Mişcarea făcută de Mihai Viteazul în 1598, care i-a asigurat putere deplină asupra veniturilor şi hotarelor Ţării Româneşti

Mişcarea făcută de Mihai Viteazul în 1598, care i-a asigurat putere deplină asupra veniturilor şi hotarelor Ţării Româneşti

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul şi-a început domnia în septembrie 1593 şi doi ani mai târziu a readus capitala Ţării Româneşti la Târgovişte de la Bucureşti, unde domniseră înaintea sa Mihnea Turcitul, Ştefan Surdul şi Alexandru cel Rău.

“Era conştient că doar în vechiul scaun domnesc, mai departe de ochii veghetori ai beilor de la Dunăre, îşi putea vedea liniştit de plata unui tribut, insuportabil pentru locuitorii ţării, dar şi de pretenţiile cohortelor de creditori care susţinuseră peşcheşurile “banului Mihai” la Înalta Poartă prin împrumuturi cu camată oneroasă”, se arată în lucrarea “Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică”, scrisă de George Coandă.
 
Doi ani a condus ţara de la Bucureşti, dar între timp adoptă politica Papei Clement al VIII-lea, care îndemna cu perseverenţă capetele înconorate creştine ale Europei să se unească într-o Ligă Sfântă, împotriva pericolului otoman, liderul acesti ligi urmând a fi Rudolf al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană.
 
Mihai perfectează, în acest spririt, o înţelegere cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory şi cu Aaron Vodă, zis şi Tiranul, domnitor al Moldovei, ambii fiind membri ai Ligii sfinte. “De fapt, domnitorul Ţării Româneşti, prinzând momentul, fiind un inteligent şi abil geopolitician, avant-la-lettre, îşi oferă de la sine participarea la această nouă cruciadă antiotomană. La 13 noimbrie 1594, Mihai împreună cu Aaron Vodă, declanşează lunga şi eroica luptă antiotomană. Voievodul valah repurtează, rând pe rând, victorii certe împotriva turcilor, cum ar fi cea de la Călugăreni, însă otomanii cuceresc şi Bucureştiul, şi Târgoviştea”, se mai arată în sursa citată.
 

Tratat avantajos

 
În ianuarie 1598, la Târgovişte este deschisă o reprezentanţă diplomatică a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Scopul acesteia era reluarea legăturilor cu imperiul şi cu Liga Sfântă, dar şi sporirea prestigiului european al domnitorului.
 
La Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, Mihai Viteazul a încheiat cu Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană un tratat avantajos, care îl pune într-o lumină de eliberator de popoare pe voievodul nostru.
 
La 9 iunie, la Mănăstirea Dealu au loc tratativele şi semnarea tratatului de închinare dintre Mihai Viteazul şi împăratul Rudolf al II-lea. Cele două delegaţii au o reprenzentanţă la nivel înalt. Din partea valahă au participat: Eftimie, mitropolit şi arhiepiscop al Târgoviştei, vornicul Dumitru, banul Mihalcea, clucerul Radu, logofătul Teodosie, vistiernicul şi postelnicul Andronic, spătarul Neagro, sftenici şi slujitori, iar din partea imperială: Ştefan Szuhay, epscop de Vaţ,  prefectul Cămării ungare in Pojon, Nicolae, Istvanfi Kissaszonfalva, locţiitor al palatinului Ungariei şi căpitan al oraşului Sopron, sfetnici, legaţi şi comisari cu depline puteri.
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările