Părinţii prematurilor născuţi la Târgovişte, lăsaţi alături de copiii lor o oră pe zi, în cadrul unui proiect inedit

Părinţii prematurilor născuţi la Târgovişte, lăsaţi alături de copiii lor o oră pe zi, în cadrul unui proiect inedit

Maternitatea din Târgovişte, de grad III, face un nou pas spre îngrijirea prematurilor. După terapia prin muzică, special gândită atât pentru gravide cât şi pentru bebeluşi, dar şi „Biblioteca Bebeluşului” creată pentru viitoarele mămici, în secţia de neonatologie a fost implementat un program care le permite părinţilor să stea o oră pe zi, împreună cu bebeluşul lor născut prematur, în secţia de terapie intesivă.

 
Lucrul acesta era, până de curând, interzis părinţilor. Programul a fost implementat în urmă cu o săptămână împreună cu Asociaţia „Unu şi Unu”.
 
Astfel, părinţii bebeluşilor îndelung spitalizaţi vor putea fi alături de copiii lor, o oră zi, îmbrăţişându-i, mângâindu-i, spunându-le poveşti şi încercând să lege cu cei mici o relaţie sănătoasă încă din primele ore de viaţă.
 
Metoda A.T.E.K.K.
 
Acronimul A.T.E.K.K. (Auditiv, Taktile Eltern Kind Kommunikation) se traduce din limba germană astfel: Comunicare Tactilo-Auditivă Părinte-Copil în Terapie Intensivă. 
 

„Unul din lucrurile pe care îl putem face noi ca părinţi atunci când cel mic este la Terapie Intesivă este să îiarătăm că îl iubim, că îi suntem alături. Părinţii îşi pot stimula copilul tactil prin atingerea pielii prin diferite intensităţi, dar şi auditiv, prin vorbit, dezmierdat, cântat, citit sau povestit”, a precizat Corina Croitoru, preşedintele Asociaţiei Unu şi Unu.
 
A.T.E.K.K. se bazează deci pe principiile stimulării bazale şi serveşte dezvoltării individuale a simţurilor. Părinţii îşi stimulează copiii atât auditiv (prin citit, cantat, povestit, etc.), dar şi tactil (prin atingerea pielii în diferite intensităţi). Aceste doua simţuri sunt, chiar şi la cei mai mici prematuri, deja bine dezvoltate. Stimularea se poate face una după cealaltă sau simultan. Cel mai important lucru este comunicarea “nonverbală” (tonalitate, intensitate, linişte), chiar mai mult decât conţinutul comunicării.
 
„Bebeluşii, în primul an, comunică non-verbal, au diferite comportamente sociale prin care semnalează că au nevoie de ceva. Cum ar fi plânsul, gânguritul, zâmbetul. Toate aceste comportamente bebeluşii le transmit pentru că au nevoie de comunicare, cineva să vorbească cu el, să îi zâmbească, să îl ia în braţe”, spune Psihologul Secţiei Neonatologie, Mihaela Ghercă.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: