Pensionara-karatistă din Dâmboviţa: după o viaţă ca sudoriţă, s-a apucat de karate, are centură albastră şi este instructor de arte marţiale
0
Luminiţa Mihai are 59 de ani, dar nu se sfieşte să-şi pună la podea adversarii mult mai tineri. A lucrat 32 de ani ca sudor electric, iar acum are centura albastră în arte marţiale mixte. În sala de antrenamente a ajuns dintr-o întâmplare şi nu mai vrea să iasă.
Vârsta nu este o piedică pentru a face sport. O demonstrează Luminiţa Mihai (59 de ani), pe care ambiţia şi pofta de viaţă au determinat-o să se autodepăşească şi să devină un exemplu pentru alţii. Fire activă, s-a hotărât să schimbe ceva în stilul său de viaţă şi a mers să facă mişcare la Club Sportiv Ager Târgovişte în urmă cu doi ani. „Am venit la modelare corporală, pentru că începusem să mă îngraş. Ajunsesem la 87 de kilograme. Mă dureau genunchii, mă durea mijlocul, nu era bine deloc. Am început antrenamentele, am început să alerg şi să vin la sală. Acum am 71 de kilograme şi am scăpat de dureri“, povesteşte Luminiţa. care susţine că şi-a îmbunătăţit sănătatea şi şi-a înfrumuseţat viaţa prin sport.
Şi-a comparat analizele de sânge făcute înainte să ia decizia de a se antrena cu cele de acum, iar rezultatele, spune ea, sunt vizibile. „Sunt modificări mari. În plus, cred că acesta este reversul medaliei. Am muncit mult în viaţă, am avut greutăţi, iar acum mă bucur că ceea ce fac fac pentru mine“, crede Luminiţa Mihai.
Acum sportul s-a transformat în pasiune, astfel că femeia de 59 de ani a progresat foarte mult. În prezent, are centura albastră la arte marţiale mixte, performanţă la care nu se ajunge cu uşurinţă.
Singura femeie din grupa de sudori
Nu a avut o viaţă prea uşoară, dar a ştiut să-şi păstreze zâmbetul pe buze şi să se bucure de fiecare zi. A lucrat 32 de ani ca sudor electric la Automecanica Moreni, meserie care nu i-a plăcut, dar a fost nevoită să muncească pentru a se întreţine. „Aşa trebuia atunci, să faci calificare. Nu mi-a plăcut, dar am luat-o ca pe o provocare. Mi-au plăcut întotdeauna provocările. Eram singura femeie în grupa mea şi am reuşit să-i întrec pe colegi şi să fiu aleasă pentru un proiect cu bombe marine“, spune Luminiţa Mihai.
La un moment dat, a fost dată afară, dar nu a capitulat şi a găsit modalităţi să muncească pentru a-şi întreţine familia, lucrând ocazional pe unde se putea. „Cred că e un drum croit de la Dumnezeu să am atâta putere“, este de părere Luminiţa, care inspiră acum şi pe alţii să nu capituleze şi să trăiască frumos, indiferent de greutăţi sau de resursele materiale. „Toată lumea, indiferent de vârstă, are căderi. De ce să iei medicamente din prima? Te ridici şi te apuci de treabă, că numai o viaţă ai“, este sfatul Luminiţei.
Predă arte marţiale
Antrenamentele la Ager Club Târgovişte au fost ceea ce-i lipsea din viaţă şi de la modelare corporală la arte marţiale mixte a fost numai un pas.
„Uşor-uşor am ajuns să fac arte marţiale. A fost tot o provocare. La început mi-a fost jenă. Toţi băieţii se uitau la vârsta mea. Eu le ziceam că vreau să învăţ şi am nevoie de ajutorul lor şi au început să lucreze cu mine. Dacă nu găseşti colectivul care să te ajute, nu reuşeşti. Aici e ca o familie“, crede Luminiţa, care se simte tânără şi te corectează dacă-i vorbeşti cu „dumneavoastră“. Ea ne arată că vârsta nu este un inconvenient nici în sport, ajungând la centura albastră în arte marţiale mixte, o ramură sportivă care îmbină tehnici de luptă în picioare, cu tehnici de luptă la sol, o ramură mai puţin accesibilă prin complexitatea sa.
„A fost greu examenul pentru prima centură, în noiembrie 2015, cu sihan Leonardo Voinescu. Am avut vreo şapte ore de antrenamente, dar nu am cedat. Iar ei au văzut ambiţia mea. La a doua centură la fel, toţi se uitau la vârsta mea şi erau curioşi cum mă voi descurca. Iar anul acesta, la a treia centură, albastră, am fost cea mai în vârstă. Nu mă gândeam să ajung aici. Antrenorul meu, sensei Viorel Staicu, mi-a zis că, prin felul meu de a fi, aş putea să dau lecţii altor persoane. Prima dată am fost reticentă, dar mi-a dat încredere în mine. Cred că în viaţă trebuie să facem ce simţim. Dacă simţi că îi ajuţi pe ceilalţi şi le vezi figurile fericite, mulţumite, ce e mai frumos?“, întreabă ea retoric. Luminiţa are acum propriile grupe de elevi la C.S. Ager Târgovişte, fiind acceptată să intre în elita de instructori ai clubului.
Mi-am dorit să fac arte marţiale. A fost tot o provocare. La început mi-a fost jenă. Toţi băieţii se uitau la vârsta mea. Eu le ziceam că vreau să învăţ şi am nevoie de ajutorul lor şi au început să lucreze cu mine. Dacă nu găseşti colectivul care să te ajute, nu reuşeşti. Luminiţa Mihai deţinătoare de centură albastră în arte marţiale mixte
O satisfacţie mai mare pentru Luminiţa Mihai vine din partea celor trei copii şi doi nepoţi ai săi, pe care, de asemenea, îi inspiră. „Fata mea cea mare este stabilită în Spania şi face cros. Când am fost la ea odată, am vrut să alerg cu ea până la plajă şi înapoi. Era o distanţă de 10 kilometri şi era sceptică. La final, a zis că îşi doreşte ca atunci când ajunge la vârsta mea să aibă aceeaşi energie. Cea mică face judo. Îmi doresc să merg la sală la ea, în Italia şi să fac şi cu ea câteva exerciţii. Băiatul, de asemenea, este mândru de mine“, spune Luminiţa.
Şi pe copiii săi a încercat de-a lungul timpului să-i provoace pentru a se autodepăşi şi să le insufle dorinţa de a trăi cât mai frumos. Le-a dat prin exemplul propriu un model de urmat. „Copiii mei mi-au zis să-mi trăiesc viaţa pe care nu am reuşit s-o trăiesc crescându-i pe ei, să mă distrez. Au crezut că fac sport dintr-un impuls de moment, dar când au văzut că mă ţin de treabă şi merg înainte, nu le-a venit să creadă“, îşi aminteşte femeia.
Se pregăteşte pentru un cros de 21 de kilometri
Pentru a completa portretul Luminiţei Mihai, o femeie cu o determinare de invidiat, trebuie adăugat că ea participă şi la competiţii de cros pentru amatori, iar acum se pregăteşte pentru un cros de 21 de kilometri, ce va avea loc în toamnă, la Braşov. „Cea mai mare distanţă parcursă la un cros până acum a fost la Bucureşti, 10 kilometri şi jumătate. Acum distanţa se dublează şi am emoţii, dar mă pregătesc şi vreau să ajung cu bine la linia de sosire“, ne mărturiseşte ea. Este conştienţă şi de consecinţele nefaste ale unui asemenea efort, dar nu se sperie. „Nu văd riscuri, deşi într-adevăr, pot fi probleme. Un coleg mult mai tânăr de la sală a zăcut la pat după un cros de 21 de kilometri. Dar periculos nu consider că ar fi. Pericol poate fi şi să te împiedici când ieşi afară din casă. Şi dacă gândeşti astfel nu mai pleci de acasă şi nu mai reuşeşti nimic în viaţă“, adaugă ea.
Planurile de viitor se încadrează, de asemenea, în acea vorbă potrivit căreia nu contează anii din viaţă, ci viaţa din ani. „Nu m-aş fi gândit niciodată că o să ajung aici, dar nu mă opresc. Merg înainte cât îmi va lăsa Dumnezeu puterea şi gândirea. Nu am de ce să mă opresc. Viaţa nu se opreşte la 59 de ani. Mi se pare corect să gândesc ca o femeie de 30 de ani, care are viaţa în faţă“, spune Luminiţa Mihai, care ţinteşte centura neagră în arte marţiale mixte.
Pe aceeaşi temă:
Proiectul de voluntariat “Instigare la sănătate”, reluat în şcolile din Dâmboviţa
Wushu se transmite din tată-n fiu în familia Marin
Se încarcă comentariile...
