Sebastian Bălăşoiu a fost poliţist în “State de România”

adevarul

Publicat: 21.04.2010 12:47

Ultima actualizare: 10.08.2022 01:56

A vrut să se facă arhitect dar şi-a dat seama că nu ştie atât de multă matetică aşa că pentru a scăpa de armată a fost nevoit să aleagă o facultate. Şi a ales teatrul. Uşor, uşor a început să-i placă iar acum a ajuns să fie căutat de regizori pentru a juca în filme precum „State de România”, care se bucură de un real succes. Casă şi-o decorează singur şi face modeling în plastilină. Conturează siluete de oameni

De fel este din Focşani dar s-a stabilit în Târgovişte „din cauza” iubitei sale. „A fost bine că am ales să vin la Târgovişte pentru că dacă ai echipă tânără altfel lucrezi. Am avut şi colegi în vârstă dar sunt mult mai câştigat cu cei tineri. Cu colegul cu care eşti de o vârstă cu tine te cerţi, după care te împaci la o bere pentru că trebuie să iasă produsul. Cu cel bătrân mai greu o dai la pace”, ne explică tânărul actor.

Nu am vrut să fac din totdeauna actorie

Actoria a descoperit-o în şcoală. În liceu a făcut teatru de amatori pentru că era fascinant, ca orice tânăr. „Eu am făcut liceul de mate-fizică şi vroiam să mă fac arhitect. Dar i-am dat seama atunci că e cam greu să faci facultatea de arhitectură în condiţiile în care nu am făcut matematică în fiecare zi. Şi ca să scap de armată am dat la actorie. În şcoală a început să-mi placă. Ai nevoie de psihologie, bilogie, trebuie să ştii foarte multe. Ăsta e farmecul”, spune Sebastian.

Nu vrea carieră în teatru

Curios, chiar dacă este actor, nu vrea carieră în teatru. „Nu vreau o carieră mare în teatru. Îmi iubesc meseria dar nu vreau să-mi sacrific viaţa sau familia. Persoana de lângă tine trebuie să înţeleagă mecanismele actoriei pentru că încep problemele. Vine actorul la 12 noaptea după repetiţii şi nu pupă nevasta pentru că se gândeşte la ale sale. Nu e bine nici să fie actriţă. Şi acasă şi la muncă nu e bine. Pentru că să mai vorbeşti cu ea acasă? Dacă te cerţi cu ea acasă, pe scenă se vede, oricât ai încerca să ascunzi”.

Cu toate astea se întâmplă ceva ciudat pe scenă, adaugă acesta: „Câteodată o fac de plăcere, câteodată fără plăcere. E normal pentru că suntem oameni şi cu siguranţă fiecare actor a avut momente în care nu a avut chef, chiar dacă nu recunaoşte. Cu toate astea se întâmplă un lucru fenomenal pe scenă. Te duci supărat că ţi-a venit chiria prea mult luna aceasta, că ţi-a murit pisica şi acolo, în 5 minute trece n-am cheful ăla. Când ai ieşit pe poarta teatrului, vin iar problemele peste tine”.

Întrebări şi răspunsuri:

În ce reclame, filme ai jucat?

„Reclame nu am făcut dar la telenovele şi la filmuleţe d-astea m-am dus. Am fost „La Boc”, „Inimă de ţigan” „State de România”. Am jucat roluri micuţe că nu e greu de muncă şi mai câştig un ban. Am fos poliţist, colegul lui State, vecinul lui cutare.Am câştigat bani, dar nu foarte mulţi cum cred unii. La reclame nu m-am băgat pentru că nu sunt pe sufletul meu.

Ai un actor preferat?

Nu am cultul personalităţii. Îi admir pe toţi actorii , români, străini. Munca lor o admir, dar pânp la urmă suntem oameni. De ce să pun pe cineva pe un piedestal, nu pot. Fiecare actor e om la rândul lui şi nu pot să îl divinizez.

Ce-i place?
Îmi plac oamenii care au gândire liberă, oamenii care experimentează, care sunt sensibili, care ştiu să se bucure de lucruri frumoase. Îmi pace să fiu în preajma oamenilor simpli. Îmi place soarele şi nu îmi palc zilele astea ploioase. Îmi mai plac oamenii care zâmbesc şi frumuseţea vine din interior nu din hainele pe cae le poartă.

Ce nu-i place?
Nu-mi palc oamenii care lasă totul pe „mâine”. Nu îmi place delăsarea asta românească. Cine îmi garantează mie că ne întâlnim mâine?! Poate se întâmplă vreo calamitate. Momentele frumoase trebuie absorbite atunci pe moment.