REMEMBER: Elena Ceauşescu l-a vrut mort pe actualul primar de la Vişineşti

După 36 de ani, Cristian Rădulescu îşi aminteşte cu groază de evenimentele petrecute în iulie 1975 la Cariera Lespezi, din Bucegi. 57 de muncitori şi-au pierdut atunci viaţa, urmare unei explozii declanşate de un fulger. Unii zic că aşa a vrut destinul. Alţii insistă că ar fi fost vorba de neglijenţă sau de defecţiuni pe care Partidul Comunist le-a ascuns.

Pe cine să acuzi, când răul a venit din cer? Cei care lucrau în vârful muntelui erau oameni din Runcu, Bezdead, Buciumeni, Pietroşiţa, Moroieni. Trăiau ca într-o familie. Ajungeau acasă la săptămână. Condiţiile de lucru erau aspre, dar nu se plângeau. Aveau un loc de muncă asigurat şi bine plătit.

De câţiva ani, exploatarea de calcar începuse din vârf către bază. Se cerea din ce în ce mai mult ciment pentru şantierele din ţară. Nu se mai spărgea roca cu barosul şi spiţul. Se trecuse la explozibil. În acest fel, se decoperta mai mult material deodată. Conducerea Fabricii de Ciment de la Fieni luase hotărârea montării unui paratrăznet performant, o inovaţie de ultimă oră, dar nebrevetată. Acesta funcţiona cu o celulă radioactivă şi trebuia să protejeze de fulgere un perimetru de cel puţin 500 mp.

„Era nevoie de el pentru ca trăznetul să nu lovească materialul explozibil pe care-l foloseam la detonări în carieră”, spune Cristian Rădulescu, pe vremea aceea şef la Lespezi.

Un fulger a declanşat infernul

Pe 24 iulie 1975, inginerul şef Rădulescu se afla la Bucureşti. Fusese chemat la Ministerul Industriilor. Muncitorii rămaşi în carieră, coordonaţi de maistrul miner Nicolae Neagu, pregăteau o nouă explozie.

După ce explozibilul a fost amplasat în tunel, toată suflarea de la Lespezi lucra pentru umplerea gurii de intrare cu saci de hârtie plini cu piatră. Asta, pentru a nu da voie suflului exploziei să producă stricăciuni însemnate afară. Era aproape ora 17:00. Până şi bucătăresele ajutau la umplerea sacilor.

La orizont, se adunaseră nori negri, ameninţători. Tunetele şi fulgerele brăzdau cerul. Din când în când, oamenii priveau în sus şi se închinau. Le era frică, dar se simţeau totuşi protejaţi de paratrăznet. Degeaba.

O „săgeată” roşie a lovit capsele declanşatoare. Cerul şi pământul s-au cutremurat deopotrivă. Parcă se pornise iadul. Peste tot mirosea a moarte. Bucăţi de rocă şi carne s-au împrăştiat în toate părţile.

„A fost o anchetă puternică. Miliţie, Securitate, Partidul. Comisia a fost condusă de Ilie Verdeţ. 10 zile au stat la Lespezi, căutând vinovaţii. Elena Ceauşescu a vrut să fiu condamnat la moarte. Până la urmă, m-am ales cu opt ani de închisoare, din care am executat trei”, povesteşte Cristian Rădulescu.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe targoviste@adevarul.ro!