Adevărata învăţătură a Islamului, religia în numele căreia se comit grozăvii teribile. „Cuvântul Allah este echivalentul cuvântului Dumnezeu“

Religia Islamică este percepută greşit drept una extrem de violentă, prin prisma atacurilor teroriste care au avut loc pe tot cuprins lumii. În realitate, Islamul înseamnă pace, supunere în faţa divinităţii şi puritate.

Islamul a luat naştere în anul 570 d.Hr. în Peninsula Arabă, mai exact în oraşul Mecca din actuala Arabie Saudită, atunci când s-a născut profetului Muhammad ibn Abdullah al-Mulib. Este una din cele trei mari religii monoteiste, avramice, alături de iudaism şi creştinism.

„În accepţiunea musulmană, Islamul se vrea a fi o continuare a creştinismului, profetul Muhammad fiind ultimul dintre profeţi, succedându-l pe Iisus, care în tradiţia islamică este recunoscut ca fiind penultimul profet şi unul dintre cei mai mari profeţi ai Islamului“, arată Cornel Andrei Crişan, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.

„Cine este Allah şi ce înseamnă cuvântul Islam?“

Cu toate că pare surprinzător, termenul Islam înseamnă pace, supunere şi puritate. De asemenea, Allah este o altă denumire a lui Dumnezeu. Cercetătorul de la Cluj ne explică înţelesurile celor doi termeni: „Cine este Allah şi ce înseamnă cuvântul Islam? Ei bine, deseori aceste cuvinte sunt prezentate într-un mod denaturat în presă şi chiar şi în literatura de specialitate mai veche: acest cuvânt ar defini o divinitate politeistă total diferită de divinitatea din accepţiunea cretină. Cuvântul Allah este echivalentul cuvântului Dumnezeu, acest cuvântul fiind folosit pentru a desemna divinitatea în esenţa sa pur monoteistă şi impersonală ancorată în tradiţia biblică creştină. El este folosit adesea de către musulmani deoarece în tradiţia islamică se consideră că acest cuvânt de origine semitică este unul din numele sfinte ale lui Dumnezeu, iar cuvântul în cauză are un înţeles bine definit lipsit de gen şi număr, considerându-se astfel că este imposibilă folosirea acestuia în contexte care să-i dea conotaţii materiale sau politeiste. Cât despre cuvântul Islam, etimologic, acesta, are trei sensuri / înţelesuri datorită faptului că în limba arabă, cuvântul în cauză are o rădăcină lingvistică triplă, astfel triplul sens al cuvântului Islam se rezumă la cuvintele: pace, supunere şi puritate, iar cei care urmează această religie se numesc / identifică cu termenul de musulman, cuvânt care în limba arabă înseamnă supunere – supunere în faţa divinităţii absolute“. 

Islamul Sunnit şi cel Şiit

După moartea profetului Muhammad, Islamul s-a împărţi în două ramuri: sunnit şi Şiit. Cele două se deosebesc prin modul de interpretate a Coranului, dar şi în ce priveşte succesiunea. 

„La fel ca şi Creştinismul, religia Islamică nu a fost ferită nici ea de conflicte şi frământări politice în urma cărora au rezultat câteva schisme dogmatice la nivelul comunităţii musulmane după moartea profetului Muhammad. Privind per ansamblu, acum, în zilele noastre, populaţia musulmană de pe glob în totalitatea ei, este împărţită în două mari ramuri dogmatice ale religiei islamice: ramura Sunnită şi cea Şiită. Islamul Sunnit, este cel mai răspândit în lume, considerându-se că în jur de 80-90% din populaţia musulmană globală îşi revendică o apartenenţă la Islamul Sunnit care, într-un mod formal sau mai puţin formal, este considerat ca fiind ramură ortodoxă şi legitimă din punct de vedere istoric şi dogmatic a Islamului propovăduit de profetul Muhammad. Marea schismă s-a produs din motive politice, evident, moartea profetului Muahmmad, conducătorul politic şi religios al comunităţii, aducând în discuţie problema succesiuni politice şi religioase, ceea ce a dus la nenumărate contestări ale mult disputatei autorităţi califale. Comunitatea musulmană s-a dezbinat în două părţi: o parte care susţinea necesitatea succesiunii unor personaje din anturajul Profetului şi o altă parte care pleda pentru o succesiune sangvină (descendenţi din familia Profetului) prin persoana lui Ali ibn Abu Talib, verişorul profetului. În urma conflictelor izbucnite din cauza acestor neînţelegeri, cele două tabere au rămas neconciliate de-a lungul istoriei islamice, fapt care a dus la o dublă dezvoltare dogmatică. Actualmente, ramura şiită se diferenţiază de ceea Sunnită, prin însăşi dogmatica sa ancorată în infailibitatea familiei profetului Muhammad. În tradiţia şiită, Islamul este văzut dintr-o perspectivă ciclică: decada profetică şi decada imamistă. Se consideră că Coranul a venit într-o formă exoterică şi esoterică, aşadar decada profetică a adus şi explicat mesajul divin în forma sa exoterică, pur materială, iar decada imamistă este considerată ca fiind decada succesiunii celei profetice, în care mesajul divin trebuie explicat de către un număr de 12 imami de-a lungul vieţii acestora, în forma sa pur esoterică şi spirituală. De aici şi diferenţa dintre cele două ramuri ale Islamului, această teorie ciclică / imamistă fiind stâlpul teologic de bază al Islamului Şiit, prin care Islamul în forma sa şiită se diferenţiază de cel Sunnit, dogmă total respinsă de teologia sunnităׅ“, prezintă Cornel Andrei Crişan.