Vechii negustori ai Ţării Româneşti, baza dezvoltării fostei Cetăţi de Scaun Târgovişte

Vechii negustori ai Ţării Româneşti, baza dezvoltării fostei Cetăţi de Scaun Târgovişte

FOTO gabiurda.ro

În ierarhia socială veche, negustorii erau erau consideraţi piloni ai societăţii, după clerul, nobilimea şi cetăţenii. Deşi erau blamaţi de restul populaţiei pe motiv că averea lor provine din înşelăciuni, negustorii chiar au contribuit la dezvoltarea vechilor aşezări. Aşa s-a întâmplat şi cu fost Cetate de Scaun a Ţării Româneşti, Târgovişte.

Negustorii fostei Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti, Târgovişte, au transformat oraşul în cel mai important pol economic al ţării. În secolul al 17-lea sunt menţionaţi “100 de negustori care vindeau diverse lucruri în prăvălii şi pivniţe”.
 
Potrivit lucrării “EnciclopediaOraşului Târgovişte”, termenul de negustor sau „cupeţ” desemnează un orăşean proprietar de prăvălie şi pivniţă sau de martor în diferite procese. Negustorii au ocupat un rol important înviaţa economică, socială şi politică a oraşului. 
 
“…în tot secolul al XVII-lea sunt menţionaţi aproximativ 100 de negustori. Documentele menţionează foarte rar felul negustoriei practicate sau organizarea profesională a acestora. Ceea ce se menţionează adesea se referă la vânzarea unor prăvălii şi pivniţe”, se arată în lucrare.
 
După stabilirea la Târgovişte a Curţii Domneşti, oraşul a devenit cel mai important centru economic, administrativ şi militar al Ţării Româneşti. Aici s-au stabilit cei mai însemnaţi dregători şi a fost atras un mare număr de meşteşugari şi negustori. 
 
Privilegiul primit de negustori din partea lui Mircea cel Bătrân
 
Prezenţa reşedinţei domneşti la Târgovşte a stimulat, evident, dezvoltarea economică a oraşului. În acest sens, de mare importanţă pentru începuturile oraşului este primul privilegiu acordat de Mircea cel Bătrân negustorilor polonezi, probabil în 1403, consecinţă a tratatelor de alianţă încheiate cu regele Poloniei la 10 decembrie 1389 şi 6 iulie 1391, ce aveau să fie reînnoite în 1411. El prevedea ca negustorii lioveni veniţi în ţară să plătească vamă „numai într-un loc, unde le va fi dezlegarea mărfurilor, la Târgovişte, şi apoi să-şi cumpere ce-şi vor pofti; iar din marfa lor domnia [...] îşi va cumpăra ce-şi va alege”. 
 
Prin alegerea Târgoviştei ca punct de vamă pentru negustorii din Polonia se acorda oraşului o sursă de venituri, deschizându-i-se, astfel, noi posibilităţi de dezvoltare. 
 
De asemenea, în hrisovul prin care Mircea întărea negustorilor braşoveni, la 6 august 1413, privilegiile acordate de înaintaşii săi, oraşul era menţionat şi între punctele de vamă, aflate pe drumul Brăilei. 
 
Actul emis de Mihail ca asociat la domnie, în 1417-1418, şi cel dat când domnea singur, la 22 iunie 1418, sunt primele documente interne păstrate care se referă explicit la „oraşul domniei mele Târgovişte”. 
 
 
FOTO averiboieresti.ro
 
Privilegiile acordate de Dan al II-lea
 
Creşterea importanţei oraşului se reflectă şi în privilegiile acordate între 1424 şi 1431 de Dan al II-lea, care, amintind situaţia din timpul vechilor domni, dădea orăşenilor din Târgovişte dreptul „să umble şi pe la Severin şi prin toate târgurile şi la Brăila şi prin toată ţara domniei mele”, fiind scutiţi „de tot, şi de vamă [...] să nu dea nimic, decât la Târgovişte”. 
 
Dezvoltarea economică a aşezării, a comerţului intern şi de tranzit, este dovedită şi de descoperirile monetare din timpul lui Mircea cel Bătrân, între care se remarcă un mare tezaur monetar, compus din 6.284 piese de argint.
 
Domniile lui Dan al II-lea(1420-1421, 1422-1426, 1427-1431) coincid cu o perioadă tumultoasă din punct de vedere politic, în care Târgoviştea a fost centrul puterii muntene. Primul său document (28 ian. 1423) este dat „din oraşul de scaun Târgovişte” şi confirmă calitatea oraşului ca punct de vamă. Tot aici a fost reînnoit şi tratatul de pace cu sultanul Murad al II-lea (1424). Sunt cunoscute şi alte importante hrisoave date de Dan la Târgovişte, majoritatea vizând privilegii pentru negustorii braşoveni. 
 
„Haraghia de bani”
 
În hrisovul din 10 nov. 1424, oraşul apare ca sediu al monetăriei ţării („haraghia de bani”), unde urmau să se bată „fileri şi dinari mici”. Locuitorii săi sunt scutiţi de vamă „prin toată ţara domniei mele...să nu daţi nicăieri, numai la Târgovişte”. 
 
Târgoviştea este singurul oraş muntean care a beneficiat de un astfel deprivilegiu, domnul urmărind încurajarea dezvoltării economice a oraşlui, dar şi câştigarea bunăvoinţei locuitorilor în contextul luptelor pentru putere. Terminarea Iazului Morilor, în timpul domniei lui MihailI, i-a permis lui Dan să continue sau să iniţieze o amplă lucrare de fortificare, oraşul fiind încercuit cu val de pământ şi  şanţ. În hrisovul din 28 febr.1424 apare obligaţia „de posadă”, termenul făcând referire la efortul de fortificare.
 
Hrisorul lui Vlad Dracul
 
Vlad Dracul a rezidat la Târgovişte (1437-1442, 1444-1447), de unde emite primul său hrisov (ianuarie 1437) şi acordă privilegii negustorilor braşoveni. Oraşul cunoaşte o intensă viaţă meşteşugărească şi comercială, iar autoritatea pârgarilor săi sporeşte considerabil, mărturiile lor servind drept probe în judecăţile desfăşurate la Braşov. 
 
În corespondenţa domnului cu braşovenii este descris, pentru prima dată, portul unui negustor târgoviştean, Zamvel: „hainele lui de Ipriu şi punga cu 200 aspri şi inelul de aur de zece florini şi spada şi şapcă frâncească”.
 

 
FOTO ro.wikipedia.org
 
Scrisoarea lui Neacşu
 
O menţiune cu totul specială despre negustori o regăsim în cel mai vechi document descoperit, scris în limba română - Scrisoarea lui Neacşu.  
 
Scrisoarea se încadrează în ansamblul istoric al relaţiilor foarte strânse dintre negustorii saşi din Braşov şi cei din oraşele din Moldova şi Ţara Românească. Numele lui Neacşu Lupu este menţionat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii braşoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau primar al Braşovului din 1511. Numele care apare în epilogul Tetraevanghelului din 1561 al lui Coresi, este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba română: „...mai bine a grăi cinci cuvinte cu înţeles decât 10 mie de cuvinte neînţelese în limbâ striinâ...“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările