Secretele Turnului Chindiei, locul din care Vlad Ţepeş îşi dirija oştenii

Unul dintre cele mai cunoscute obiective din România, Turnul Chindiei, din fosta cetate de scaun a Ţării Româneşti, a fost construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, de către domnitorul Vlad Ţepeş. Turnul avea scopuri militare, fiind transformat în foişor de foc şi loc pentru stocarea tezaurului.

Ridicat deasupra pridvorului bisericii vechi şi înlocuind vechiul turnal acesteia, turnul Chindiei este o entitate separată şi ca atare, trebuie prezentat separat de biserică. 

“Tunul Chindiei este o construcţie cilindrică pe un registru inferior trunchi de piramidă. Plecarea de pe sol a turnului este paralelipipedică cu pereţi verticali. Racordarea cu cilindrul se face cu un alt trunchi de piramidă ale cărui feţe au o pantă mai mică decât a trunchiului de piramidă. Terminaţia la partea superioară se face printr-un element în uşoară consolă rezemată pe arce, mimând „machicoulis” - uri având deasupra arcelor un brâu şi încheindu-se sus cu un număr de creneluri mărunte. Turnul are azi o înălţime de27 m şi un diametru exterior de 8,50 m. În interior cilindrul este impărţit în trei nivele, prin intermediul unor planşee de lemn”, se arată în lucrarea Enciclopedia Oraşulu Târgovişte. 

În turn se intra din exterior pe o uşă situată în zidul de sud al bazei, se urca pe o scară curbă, îngustă, cu pantă mare, până la etajul 1, unde se află pornirea scării colimason. La etajul 1 se află, spre casă 2, o uşă cu trei ferestre înguste, toate descoperite cu ocazia restaurării din deceniul şapte al secolului al XX-lea. 

Etajele doi şi trei sunt prevăzute cu ferestre, uşi şi balcoane de factură romantică, dispuse într-o aliniere nefirească şi având dimensiuni mari, arce şi profile de tip neogotic. Cilindrul este din cărămidă, baza este placată cu piatră. 

“Placajarea a fost executatã la 1847 de către arhitectul Schlatter că şi golurile de uşi şi ferestre. El porneşte de la nivelul unde se află solul la aceea dată; sub aceastã cotă zidăria este numai din cărămidă, ca şi la cilindru. În interior, acoperirea la partea superioară a cilindrului se face prin intermediul unei cupole aplatizate, străpunsă în ax de scară. Actualmente grosimea peretelui cilindrului este de 1,85 m (inclusiv cămăşuirea executată în ultimul deceniu al secolului al XX-lea cuplase sudate şi mortar de ciment). Turnul, aşa cum apare astăzi, este rezultatul lucrărilor executate în anul 1847 de către arhitectul Schlatter la comandă domnitorului Gh. Bibescu. În desenul lui M. Bouqet executat în anul 1840, turnul are o înfăţişare diferită de aceea de astăzi”, se precizează în lucrarea amintită.

A avut parte de mai multe restaurări

Restauratorul de la 1847 a inlăturat elementul respectiv, i-a şters definitiv urmele. De asemenea, în desenul lui Bouquet se văd ferestrele originare descoperite la restaurarea de acum treizeci şi cinci de ani. În infăţişarea pe care i-a conferit-o arhitectul Schlatter în 1847 şi în care se prezintă azi, turnul este un element de promenadă şi distracţie, un „belvedere”. 

Turnul lui Vlad Dracul a fost un element fundamental al fortăreţei care era Curtea Domnească din Targovişte. Era un rezultat al concepţiei europene în materie de„castele”, pe care, domnitorul muntean a avut prilejul s-o cunoască personal.  

Partea superioară a turnului este prezentată confuz de Bouquet. Cele patru turnuleţe ar fi fost obligatorii pentru apărarea celor patru colţuri ale bazei turnului, vizibile de sus doar din nişte elemente în consolă, în lipsa cărora, acele patru colţuri erau imposibil de apărat, căci nu se vedeau. Schlatter a ascuns şi uşa de legătură cu casa domnească 2. 

Formă rotundă a turnului împiedică incendierea elementelor de lemn de la partea superioară a turnului, cu un foc aprins la baza lui, metodă utilizată în epocă, prin care se obţinea uşor capitularea inamicului aflat într-un turn rectangular. Turnul a fost datat de N. Constantinescu, a fost prezentat de acesta împreunã cu Cr. Moisescu, analizat şi în cadrat tematic de Cr. Moisescu. (C.I.) 

27 de metri înălţime

Clădirea măsoară 27 de metri în înălţime şi 9 metri în diametru. Între anii 1847 şi 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, care a înălţat construcţia iniţială cu 5 metri.

Gheorghe Bibescu (1802- 1873) a a luat iniţiativa primelor restaurări de monumente din Ţara Românească. „La leat 1844 august 23 […]au venit măria sa Gheorghe Bibescu voievod” la Târgovişte unde avizitat Cârmuirea, Tribunalul, Maghistratura, pentru ca adoua zi să viziteze monumentele istorice, Mitropolia, Turnul Chindiei, şi Biserica Curţii Domneşti, prilej cu care a „privit cu sufletească durere […] la aceste ruine triste şi împustiite, rămăşiţe din monumentele slavei strămoşeşti” (Vestitorul românesc). Domnul a poruncit „a se drege şi a se preînnoi îndată aceste falnice zidiri ca să scape din ghearele vremii şi să slujeascã de pomenire, mângâietoare pentru ţărâna vitejilor ce le-au întemeiat”. Lucrările de restaurare au fost coordonate de arhitectul Ioan Schlatter care a restaurat Turnul Chindiei şi Mănăstirea Dealu. A vizitat oraşul în 4-6 septembrie 1846 şi în1847, pentru a putea vedea ritmul lucrărilor de restaurare, în suita sa aflându-se şi poetul Grigore Alexandrescu.